• Cine poate faultează, halal principiu european… Nehammer refuză accesul României în Schengen aruncând în arena publică falsa problemă a migrației ce afectează Austria în spatele României.
Președintele neutrei Elveții vine pe la București să ne mângâie părintește pe creștet și să ne spună că așa merg treburile în UE, nu câștigi când vrei sau când meriți. Frumos spus faptul că politica e o curvă, mulțumim de informație, domnule președinte.
Deci politica europeană nu este o chestiune de principii, cum s-a statuat în tratatele de aderare și cum ne zice domnul Weber pe la interviuri. Politica europeană este o chestiune de ,,cine poate face ce vrea, cine nu, nu” – la asta s-a referit președintele elvețian când vorbea despre merit.
Păi, dacă nu este vorba despre merit, de ce ne-a mai pus Comisia Europeană să cheltuim un purcoi de bani ca să asigurăm siguranța granițelor acum un deceniu?
Era mai simplu să voteze intrarea noastră în spațiul Schengen pe baza vrerii celorlalți și, când vrerea celorlalți se împlinea, adică atunci când state ca Olanda sau Austria nu mai aveau probleme interne, ne puteam apuca de cheltuit bani pe softuri și alte echipamente.
Atunci, dacă nu e vorba de merit ci de cine poate, n-are dreptate domnul Ciolacu când sugerează să faultăm Austria când va candida la președenția OSCE? Are, ce mai putem spune... Sau domnul Tomac, când cere Comisiei Europene să se îndrepte împotriva Consiliului UE la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ca aceasta să anuleze veto-ul Austriei? Are dreptate și el, pentru că se pare că problema nu este una de merit, ci un de contondență.
• De unde nu este viziune politică... Cancelarul austriac a fost așa de încuiat, așa de inabil, ca să nu zic vorba aia, că nu l-a dus mintea din dotare la altceva decât la o minciună fără picioare, ușor de devoalat. N-a fost în stare să găsească o argumentație care să stea cât de cât în picioare pentru votul său împotriva României și Bulgariei.
Nu l-a dus mintea pe bietul populist să se întrebe de unde vine purcoiul de bani în Austria lui ne-imigraționistă, de la două firme ce asfaltează prin Croația sau de la puhoiul de firme care fac bani prin România. Orice cancelar cu normalitate la mintea politică n-ar fi tăiat gâtul găinei valahe, care face ouă de aur, punând în locul ei în cuib una croată care nu produce decât mărgele.
Cancelarul n-a mutat bine mizând pe faptul că mămăliga românească nu se va umfla, deși după atâta imperiu umblat prin Transilvania ar trebui să știe cu cine are de-a face. Uite că băncile austriece din România au început să fie boicotate, OMV la fel. Și acesta este numai începutul, dacă va mai sta înțepenit în proiectul ăsta domnul Nehammer riscă să piardă și bijuteriile coroanei din Marea Neagră.
Pentru că domnul cancelar ar trebui să înțeleagă că, dacă bugetul austriac primește din România, prin firmele ce trăbăluiesc pe aici, cam 7% din PIB, pentru țara noastră ar trebui să moară cu mama Schengen-ului de gât. Acestea fiind cifrele economice, cancelarul ar trebui să ne bage nu în Schengen, ci în Austria, iar românașii ce ajung la Viena sau la schiat ar trebui primiți pe autostradă cu pâine și sare.
Dar de unde nu este, n-ai ce să ceri. Reflexele imperiale sunt vetuste, nu-și mai au locul în Uniunea Europeană fățiș, la vedere, asta învață acum domnul Nehammer, că parteneriatul este mai bun. Asta învață acum, umilința parteneriatului cu România.
Cât despre noi, este adevărat că nu știm ce înseamnă lucru bine făcut, ca să citesc din clasici. Noi explodăm când ne ajunge cuțitul la os, m-aș bucura să fie acesta un punct de inflexiune în politica autohtonă și în felul cum vom fi priviți de azi înainte în Europa.
• Să împăcăm și capra românească și varza austriacă. Ca să iasă basma curată, cancelarul austriac a înaintat o listă cu cinci propuneri Comisiei Europene. Niciuna dintre ele nu are nimic de-a face cu România, nimic nu o învinovățește.
Propunerile astea par cinstite, dar în esență ele au rolul de a muta primirea, trierea, repatrierea sau acceptarea migranților la țările de graniță ale UE. Deci problema migrației ar trebui să devină de la anul problema principală a României, dacă tot vrem în Schengen. Iar e aici o ruptură logică, dacă lucrurile stau așa, de ce nu ne-a votat?
În două puncte are dreptate și cancelarul, Comisia trebuie să plătească cheltuielile cu migranții, iar procedurile trebuie înăsprite și viteza de procesare a cererilor crescută.
Ca să scape basma curată, cancelarul austriac vrea să se facă acum ce nu s-a făcut în Europa de la marele val de migrațiune sirian. Nu e cam mult ce cere?
Eu cred că avem de-a face cu o mișcare politică gen ,,mintea cea de pe urmă”, în care Nehammer pune condiții atât de complexe Comisiei Europene ca să poată, pe de o parte, să-și justifice votul din Consiliul JAI, iar, pe de altă parte, să prelungească starea aceasta până după alegerile lui parțiale, regionale și cam pierdute de prin nu știu ce land austriac.
Dar eu cred că există varianta ca domnul cancelar să se mulțumească și cu un acord de principiu promis de comisie. Iar domnul Manfred Weber, șeful PPE, va convinge Suedia să pună pe agendă aderarea României prin martie, ca să împace și capra și varza, cum a promis într-un interviu dat Digi24.
Cu cât se va rezolva mai repede problema Nehammer, cu atât mai bine.
Au ajuns ei comisarii europenii la un acord cu colțosul și șiretul Viktor Orban, care, în fața perspectivei unei crize economice și a devalorizării forintului, a cedat presiunilor Comisiei. Vor negocia ei și cu Nehammer acesta sau cu cine va fi să vină după el. Și ne vor primi la anul în Schengen, fără îndoială. Depinde doar de domnul cancelar călcător în străchini cu cât se va contracta la anul PIB-ul austriac.