Ceea ce a comis Marcel Ciolacu prin asocierea cu dubiosul Sprînceana, evacuat până și de Anca Alexandrescu din tabăra georgistă, unde fusese personaj de prim rang multă vreme, și, prin dublul discurs încredințat acestuia, depășește cu mult prin gravitate efectele asupra meschinului său destin politic.
Efectele sunt, în primul rând, asupra credibilității statului român al cărui înalt demnitar, accidental, este.
Emisarii lui Ciolacu
Pe scurt, după ce și-a dinamitat propriul ministru de Externe în scandalul suspendării Visa Waver, Marcel Ciolacu s-a gândit că ar fi nimerit să-l dubleze cu doi emisari: „Sunt doi români, unul din România, unul stabilit în America. Nu au plecat pe bani guvernamentali. Amândoi sunt pe banii lor”.
Cei doi emisari asumați de premier erau un președinte de Consiliu Judetean, Lucian Romașcanu, și un camionagiu cam țepar model frații Tate, Dragoș Sprînceană, sunat la 5 dimineața de premier cu rugămintea să dea mesaje de bine la un șpriț la Mar a Lago.
Amândoi au fost trimiși la MAGA ca să dea asigurări că România e șmecheră și joacă la două capete, iar președintele interimar, om de cuvânt, nu mai are mult în funcție, după care revenim la Fanarul nostru.
Cu abilități de manivelă, potrivite de altfel în noul context de impostori de la Casa Albă, camionagiului Sprînceană i s-a umflat capul și a început să clămpănească incontinent, dând în fapt, la televizor, mandatul primit de la Ciolacu.
„Exact ce am spus administrației americane am spus-o și domnului Ciolacu: administrația americană trebuie să înțeleagă, să ignore un pic mesajele României, pro-Ucraina și pro-Franța, deoarece avem un președinte interimar care nu va mai conta într-o lună sau o lună și jumătate.
Trebuie să așteptăm să avem un președinte nou. Trebuie să așteptăm să avem o administrație stabilă în România și să reluăm legăturile bilaterale de comunicare, economice și politice și strategice după aceste alegeri. Ăsta este mesajul cel mai inteligent și care ajută, din punctul meu de vedere, România cel mai mult. Și exact asta fac Statele Unite acuma, dacă observați.(...)
Nu sunt un emisar al domnului Ciolacu, ci al României. Domnul Ciolacu reprezintă funcția de premier al României și eu trebuie să ajut România, indirect”
Deci dl Ciolacu asumase pe deplin mesajul de livrat la Mar a Lago și a angajat România în această negociere paralelă trădătoare.
Prins în fapt, dl Ciolacu a încercat să se dezică palid de camionagiu, spunând că nu aceasta e poziția oficială a României. Desigur, nu e. Dar camionagiul s-a dus să o transmită pe cea neoficială și șmecheră.
Fix asta a răspuns și Sprînceană la observația de la Digi TV că ceea ce susține el contrazice linia oficială: „Eu l-am întrebat personal pe domnul Ciolacu și mi-a spus opusul la ce spuneți dumneavoastră acum, din partea dumnealui și biroului dumnealui”.
Șiretenia cu picioare rupte
Desigur, prima întrebare este dacă omul cu camioane de la MAGA a spus adevărul sau a mințit. Să zicem că a mințit, că poziția duplicitară îi aparține și premierul nu știa de ea. Nu e cu nimic mai bine pentru Marcel Ciolacu.
Cum poți încredința o diplomație neoficială, ceea ce e indubitabil că a făcut, unui om atât de primitiv, cu o înțelegere atât de slabă a mecanismelor fine, care, precum Gigi Becali, nu se poate abține să se dea mare la televizor?
Ce fel de om de stat ești tu însuți, dacă te încurci cu o asemenea creatură, doar pentru că gravitează în fauna de la Mar a Lago? Ce gândește Sprînceană, anti-UE, anti Ucraina, fan frații Tate și Georgescu, se putea vedea în câteva minute de zăbovire pe profilul său public.
Cel mai probabil, însă, camionagiul, la fel ca Becali când dă foc scenei, nu a mințit și fix acesta a fost mandatul primit.
Să îi explice lui Trump cum România joacă prin Ciolacu, băiat deștept, la două capete, cu sufletul în MAGA, că doar antijustiția, circul și "barosăneala" sunt tot ce-și doresc liderii de la București, dar cu declarațiile și angajamentele la Bruxelles, că de acolo vin banii.
Doar că despre grețoasa duplicitate a Bucureștiului nu a aflat doar Trump, ci și toate cancelariile lumii. Toți s-au lămurit că în români nu poți avea încredere, că e bine să stai cu mâna pe portofel când vorbești cu premierul României, că la noi principiile, cuvântul dat, solidaritatea sunt glume.
Că, de fapt, la București, cel puțin în Palatul Victoria, e șef un trumpist, dar unul din fundul sălii, băgat de un camionagiu pe ușa de scos gunoiul, nu un trumpist din primul rând cum e Viktor Orban. Unul mic și penibil, din debara, prea laș că să fie asumat cum e vecinul de la Budapesta.
Atâta poate Marcel Ciolacu, șiretlicuri și combinații, din acelea care l-au scos din turul al doilea tocmai când credea că iscusința sa politică îi va aduce finala ideală cu Simion. Și așa conduce Guvernul României.
Cum să nu trimită emisari cu daruri la Înalta Portă, când e pe cale să piardă mai toți banii din PNRR?
Nu degeaba s-a rățoit la Kelemen Hunor când acesta a declarat la Europa FM că unele pierderi nici nu mai pot fi recuperate, pentru că anul trecut Guvernul, condus de același Marcel Ciolacu, nu a făcut nicio reformă.
Cel mai rău e că demisia/demiterea acum a lui Marcel Ciolacu ar putea declanșa o criză politică gravă având ca efect o victorie lejeră a unuia dintre trumpiștii cu nimic mai buni decât el.
Dar după alegeri este posibil ca fix această continuă șmechereală să-l ajungă din urmă și să-i rupă picioarele politice. Pentru că atunci când va veni factura economică a guvernării sale, posibil agravată de delirul lui Trump și de propria duplicitate demascată, cineva tot va trebui să preia decontul politic. Și nu văd pe cine va mai putea arunca sub tren.