Pe măsură ce noua Comisie Europeană își începe mandatul, dezbaterile despre prioritățile Uniunii pentru viitor, într-o perioadă marcată de permacriză, sunt în plină desfășurare.
De la pandemia de Covid-19, invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, criza energetică și dezastrele naturale tot mai frecvente, evenimentele din ultimii ani au menținut Uniunea Europeană într-o stare continuă de reacție la crize.
Totuși, provocările actuale sunt structurale și pe termen lung. Costul vieții, securitatea internațională, starea democrației și schimbările climatice sunt doar câteva dintre prioritățile majore care i-au mobilizat pe cetățenii europeni să participe la cele mai recente alegeri, cu cea mai mare prezență din ultimii 30 de ani.
Una dintre cele mai transformatoare inițiative, având un impact deosebit, este ambiția UE de a conduce tranziția către neutralitatea climatică.
Totuși, aceasta a fost întâmpinată cu o frustrare tot mai mare din partea lucrătorilor, frustrare ce a fost exploatată de discursul politic extremist din întreaga Europă. Așa cum s-a văzut în rezultatele recente ale alegerilor din România, ascensiunea mișcărilor populiste riscă să ne întoarcă la punctul de plecare, punând sub semnul întrebării însăși noțiunea de schimbări climatice.
Viitorul Pactului Verde European (EGD) și al pachetului Fit for 55 rămâne încă incert, însă necesitatea de a acționa devine din ce în ce mai urgentă cu fiecare zi ce trece.
Conform Raportului privind Decalajul de Emisii publicat de UNEP în octombrie, lumea se îndreaptă spre o creștere a temperaturii de până la 3,1°C. Aceasta reprezintă de două ori mai mult decât pragul de 1,5°C la care guvernele din întreaga lume s-au angajat acum aproape 10 ani, prin Acordul de la Paris.
Efectele dezastruoase ale schimbărilor climatice au continuat să devasteze continentul în acest an, ducând la pierderi umane și materiale în valoare de zeci de miliarde de euro. Drept urmare, rezultatele alegerilor din UE evidențiază clar necesitatea de a gestiona mai bine tensiunile percepute între obiectivele de mediu și echitatea socială. Politica climatică poate funcționa doar dacă abordăm și nevoile societale.
Acțiunea climatică și justiția socială, două fețe ale aceleași monede
Un exemplu clar al legăturii dintre acțiunea climatică și dreptatea socială este valul de proteste ale fermierilor din Europa din 2024.
Un punct comun de dispută sunt reglementările stricte ale UE privind mediul și acordul comercial recent semnat între UE și blocul comercial sud-american Mercosur. Fermierii francezi susțin că acest acord va inunda piața UE cu produse ieftine, dezvoltate conform unor standarde de mediu mai relaxate.
Ca reacție la nemulțumirile fermierilor, Comisia Europeană a retras propunerea de Regulament privind Utilizarea Durabilă, care își propunea să reducă utilizarea pesticidelor cu 50% până în 2030, în scopul de a dezvolta lanțuri de producție alimentară sustenabile și de a sprijini restaurarea biodiversității.
Dar agricultura nu este singurul sector strategic în care presiunea pentru acțiuni climatice mai rapide le afectează disproporționat pe cele mai vulnerabile grupuri.
Tranziția verde este un proces care implică întreaga economie și mai multe generații, o schimbare de paradigmă care va avea un impact semnificativ atât în comunitățile locale, cât și în dinamica geopolitică.
S-au făcut câțiva pași importanți, de la obiectivele de eliminare a cărbunelui și cazanelor pe bază de combustibili fosili, până la introducerea Sistemului de Comerț cu Emisii pentru clădiri și transportul rutier (ETS2) începând cu 2027.
Cu toate acestea, deși aceste măsuri sunt esențiale pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în UE, efectul lor poate avea două tăișuri, atât în interiorul granițelor, cât și dincolo de acestea.
Lipsa unei strategii adecvate pentru atenuarea costurilor disproporționate ale tranziției asupra cetățenilor vulnerabili din UE riscă să accentueze inegalitățile interne, alimentând extremismul și opiniile anti-europene.
Dincolo de granițele UE, cursa pentru electrificare riscă să mute activitățile poluante, provocând daune de mediu și sociale în țările bogate în resurse și amplificând riscurile de conflict și strămutare în regiunile deja fragile. Acestea sunt doar câteva dintre efectele secundare negative care nu pot fi ignorate, dacă dorim ca promisiunea unui model economic mai echitabil și mai verde să devină o realitate pentru toți și ca UE să devină un lider global în acest proces.
Fondul Social pentru Climă și Fondul pentru Tranziția Justă, o abordare integrată a acțiunii climatice
În acest context, este clar că direcția viitoare pentru legislația verde a Executivului UE trebuie să fie un Pact Verde și Social, care să combine eficient măsurile de protecție socială și de mediu de-a lungul lanțurilor valorice.
Mecanismul pentru Tranziția Justă al UE și Fondul Social pentru Climă sunt exemple de astfel de instrumente.
Dacă sunt implementate corect, acestea pot reduce impactul disproporționat al politicilor verzi asupra grupurilor vulnerabile, în același timp creând oportunități pentru toți.
Creat în 2023, Fondul Social pentru Climă ((UE) 2023/955) va strânge veniturile din licitațiile permiselor din noul ETS2, care vizează emisiile de CO2 provenite din combustia combustibililor în clădiri, transportul rutier și industria mică. Se estimează că acesta va mobiliza peste 86 de miliarde de euro în perioada 2026 – 2032, pentru a sprijini statele membre ale UE să facă față provocării tot mai mari a sărăciei energetice și de transport.
Combaterea cauzelor structurale ale sărăciei energetice și sprijinirea pe termen lung a celor mai vulnerabili sunt esențiale pentru a asigura legitimitatea unuia dintre cele mai importante instrumente ale UE în domeniul acțiunii climatice, Sistemul de Comerț cu Emisii al UE.
Accesul la aceste fonduri va depinde de elaborarea Planurilor Naționale Sociale pentru Climă, iar plățile vor fi condiționate de atingerea obiectivelor sociale și climatice. Acestea trebuie realizate într-un mod participativ, pentru a garanta că interesele celor afectați sunt luate în considerare și că investițiile propuse răspund în mod eficient provocărilor locale.
Un alt instrument esențial pentru echilibrarea echității sociale și a acțiunii climatice este Fondul pentru Tranziția Justă (JTF, (UE) 2021/1056). Adoptat în 2021, JTF recunoaște că atingerea obiectivului UE de neutralitate climatică până în 2050 va ridica provocări disproporționate regiunilor dependente de industriile poluante aflate în declin, cu o forță de muncă foarte specializată și alternative de angajare limitate.
Parte integrantă a Mecanismului pentru Tranziția Justă, JTF dispune de un buget de peste 17,5 miliarde de euro pentru perioada 2021–2027. Scopul său este de a aborda într-un mod integrat provocările intersectoriale ce apar în procesul de decarbonizare a regiunilor mono-industriale și, în special, a celor miniere.
În multe privințe, principiile fundamentale ale JTF fac parte din soluția de adaptare a politicilor viitoare la provocările și realitățile tranziției verzi. Cu accent pe teritorialitate și dezvoltare locală, sprijinul țintit oferit de JTF a fost condiționat de elaborarea Planurilor Teritoriale pentru Tranziția Justă (TJTP) la nivel regional.
Conform Principiului Parteneriatului, procesul de elaborare și implementare a TJTP-urilor a adus diverse părți interesate împreună, în jurul unui obiectiv comun.
În multe feluri, procesul participativ inițiat de JTF a creat un precedent de bună practică, esențial pentru succesul tranziției verzi, facilitând sinergii pentru implicarea locală și susținerea din partea publicului larg. JTF pune acum bazele unei economii verzi, într-o abordare ambițioasă, care acum un deceniu era de neimaginat pentru regiunile dependente de cărbune și mono-industriale.
În Letonia, 1,8 milioane de euro sunt alocate pentru îmbunătățirea abilităților administrațiilor locale și ale specialiștilor regionali, precum și pentru atenuarea impactului socio-economic al schimbărilor climatice. În Grecia, JTF va sprijini comunitățile energetice în dezvoltarea inițiativelor de producție proprie în regiunile miniere de lignit.
În regiunea minieră Valea Jiului, din România, JTF va contribui la dezvoltarea unui centru de robotică pentru tineri pe un teren al unei foste mine.
În septembrie, CEE Bankwatch Network și alte 41 de organizații europene au lansat o declarație comună prin care le cer decidenților europeni să continue și să consolideze JTF în următoarea perioadă bugetară pentru a garanta că „nimeni nu rămâne în urmă pe drumul UE spre neutralitatea climatică”.
Ce urmează pentru tranziția verde
Asigurarea unui cadru echitabil pentru tranziția verde trebuie să fie o prioritate în cadrul următorului Cadru Financiar Multianual. Pe măsură ce va fi negociat următorul buget pe termen lung al UE, atenția trebuie să rămână concentrată pe continuarea eforturilor ambițioase deja demarate prin Pactul Verde European (EGD).
Zonele prioritare ar trebui să se concentreze pe asigurarea unui finanțări adecvate pentru sprijinul țintit, având o abordare teritorială, bazată pe un dialog social real, negociere colectivă și o gestionare transparentă și împărțită.
Protejarea celor mai afectați prin integrarea unor condiționalități sociale și de mediu clare și abordarea legăturii dintre vulnerabilitatea socială și schimbările climatice trebuie să fie principii fundamentale.
Accesul la fonduri publice ar trebui să vină și cu responsabilități publice față de binele comun. Aceasta înseamnă sprijinirea autorităților locale cu instrumente financiare și non-financiare pentru obținerea cunoștințelor necesare pentru a-și ghida orașele și satele spre neutralitatea climatică.
Aducerea acțiunilor climatice și a beneficiilor lor mai aproape de cetățeni rămâne esențială pentru a garanta susținerea publicului pe termen lung și pentru a facilita schimbarea comportamentală necesară integrării sustenabilității ca valoare colectivă.
În plus, trebuie să continue eforturile pentru remedierea lacunelor din sistemele alimentare durabile și grija față de animale, transformarea industrială verde și achizițiile publice verzi, în concordanță cu obiectivele EGD, în special în ceea ce privește eficiența, suficiența și circularitatea.
Până la urmă, impactul extern asupra drepturilor lucrătorilor și protecției mediului în cadrul politicilor EGD și al acordurilor comerciale trebuie să primească o atenție sporită, dacă dorim să ne asumăm rolul de lider în tranziția globală spre sustenabilitate și să devenim un catalizator pentru securitate și prosperitate.
Tranziția verde justă reprezintă o oportunitate unică de a crea schimbarea de paradigmă necesară pentru a aborda criza multiplă a schimbărilor climatice, pierderii biodiversității și poluării, într-un mod transformator, nu doar reformator. Așa cum se subliniază în planul Pregătiți pentru 55, tranziția verde este „o oportunitate de a reduce inegalitățile structurale” și de a aduce un nou model economic ce pune în centru bunăstarea oamenilor și protecția mediului. Promovarea acestei viziuni politice orientate spre viitor trebuie susținută de instituțiile europene și de guvernele naționale.
Promisiunea Pactului Verde European pentru o tranziție corectă către un model economic mai verde și mai echitabil este poate cea mai ambițioasă inițiativă pe care UE o întreprinde de la începuturile sale. La fel cum Declarația Schuman din 1950 a propus ceea ce avea să devină Uniunea Europeană, atingerea acestui obiectiv esențial necesită „eforturi creative proporționale cu pericolele care o amenință”. Nu ar trebui să fie nevoie să alegem între protejarea mediului, economie și oameni. Transformarea economiei astfel încât să servească tuturor oamenilor și mediului trebuie să fie calea de urmat.
Articol scris de Eliza Barnea, Tânăr Ambasador al Energiei EUSEW, concentrat pe necesitatea unui Pct Verde și Social în UE pentru a asigura o tranziție verde justă și echitabilă, care să echilibreze acțiunile climatice cu protecția socială a grupurilor vulnerabile. Acest articol de opinie este realizat în colaborare cu Săptămâna Europeană a Energiei Durabile 2025. Consultați ec.europa.eu/eusew pentru apelurile deschise.
Eliza Barnea este expert în dezvoltare, deține o experiență amplă în politici și managementul proiectelor și a activat în sectorul public/ONG-uri și în organizații internaționale. Activitatea sa se concentrează pe intersecția dintre incluziunea socială și tranziția verde. Eliza Barnea a lucrat îndeaproape cu Comisia Europeană și guvernul român la toate nivelurile pentru a avansa tranziția mai echitabilă către o economie cu emisii scăzute de carbon. În prezent, coordonează campania pentru o Tranziție Justă pentru Bankwatch România, o organizație de mediu, și este lider județean pentru asistența tehnică oferită guvernului român în pregătirea Planului Social pentru Climă. Face parte din Rețeaua de Experți pentru Tranziția Justă a UE, din baza de date JTPeers Expert și este Tânăr Ambasador al Energiei UE în 2025.
Acest articol este o contribuție din partea unui partener. Toate drepturile sunt rezervate. Nici Comisia Europeană, nici vreo persoană care acționează în numele acesteia nu își asumă responsabilitatea pentru modul în care ar putea fi utilizate informațiile din acest articol. Opiniile exprimate îi aparțin exclusiv autorului/autorilor și nu trebuie considerate ca reprezentând poziția oficială a Comisiei Europene.