Mi-aș dori să-l văd pe președintele țării spunându-ne că are un plan, că România își asumă o strategie pentru dosarul Schengen. Nu a existat performanță la miniștrii Bode și Aurescu, afirmă europarlamentarul REPER Dragoș Tudorache, fost ministru de Interne.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, Dragoș Tudorache a explicat care poate fi calendarul concret al aderării României la Schengen, începând cu Consiliul European de joi până cel târziu în martie, dar a atras atenția că antagonizarea Bulgariei ar putea zădărnici totul.
Dragoș Tudorache a criticat sever scrisoarea trimisă de ministrul Bode omologului austriac: “Nu se lucrează cu declarații publice, cu scrisori deschise. Îmi pare rău, un ministru nu poate trimite o scrisoare deschisă unui alt ministru, n-am mai văzut așa ceva de 15 ani.“
Fostul ministru de Interne a povestit în premieră felul în care România a obținut în 2016 ridicarea vizelor pentru Canada:
“Nu se face cu trompete. A știut cineva că noi, România, am blocat acordul CETA cu Canada? O spun azi pentru prima dată. A știut cineva în țară că noi am folosit acest argument pentru a obține ridicarea vizelor pentru Canada? Premierul Trudeau a stat câteva ore pe aeroport, așteptand să vădă ce decizii luăm noi, românii.”
Care este atmosfera la Bruxelles și la Strasbourg în privința votului Schengen din JAI? Mari reacții din capitalele europene în privința Vienei eu nu am văzut. Ne întoarcem la “business as usual”?
Nu. Eu am spus public că sub nicio formă nu ne putem permite să cedăm sau să considerăm că s-a întâmplat, a fost un vot și mergem acasă. Este foarte important să continuăm să punem presiune pentru că riscăm să ieșim din ceea ce a fost o fereastră de oportunitate în această toamnă pentru o decizie politică.
Dar a venit “Qatargate” și mare parte din atenția publică la nivel european s-a dus în acea zonă. Din ce se aude urmează încă să mai avem noi persoane implicate și inculpate.
Și de unde dezbaterea legată de Schengen România-Bulgaria urma să fie singurul punct extra cerut pe agenda plenarei din această săptămână, a apărut această nouă situație.
Concret, ce se va discuta marți în Parlamentul European?
Urmarea, consecințele, învățămintele pe care să le tragem din acest vot din JAI.
Sunt convins că toate vocile pe care le vom auzi săptămâna aceasta în plenul PE vor vorbi în același sens și anume sprijinul necondiționat pentru includerea României și a Bulgariei cât mai repede în spațiul Schengen.
La ce ne folosește?
E important să adăugam acea voce instituțională la ceea ce sperăm să se mențină - un cor al solidarității europene, minus cele două state care sunt în continuare rezervate.
Olanda și-a flexibilizat poziția în ceea ce privește România cu o săptămână înainte de votul din Consiliul JAI în mare parte și datorită acestei presiuni venite dinspre PE.
Dar cel mai important moment al săptămânii este Consiliul European de joi.
Cum ajungem pe agenda lui?
Prin cererea expresă pe care președintele Klaus Iohannis trebuie s-o facă la Charles Michel, președintele Consiliului European. Cred că Charles Michel și așteaptă această cerere, după cum mi-a spus într-o discuție înainte de Consiliul JAI.
Deci sunt convins că, dacă președintele Iohannis o cere, o discuție va avea loc la nivelul Consiliului European. Este un lucru care se pregătește din timp. Subliniez, acest lucru se pregătește din timp.
Acea discuție nu se poate termina fără ceva concret. Consiliul European emite concluzii care sunt orientări de politică general obligatorii. Ele sunt foarte importante în spațiul decizional, dau un imbold și orientare către consiliile sectoriale sau către CE asupra acțiunilor de făcut.
Acesta cred că ar trebui să fie obiectivul pe care să și-l fixeze președintele pentru Consiliul European.
Nu putem, cred eu, aștepta ca poziția cancelarului să se schimbe miraculos până atunci. Însă o discuție la nivelul șefilor de stat și de guvern arată întotdeauna diferit față discuția din consiliul sectorial. Nu este primul dosar delicat la nivel european.
Sunt foarte multe precedente în care la nivel sectorial consiliile la nivel de miniștri se terminau într-un blocaj, iar ultimul for, ultima instanță la nivel politic în UE găsea o formulă care, dacă nu rezolva imediat, măcar dădea o perspectivă le rezolvare pentru blocajul la nivel sectorial.
Deci trebuie folosite aceste precedente, să vedem ce s-a întâmplat atunci, cum s-a pus problema acolo și să cerem această formulă în concluzii.
Cum concret ar trebui să arate ele?
Se poate foarte ușor imagina, nu neapărat se poate ușor obține, o discuție care președintele Consiliului European să ceară statelor care încă au rezervă, Olanda și Austria, să își regândească poziția creând cât mai repede un dialog cu România și Bulgaria și împreună cu CE, cu un calendar și un orizont de timp clar, să găsească o formulă care să rezolve acest blocaj.
Asta nu cere cancelarului austriac să-și schimbe poziția acum, ci să înțeleagă seriozitatea consecințelor veto-ului pe care ministrul său de Interne l-a dat săptămâna trecută.
Îi cere premierului olandez să înțeleagă consecințele nealinierii de calendar între România și Bulgaria, având în vedere că sunt în același tratat de aderare la Uniune, ceea ce ne leagă cumva politic, juridic.
Sunt soluții pentru decuplare între cele 2 state, dar nu simple, riscante juridic. De aceea și Olanda ar trebui să-și schimbe poziția, iar dacă Austria ar pierde acest punct de sprijin, cred că i-ar fi mult mai dificil să rămână izolată.
Dacă în Consiliul European se întâmplă ceea ce e de dorit, care ar fi calendarul realist al aderării?
În luna ianuarie a fiecărui an e un Consiliu informal JAI, de această dată la Stockholm, întrucât Suedia preia președinția.
E un cadru perfect, în spatele ușilor închise, fără decizii formale așteptate, pentru discuții mai relaxate între miniștri, de obicei pe teme politice de orientare generală sau teme delicate. E mai ușor să degajezi soluții sau să poți pune problema altfel decât în maniera formală.
Deci cred că pe baza unor concluzii de consiliu obținute în această săptămână se poate lucra la o formulă de flexibilizare pe calendarul operațional sau găsirea unui moment potrivit pentru decizia politică, care poate să fie chiar până în martie, la următorul Consiliu JAI formal.
O decizie se poate lua formal și în alt consiliu decât cel care are competență pe acel dosar. Dacă există un acord, dosarul poate fi pus ca un punct fără discuție pe masa oricărui consiliu sectorial, de agricultură, de finanțe sau social.
Până în martie mai sunt foarte multe consilii. De multe ori, pentru situațiile delicate, în care miniștrii nu vor să fie văzuti schimbându-și poziția, chiar e folosită această formulă pentru a trece chestiuni mai delicate pe sub radarul opiniei publice sau al presei.
Eu asta aș face.
Nu ne încurcă faptul că urmează președinția suedeză care nu are printre priorități extinderea Schengen?
Guvernul minoritar din Suedia, susținut din Parlament de către extrema dreaptă, are un acord de coaliție, dar au lăsat în mod deliberat în afara lui teme mai delicate, între care și migrația. Pentru ele, Guvernul trebuie să-și găsească sprijinul politic parlamentar, unde reușește. Iar social-democrații sunt grupul cel mai mare din Parlament.
Comisara suedeză Johansson, care vrea să găsească o soluție în acest dosar, vine din partea social-democraților. Eu cred că se poate găsi o formă de lucru între guvernul minoritar, cu social-democrați și comisara Johansson.
Și, în final, orice președinție trebuie să fie ceea ce se numește “honest broker”, să joace rolul de neutralitate și de interes comun în general.
Dar rolul principal trebuie să îl avem noi, să fim cei care în mod continuu să venim cu propuneri, să găsim soluții, să le punem pe masa Olandei, Austriei și a CE.
Așa se lucrează, nu cu declarații publice, nu cu scrisori deschise. Îmi pare rău, un ministru nu poate trimite o scrisoare deschisă unui alt ministru, n-am mai văzut așa ceva de 15 ani.
Sunt niște lucruri pe care trebuie să învățăm să nu le mai facem.
Premierul Ciucă a vorbit deja deschis despre decuplarea de Bulgaria. Spuneați că ea implică niște riscuri tehnice și juridice.
Da, de aceea și înainte de Consiliul JAI se lucrase la o formulă care să cuprindă o decizie politică unică, care cumva să rezolve rezerva juridică cu privire la faptul că ambele țări sunt în același tratat, dar cu un calendar tehnic diferit.
Rămâne problema politică, faptul că România și Bulgaria au fost mereu în tandem.
Ceea ce nu cred că ne putem permite este să avem o Bulgarie nemulțumită de un calendar diferențiat, care să facă un contra-joc față de jocul pe care îl vom face noi, împreună cu o CE de bună credință, cu o președinție de bună credință.
Chiar dacă noi vrem să trecem cât mai repede, chiar lăsându-i pe bulgari în urmă, trebuie să înțelegem că de partea cealaltă, sentimentele nu sunt împărtășite și ne putem aștepta la o adică la o reacție din partea Bulgariei.
Asta nu ar face decât să alimenteze și să dea Olandei sau Austriei ocazia să spună: dacă nici măcar nu sunteți aliniați pe strategia pe care vreți să o urmați, noi nu putem să ieșim din poziția noastră de veto.
E foarte, foarte important să găsim această aliniere, chiar dacă ar înseamna că poate unul trage mai mult decât celălalt.
Ne-am asumat asta și în 2016, când am tras și am reușit să scoatem vizele pentru Canada. Tot ce le-am cerut bulgarilor a fost să nu facă contra-joc, să ne lase pe noi să conducem negocierile. Am reușit printr-un joc nu foarte diferit de ceea ce ar fi trebuit să se întâmple acum.
Cu bulgarii împotrivă sau decalați, e mai greu.
În România este marele boicot împotriva a tot ce e austriac. Ajută această demonstrație de forță?
Nu cred. Există și o formulă de diplomație economică. Ea însă trebuie făcută înainte, nu după. Cu un boicot nu faci decât să antagonizezi și mai mult ceea ce, de fapt, ar trebui să fie o relație în care să investești.
Un mesaj dur pe zona de diplomație economică îl dădeam înainte, ar fi trebuit să îl dăm. Așa cum presa internațională spune că a făcut Croația.
Retorica la nivelul politicienilor e complet dăunătoare.
Cetățenii noștri au dreptul să fie suparăți. Și pe mine, ca cetățean, “stomacul” nu m-ar lăsa să intru într-o benzinărie austriacă.
Însă responsabilii politici nu au voie să instige populația la așa ceva.
Dar o mișcare precum blocarea Austriei la OSCE, invocată de Marcel Ciolacu?
Lucrurile acestea se fac fără trompete.
A știut cineva că noi, România, am blocat acordul CETA cu Canada? O spun azi pentru prima dată. A știut cineva în țară că noi am folosit acest argument pentru a obține ridicarea vizelor pentru Canada?
Vă spun eu astăzi, după 6 ani, că l-am folosit, iar premierul Trudeau a stat câteva ore pe aeroport, așteptand să vădă ce decizii luăm noi, românii.
Eu chiar sper să existe o strategie prin care să abordăm Austria într-un mod integrat, cu elemente de politică, de vot, de diplomație economică.
Dar să fie o strategie, nu că ne-am trezit dimineața că e un vot la OSCE și ieșim repede în conferință să anunțăm. Asta nu pare strategie articulată.
La CJUE ar fi o cale de atac?
Da, avem acum o decizie formală. Până acum n-ar fi putut ataca, pentru că niciodată n-a ajuns subiectul formal pe agendă. Deci a meritat să forțam votul de săptămâna trecută pentru că măcar acum avem și această cale.
Dar eu nu aș folosi-o decât dacă toate celelalte canale politice, diplomatice, instituționale nu dau rezultate, pentru că, practic, ce-mi aduce este o antagonizare și o rupere completă de o țară pe care nu trebuie să o judecăm ca atare.
Nu Austria a votat împotriva României, nu societatea austriacă, ci un partid politic care întâmplător se află la putere, care a avut 38%, are sub 20% în linia electorală din Austria, iar acum încearcă disperat să se mențină înaintea unor alegeri regionale.
Acest partid politic joacă cu cinism o carte politică folosind acest dosar. Așa cum și Orban joacă cinic tot felul de dosare, așa sunt unii lideri politici.
De aici până la a judeca o țară e o cale lungă și, de aceea, văd apelul la CJUE ca pe o chestiune de ultim resort.
Croația intră în Schengen, Croația intră în zona euro...
Poate câștiga și Campionatul Mondial.
O finală mondială a mai făcut. Care e secretul acestei țări care în anii '90 era sub bombe la propriu?
Coerența politică, ceea ce ne-a lipsit nouă în această perioadă, cel puțin.
Un nivel de lider politic pe care premierul Plenkovic l-a dovedit de foarte multe ori și în momente foarte delicate. A știut cum să folosească familia politică a popularilor, în care a fost întotdeauna o figură centrală, nu neapărat din dimensiunea delegației croate, ci pur și simplu prin capacitățile personale de leadership și de a fi mereu parte din decizii.
E desigur și performanța țării, pe criteriile tehnice pentru zona euro și-au făcut foarte bine treaba. Acele criterii unde noi tot regresăm, ceea ce e strigător la cer.
După eșecul de la JAI s-ar impune niște asumări și niște demisii la București?
Asumarea e întotdeauna necesară. Lipsește o asumare și o minimă explicație.
Și mi-aș dori să-l văd pe președintele țării spunându-ne că are un plan, că România își asumă o strategie pentru a rezolva acest dosar. Acum o lună încerca să ne pregătească în privința unei amânări. La momentul acela am început să-mi pun probleme și mă întreb capacitatea de anticipare unde a fost.
Deci să vină cineva să ne spună pas cu pas ce urmează să facă echipa de conducere a țării. Simplul enunț că e un obiectiv național nu știu cât ne încălzește. Vrem să înțelegem că e obiectiv național care se bazează și pe o strategie națională.
Miniștrii Bode și Aurescu ar trebui înlocuiți în acest moment?
Eu cred că nu a existat performanță acolo, ca să vă spun cât se poate de clar și de asumat.