O idee care circulă intens în opiniile despre tranziția verde a Europei e că ,,degeaba trecem noi la energie curată, eficiență energetică, eliminarea poluării șamd, pentru că principalul generator de gaze cu efect de seră, China, nu face la fel, iar noi pierdem din competitivitate față de ea’’.
Cu alte cuvinte, să renunțăm că oricum nu are rost.
O teză nu doar ciudat de apropiată de tezele propagandiste ale Rusiei, cea care are cel mai mult de pierdut dacă Europa trece tot mai mult pe verde, dar și împrăștiată de armata sa de troli. Până a prins rădăcini chiar în mințile mai educate, doar că insuficient informate.
Teza este, pe scurt, falsă. Fără a fi o pledoarie pentru China, un regim dictatorial cu mari probleme și practici discutabile, inclusiv în ce privește aspecte ale tranziției verzi, al doilea cel mai populat stat de pe glob merge în direcția tranziției verzi, ba chiar cu viteză. Nu din generozitate, ci din interes.
Câteva informații care susțin această afirmație, dar și care discută ipoteza că Europa și America ar fi ,,fraiere’’ pentru că, zice-se, ar trece la o societate mai verde (din nou zice-se, în dauna economiei) în timp ce China profită:
- Istoric, America și Europa au ,,profitat’’, emițând mult mai multe gaze cu efect de seră decât China
Pentru clarificare, în timp ce China este ,,liderul’’ zilei în ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, atât per total cât și per capita, America și Europa au produs, istoric, mult mai mult. Asta și pentru că statul chinez a fost mult mai înapoiat din punctul de vedere al dezvoltării industriale.
Și cum acestea nu acționează PE MOMENT, ci cumulativ, unele în decenii și chiar secole, rezultă că MAJORITATEA EFECTELOR SCHIMBĂRILOR CLIMATICE SUNT PRODUSE DE AMERICA ȘI EUROPA.
Asta NU înseamnă că ar trebui să acceptăm Chinei să facă fix ce am făcut noi, din simplul motiv că ar fi o catastrofă pentru planetă, dar discuția despre ,,profitat’’ ar trebui echilibrată.
- ESENȚIAL: China are un program GIGANTIC de tranziție la o economie verde
A doua cea mai populată țară din lume își propune să devină o economie cu emisii net zero de carbon în 2060, spre deosebire de Uniunea Europeană care are ținta asta pentru 2050. Cu toate astea, în ritmul actual, China ar ajunge la net zero în 2055.
De asemenea, să înceapă ca emisiile totale să intre pe un trend descrescător ,,cel târziu în 2030’’, deși semnale încurajatoare dau speranță că acest lucru se poate întâmpla mult mai devreme. Al doilea trimestru al lui 2024, spre exemplu, a văzut o scădere cu 1% a emisiilor de CO2.
Este adevărat, în anii dinainte China a bătut recorduri la producția de termocentrale pe cărbune, dar 2024 a adus cel mai mic număr de aprobări pentru unele noi din anii ’60 încoace. Ar fi o eroare să credem China pe cale să devină un ,,paradis verde’’, dar nici să neglijăm eforturile.
- Principala motivație de trecere la verde pentru Beijing nu este protejarea planetei, ci AUTONOMIA STRATEGICĂ
China este prinsă în ceea ce se numește ,,Dilema Malacca’’. 80% din petrolul care o aprovizionează trece prin Strâmtoarea Malacca. 60% din mărfuri. Strâmtoare care poate fi închisă militar atât de SUA, cât și de India, în cazul unui conflict major sau al invadării Taiwanului.
Or, dacă vrea să fie superputerea care tinde să fie, China nu-și permite această vulnerabilitate strategică. E adevărat că ea caută și alte opțiuni, precum hidrocarburi din Rusia și Asia Centrală sau coridoare care să ocolească strâmtoarea, dar asta e un alt fel de dependență strategică.
Regimul lui Xi Jinping preferă să aibă energia lui, pentru care nu depinde de nimeni. Iar energia verde este abundentă și la îndemână. Nu e despre salvarea planetei în primul rând, e despre putere.
Apoi, de menționat că atunci când o țară vrea să devină un lider mondial dă rău să fie cel mai mare emitent de gaze cu efect de seră de pe Terra.
Diplomația e complexă, iar când un stat poartă un stigmat își reduce șansele. Nu dă bine pentru statele cele mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice din Oceanul Pacific, Oceanul Indian și Africa. Adică exact unde China și-a întins mult influența și bazele militare în ultimele decenii.
- China nu doar că nu a neglijat tranziția verde, dar domină mai multe sectoare
De la mineralele rare la producția de panouri fotovoltaice, de la baterii la mașinile sale electrice care sunt produse într-un ritm uluitor – și îngrijorător – comparativ cu restul planetei. Are 90% din piața panourilor fotovoltaice, 70% din cea a bateriilor pe litiu, 65% din a turbinelor eoliene.
Pentru China tranziția verde oferă o oportunitate economică foarte bună, dar și un instrument politic.
Și să nu credem că astea sunt doar pentru export.
- Avansul Chinei la capitolul energie regenerabilă e remarcabil
În mai 2024, China a înregistrat un adevărat record privind scăderea ponderii cărbunelui în producerea electricității (doar 53%) și a creșterii nivelului din energie regenerabilă la 44%.
În timp ce procentele pot varia, e totuși un record istoric, niciodată energia fosilă nu a mai generat atât de puțină electricitate, mai ales că venim de la niveluri de 70% pentru cărbune în anii dinainte.
Se estimează că din 2026 doar energia solară (fără vânt) va produce mai mult decât cărbunele. Apoi, peste 80% din noile capacități energetice instalate sunt din zona energiei regenerabile. În 2020 s-a angajat să instaleze 1.200 de gigawați de energie regenerabilă până în 2030. E cu mult înainte. Va atinge ținta în câteva luni, în 2025.
De fapt, China a produs doar în prima jumătate a lui 2024 mai multă energie regenerabilă decât TOATĂ producția de energie – indiferent de surse – a unui alt gigant industrial, Marea Britanie, pe tot anul 2023.
Vrem ceva și mai impresionant? Două treimi din fermele fotovoltaice sau centralele pe vânt în construcție la nivel mondial se află în China.
- ,,Înlocuim o dependență cu altă dependență importând gazul rusesc cu panouri solare, mașini electrice și alte elemente necesare pentru tranziția climatică’’.
E ca și cum ai spune, iertați-mi tușele groase, că înlocuiești o dependență de alcool cu una de suc de mere.
În primul rând, că înlocuiești surse de energie care produc gaze cu efect de seră și poluare care afectează viețile oamenilor cu unele care nu fac asta.
În al doilea, nu mai finanțezi astfel un regim militarist și criminal care distruge Ucraina. În al treilea, ,,dependența’’ de materiale din China nu e chiar o dependență de același fel.
Ce se întâmplă dacă Rusia taie gazul sau îi manipulează prețul cum a făcut-o din 2021 încoace? Mari probleme, chiar din ziua 1.
Ce se întâmplă dacă nu ne mai vinde China panouri și mașini electrice? Practic nimic, pe termen scurt. Nu rămânem în frig, nu sar prețurile în aer. Luăm din altă parte sau le facem noi. Nu, nu e același lucru. Ca să nu mai spunem că statul chinez n-ar vrea prea curând să piardă piața UE printr-un război comercial serios.
Nu e confortabil, e adevărat, ca statul chinez să domine aceste piețe, dar nici o tragedie, mai ales că ascensiunea Chinei în zona verde a tras serios în jos prețurile la nivel mondial.
- Europa forțează China să devină mai ,,verde’’
În ciuda retoricii despre cum suntem noi, europenii, fraieri și n-avem ce le face chinezilor poluatori și producători de gaze cu efect de seră, Uniunea chiar ia măsuri. Din 2023 a intrat în funcțiune Mecanismul de Taxare a Carbonului la Frontieră. Din 2026, prin acest mecanism se vor pune taxe produselor din China (și nu numai).
De asemenea, recent Europa a introdus taxe mai mult decât consistente pentru mașinile electrice produse în China care amenință producătorii europeni.
De asemenea, o serie de directive europene care mai de care mai complicate introduc obligații de mediu – directe sau de facto – pentru furnizorii din afara UE, mulți dintre ei fiind din China. Cu alte cuvinte, vrei să vinzi piese sau componente în Europa, devine tot mai greu să o faci distrugând mediul.
PS – Nu mai intrăm în discuții despre cum, chipurile, tranziția verde ar duce la ,,pierderea competitivității’’, e un fel de legendă urbană total contra logicii. Exemplele țărilor foarte avansate în privința tranziției verzi, dar ale căror economii cresc accelerat ar trebui să vorbească de la sine. Începând cu Spania, una dintre cele mai avansate în direcția verde și totodată liderul creșterii economice din rândul tuturor economiilor avansate.
Nu mai intrăm nici în discuția despre faptul că, și dacă ar emite gaze cu efect de seră, China fără să facă nimic în privința asta tot ar merita să facem noi fie și pentru că 300.000 de europeni (și 25.000 de români) mor anual din cauza poluării (care nu e totuna cu gazele cu efect de seră, deși în zdrobitoarea majoritate a cazurilor vin din aceleași locuri).
Dar datele ar trebui să ne indice destul de clar că narațiunea despre cum ,,noi trecem pe verde în timp ce China ne ia de fraieri și nu face asta’’ e falsă.