În vară, dl Iohannis anunța finalul pandemiei, acum blochează certificatul verde. Efectele vor fi cel mai probabil aceleași, diferența este că de această dată nu mai beneficiază de circumstanța de a nu fi anticipat dezastrul din toamnă.
De această dată, dl Iohannis și restul liderilor politici au toate datele să știe exact spre ce ne îndreptăm și ce riscăm – multă moarte și multă suferință.
Certificatul verde în varianta agreată în coaliție era oricum îndulcit pentru a fi mai ușor de digerat, prin legarea de o anumită evoluție a infectărilor.
Testele urmau să fie gratuite o lună și jumătate (zile lucrătoare), deci cu potențial de a acoperi durata unui val bine ținut sub control tocmai cu ajutorul acestui certificat.
Dar nici așa liderii politici inepți și lași nu au avut voință politică să facă ceea ce autentici oameni de stat europeni și-au asumat, în pofida riscului politic inerent unei masuri impopulare.
Întâi au renunțat la angajarea răspunderii Guvernului pentru o intrare rapidă în vigoare a legii, astfel încât în ianuarie, în probabilul val 5, certificatul să fie funcțional.
Apoi, au renunțat la cheia proiectului, adică obligativitatea certificatului verde la muncă, sub sancțiunea suspendării, nu desfacerii, contractului de muncă.
Certificatul verde e o formă fără fond, o prostie inutilă, fără această componentă, care acoperă cele mai probabile, de la distanță, locuri de infectare, adică interacțiunea prelungită în spațiu închis la serviciu și călătoria cu transportul în comun spre și de la serviciu, la ore aglomerate.
Necesitatea lui era cu două ținte: reducerea transmisibilității și, mai ales, diminuarea numărului de cazuri grave. De aici ridicarea presiunii de pe sistemul sanitar, de aici diminuarea numărului de victime, atât ale Covid, cât și ale altor boli rămase netratate.
În octombrie, în România a murit cel mai mare număr de oameni în timp de pace și pare că nimeni nu a înțeles nimic din asta. Ne-am refugiat din tragedie în statistică, ca să-l parafrazez pe Stalin.
A fost invocată neconstituționalitatea proiectului pentru că ar limita dreptul la muncă. Fostul judecător CCR Augustin Zegrean l-a întrebat pe senatorul PSD Robert Cazanciuc în ce constă concret neconstituționalitatea.
Robert Cazanciuc nu a fost în stare să răspundă. Și nici nu avea cum cât timp art 53 din Constituție permite restrângerea de drepturi prin lege și în anumite condiții cu asupra de măsură îndeplinite:
„(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii“.
Oricine se putea duce la muncă dacă îndeplinea una dintre cele 4 condiții: vaccinare, trecere prin boală, test PCR sau test antigen, impuse numai de la o anumită gravitate a fazei pandemiei. Iar pentru o lună și jumătate, testele antigen erau și gratuite.
Nu e nicio neconstituționalitate, spune Augustin Zegrean. E doar lașitate și calcul politic cinic din partea liderilor politici.
Toți sunt speriați de efectul electoral, prima lor grijă. România nu are niciun om de stat apt să spună deschis, empatic și curajos: “N-am nimic de oferit decât sânge, muncă, lacrimi şi sudoare”. Și să câștige un război. Sunt doar caricaturi răzgâiate și spoite.
Se adaugă și circumstanțe personale.
De exemplu, dnii Iohannis și Cîţu poate nu vor să se vadă că se putea mai bine decât au făcut ei în vară. Pentru ca vina lor pentru dezastrul din toamnă să nu devină și mai evidentă. Mai mult decât au făcut ei este neconstituțional.
Fostul premier are în plus tot interesul ca Guvernul Ciucă să aibă probleme cât de mari cu putință, să cadă cât mai repede, pentru ca nu cumva actualul premier să-i pericliteze poziția în fruntea PNL.
Mă întreb dacă dl Ciolacu moare de plăcere să vadă că Alexandru Rafila îl depășește în sondajele de opinie, o poziție care ar putea fi consolidată la Ministerul Sănătății, dacă îi iese mai bine decât a ieșit până acum.
Riscăm așadar un nou dezastru, risc pe care și Klaus Iohannis, și Marcel Ciolacu, și Florin Cîţu, și Nicolae Ciucă și-l asumă exact ca în vară.
Politic, efectul este tot un dezastru. Renunțarea la certificatul verde după atacul pus la cale de George Simion marți asupra Senatului îl împinge pe liderul AUR în altă ligă.
Nu mai este văzut doar ca acela care dă glas furiei și frustrării. Este văzut ca un învingător, care a salvat poporul de certificatul verde și a îngenuncheat clasa politică. George Simion nu doar țipă, iată că și livrează. Asta i-au făcut cadou liderii inepți ai Puterii.
O victorie teribil de periculoasă care va avea un preț pe măsură. Și încă ceva, pentru cei convinși că fosta coaliție, odată refăcută, ar fi mers foarte bine și Ludovic Orban nu și-ar fi jucat la fel de cinic poziția indispensabilă, după votul de învestitură. Dl Orban s-a opus certificatului verde, deci cum o luăm, pentru el nu există majoritate.