„Dacă trebuie să ne punem bine cu Trump, care n-o să ne bată sigur la cap cu stat de drept, cu reforme, cu democrație, cu justiție, cu transparență, atunci cu atât mai bine, că stilul ăsta de a face business îl înțelegem și noi, ca să o dăm la pace.
Și în schimb, ne lași pe noi, aici, pe teritoriul nostru, să facem ce vrem noi”, cam așa arată așteptările multor politicieni de la București, care curtează MAGA, în speranța că vor obține un avantaj, fie el ideologic.
Chiar dacă aliații europeni sunt îngăduitori însă știu că la București iar sunt alegeri, ei văd totuși că ai cedat la primele presiuni americane din partea MAGA, că nu participi la formatele regionale și că poate nu ești de încredere. Și pare că ai făcut asta pentru că ai niște motive interne, nu de politică externă, spune Oana Popescu Zamfir, director al GlobalFocus Center, la podcastul Punctul pe știri, de la Rock Fm.
"Avem noroc că ceilalți înțeleg că este un joc în care toată lumea are de suferit și înțeleg ce presiuni se fac asupra noastră și înțeleg care este tentația să reacționăm în diverse feluri. De asemenea, mai ales statele europene, și când zic statele europene, mă refer și la Marea Britanie, deci statele geografic pe continent sau atașate continentului, au și responsabilitatea de a crea sau de a menține totuși o ordine măcar europeană, atât în plan comercial, cât și în plan securitar, cu sau fără Statele Unite.
Și atunci, având această responsabilitate, partenerii sunt mult mai toleranți cu noi decât ar fi în mod obișnuit, pentru că nu vor să agraveze diviziunile din interioul Uniunii Europene. Spre deosebire de noi, care ne apucăm să ne certăm aiurea cu parteneri care ne-au ținut spatele.
Deci, spre deosebire de noi, care ne căutăm ceartă și cu alții, într-un moment în care oricum avem foarte multă instabilitate, alții înțeleg că să-ți faci dușmani în plus sau să adaugi la lista de relații tensionate încă una, mai ales iertat să ne fie, cu o țară până la urmă mai mică și nu centrală acestor dinamici, nu e constructiv. Deci, din perspectiva asta beneficiem de multă înțelegere", subliniază Oana Popescu Zamfir.
Ai cui sunt emisarii pe lângă Donald Trump
Comunicarea oficială de la București a fost una corectă, și anume că e vorba de niște cetățeni privați care se află acolo în calitate de persoană particulară, argumentează Oana Popescu Zamfir. Totuși, cancelariile europene știu să citească printre rânduri, chiar dacă sunt prudente și ne tolerează eventualele excese.
"Ce zice, ce gândește o persoană particulară nu este problema statului, iar francezii s-au făcut că ne cred, deși amândoi știm că nu e așa, pentru că sigur e vorba de persoane particulare, dar care beneficiază de sprijin și funcționează drept canale de comunicare ale unor persoane cu funcții în stat, care vor să eludeze canalele oficiale și acele funcții încercând să comunice pe canale alternative.
Singura problemă este să nu ne imaginăm că la un moment dat lucrurile astea nu se adună. Adică toate toate greșelile pe care le facem și toate deciziile neinspirate acum trec, dar toată lumea le vede. Relațiile internaționale nu sunt așa, un fel de amor cu năbădăi în care ne poartă cineva pică. Deci nu e doar faptul că se trece pe răboj, e vorba de faptul că aliații procesează, că nu ești neapărat de încredere, că, iată, ești o țară care a părut că vrea să rămână pe drumul democratic în momentul în care a înțeles să apere integritatea procesului electoral și votul cetățenilor, dar foarte repede după ai cedat la primele presiuni americane din partea MAGA. Și pare că ai făcut asta pentru că ai niște motive interne, nu de politică externă", subliniază Oana Popescu Zamfir.
Ce se întâmplă dacă plătești din prima taxa cerută
Noi am mers cu Statele Unite și cu Marea Britanie, nu ne-am raliat neapărat la unele inițiative, ne-am exprimat opoziția, dar fără să contribuim la diviziuni nenecesare în interiorul UE. Or, acum să ne apucăm din senin să ne rățoim la francezi, care sunt până la urmă singura prezență semnificativă aici, în afară de americani și pe care, atâta cât se poate, ajungem să ne bazăm într-un final, dacă Trump chiar se răzgândește în materie de poziționare pe flancul estic, chestia asta nu ține de politică externă. Sigur, ține de obsesia sistemului de securitate față de parteneriatul strategic cu SUA, argumentează Oana Popescu Zamfir:
"E foarte bine că încercăm să îl menținem, dar să-l vedem ca fiind reciproc, exclusiv față de o apropiere de Europa, de a strânge rândurile, de a ne dezvolta capacitatea de apărare, este o dată o prostie și, în al doilea rând, semnul că, de fapt, în plan intern, forțe politice interne sunt foarte fericite să poată să o ia exact pe urmele MAGA. Vibrează la aceeași ideologie și aceleași convingeri. Și-au văzut justificarea perfectă să spună că “noi nu mergem cu europenii, că ăștia sunt împiedicați, nu o să reușească niciodată să ne apere sau nu vor. Noi trebuie să mergem cu americanii, că sunt ultima noastră speranță”.
În orice circumstanțe, indiferent care sunt americanii aceia. Și dacă se întâmplă să fie Trump, care n-o să ne bată sigur la cap cu stat de drept, cu reforme, cu democrație, cu justiție, cu transparență, atunci cu atât mai bine, că stilul ăsta de a face business îl înțelegem și noi, ca să o dăm la pace. Și în schimb, ne lași pe noi, aici, pe teritoriul nostru, să facem ce vrem noi.
Un un oficial european îmi spunea într-o întâlnire, zilele trecute, că nu toată lumea înțelege că avem de-a face cu un președinte la Casa Albă care o să ia cu două mâini orice ofertă i-ai face și o să-ți ceară mai mult. Și asta este ceea ce acei europenii care în momentul de față fac naveta la Washington cu destul de mare frecvență, în încercarea de a găsi totuși un modus vivendi cu Statele Unite, au înțeles și din cauza asta înțeleg că principalul lucru pe care trebuie să-l facem în fața unei astfel de atitudini este să nu cedăm, pentru că nu, nu vom primi ceva corect la schimb. Și atunci să-ți imaginezi că în momentul în care vine un bully și îți cere ceva, îți cere, în esență, taxă de protecție, tu, dacă i-o dai, imediat scapi nebătut, este o iluzie, pentru că o să vadă că i-ai dat așa ușor și o să spună că lasă, că mai ai tu sigur ceva de dat.
Deci e fără sens ca România să încerce singură niște aranjamente cu Statele Unite. Ele niciodată nu vor fi la fel de avantajoase ca acelea la care putem ajunge colectiv, alături de UE".
Cum arată România în regiune
În momentul de față suntem mai marginali decât eram acum niște luni de zile, tocmai din cauză că avem context electoral care ne împiedică în primul rând să elaborăm strategii și viziuni, să le implementăm coerent, să avem toate rotițele aparatului de stat relevante pe zona de securitate, apărare, politică externă bine instalate în angrenare și funcționând ireproșabil. Contextul electoral e populist, cu toate aceste derive ideologice și tot așa și suntem deci priviți ca un partener ale cărui poziții nu le poți lua foarte în serios 100%, pentru că nu știi cine vine la conducere și dacă ele se vor mai păstra mai încolo, spune expertul GlobalFocus Center.
"Pe lângă asta, faptul că noi nu reușim să ne decidem să jucăm, să ne jucăm cărțile, oricare ar fi alea, să zicem răspicat da sau nu, să ne ducem și să fim în toate aceste formate, fie și ca să ne opunem, ca să spunem că noi credem că nu e o idee bună, dar trebuie să fie acolo ca să poți să spui chestia asta. Asta ne face marginali, pentru că lumea n-are timp să stea după noi".
Ne lasă Rusia în pace de alegeri?
Nici pomeneală, răspune Oana Popescu Zamfir.
"Rusia este și mai prezentă, pentru că este perfect aliniată cu interesele MAGA. Adică această dezoccidentalizare, diluarea standardelor democratice și calității democrației, subminarea statului de drept, a încrederii cetățeanului în instituții și a capacității instituțiilor de funcționare, cultivarea unui curent reacționar care încearcă să scape de toată această deschidere și transparență anticorupție.
Ar fi interesant să întrebăm care candidat nu este dispus să joace jocul Rusiei, pentru că partea foarte tristă este că avem o zonă foarte vizibilă, cea așa-zis suveranistă, care până la urmă nici măcar suveranistă nu e, este radicală, extremistă, și care, chiar dacă se declară unii dintre ei, cum e cazul George Simion împotriva Rusiei și pro-UE, NATO și așa mai departe, în realitate, agenda lor coincide aproape 100% cu agenda Rusiei. Este o zonă care nu e asumată, care se dă în continuare pro-europeană, pro-democratică. Și e fix zona coaliției guvernamentale, unde foarte mulți au absolut aceleași valori. Și dacă Viktor Orban n-ar fi fost ungur, s-ar fi pronunțat de mult pe față în favoarea unui model de tip Viktor Orban.
Eu mă tem că dacă AUR se sparge efectiv pe o soartă similară cu a Partidului România Mare, ne vom trezi cu o bucată mult mai radicalizată sub Claudiu Târziu, care se va alătura unui pol extremist și mai extremist și mai înspăimântător, mai violent politic".
Țările mari cu democrație veche consolidată au posibilitatea să reziste economic, social, politic mai mult timp la astfel de presiuni, conchide aceasta. Țările ca România, însă, care oricum n-avea o democrație total funcțională, care și economic încă este într-o perioadă de consolidare și tot așa și social la fel, dacă sunt lovite din plin în momentul de față, pierd foarte mult. Adică pe noi asta ne aruncă cu 20 de ani în urmă, nu ne aruncă doar cu câțiva ani în urmă".