O echipă de neurocercetători din Japonia a făcut un pas hotărât spre descifrarea modului în care mintea optimistă și cea a pesimiștilor funcționează efectiv.
Oamenii de știință au analizat activitatea cerebrală a 87 de participanți puși să-și imagineze viitorul sub diverse nuanțe (pozitiv, neutru, negativ), remarcând un fenomen spectaculos: zona numită cortex prefrontal medial a prezentat modele de activitate extrem de asemănătoare la persoanele optimiste.
”Ceea ce consideram o metaforă – să fim pe aceeași undă – s-ar putea să fie, de fapt, o realitate neuronală”, a declarat cercetătorul Kuniaki Yanagisawa, conform Sci Tech Daily.
În cazul optimiștilor, nu doar că modul de a privi lumea e similar, dar și creierul lor pare să funcționeze după același tipar. Vorbim despre o distincție clară între evenimentele pozitive și negative și un fel diferit de a procesa fiecare tip de experiență.
Analizând rezultatele, cercetătorii au descoperit că optimiștii nu doar experimentează bucuria mai intens, ci reușesc și să se ”decupleze” emoțional față de posibilele situații neplăcute. Gândurile pozitive sunt bogat detaliate, vii; cele negative sunt abstractizate, ”depersonalizate”, ca și cum ar fi privite de la distanță, se arată într-un raport publicat de jurnalul PNAS.
Până și la nivel neuronal, acest mecanism devine vizibil: ”Partea cea mai surprinzătoare a rezultatelor noastre a fost să vedem că acea senzație vagă și cotidiană – că unii oameni gândesc la fel – devine vizibilă în activitatea creierului”, subliniază Yanagisawa.
La polul opus, pesimiștii prezintă tipare cerebrale mult mai variate. Modul în care ei reacționează la gânduri negative nu e doar diferit față de cel al optimiștilor, ci diferă și de la un pesimist la altul. Această lipsă de omogenitate sugerează că perspectiva sumbră nu este doar o ”oglindă inversă” a optimismului, ci poate implica traiectorii mentale unice, greu de anticipat.
”Optimismul este situația opusă sănătății mentale precare, mai ales față de depresie – și aceste date pot redefini felul în care privim spectrul acestor tulburări”, declară și Tali Sharot, specialist în neuroștiințe la University College London.
„Folosim cuvântul depresie pentru a desemna fenotipuri foarte diferite, ce pot include tipare extreme de pesimism”, mai spune omul de știință.
”De fapt, asemănarea dintre creierele oamenilor optimiști poate veni și din faptul că populația fără tulburări mentale are, în general, un pattern mai coerent decât cei cu anumite afecțiuni”, mai spune aceasta.