Desfăşurarea riscantă în spaţiu a telescopului James Webb, care s-a încheiat sâmbătă cu oglinda sa principală, este ”100% reuşită”, a indicat NASA, salutând un succes ce aduce observatorul mai aproape de debutul misiunii sale de explorare a cosmosului, în cinci luni şi jumătate.
”Sunt foarte emoţionat”, a declarat în direct de la centrul de control Thomas Zurbuchen, administratorul asociat pentru misiuni ştiinţifice în cadrul NASA, agenţia spaţială americană. ”Avem un telescop instalat pe orbită!”, a adăugat el.
Emblematica oglindă principală a telescopului măsoară aproximativ 6,5 metri în diametru, aşa că era prea mare pentru a încăpea într-o rachetă la lansarea din urmă cu două săptămâni, de la baza Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) din Guyana Franceză.
Prin urmare, telescopul James Webb a trebuit să fie pliat ca un origami, necesitând desfacerea sa în spaţiu, o procedură deosebit de periculoasă, relatează duminică AFP.
Prima dintre cele două laturi a fost depliată vineri, iar a doua s-a deschis sâmbătă dimineaţa, conform planificării.
Echipele agenţiei spaţiale au petrecut apoi câteva ore pentru a o securiza definitiv.
Operaţiunea a fost condusă de la Space Telescope Science Institute (STScI) din Baltimore, Maryland, pe coasta de est a Statelor Unite. Zeci de ingineri au sărit în sus de bucurie când acest ultim pas a fost confirmat, potrivit imaginilor transmise în direct.
Directorul NASA, Bill Nelson, a vorbit apoi printr-o legătură video: ''Ce zi formidabilă!'', a spus el, vizibil emoţionat. ''NASA este un loc în care imposibilul devine posibil'', a adăugat Nelson.
Desfăşurarea în spaţiu unui astfel de obiect de o asemenea anvergură, nu numai a oglinzilor sale, ci şi a scutului său termic, la începutul acestei săptămâni, nu a fost efectuată niciodată în trecut.
''Putem să confirmăm că deplierea care tocmai a avut loc a fost 100% reuşită'', a declarat sâmbătă, într-o conferinţă de presă, John Durning, director adjunct în cadrul proiectului telescopului James Webb.
Astronomii din întreaga lume care vor folosi acest observator spaţial pot să răsufle astfel uşuraţi, misiunea părând a fi acum pe drumul cel bun.
Înainte de a deveni operaţional, telescopul va trebui să ajungă pe orbita sa finală, în punctul Lagrange 2 (L2), situat la distanţa de 1,5 milioane de kilometri de Terra, în două săptămâni (se află deja la peste un milion de kilometri distanţă). Punctul Lagrange este un loc în care atracţia gravitaţională a Pământului şi a Soarelui se anulează reciproc, iar telescopul va beneficia de această stabilitate orbitală în sensul în care nu va trebui să consume foarte mult combustibil pentru a-şi menţine poziţia fixă.
În plus, telescopul va orbita în jurul Soarelui în tandem cu Pământul, fiind astfel protejat de căldura solară.
Pentru comparaţie, predecesorul telescopului Webb, bătrânul telescop Hubble, lansat în urmă cu 30 de ani, se află pe orbita circumterestră la distanţa de doar aproximativ 550 de kilometri, trecând prin umbra planetei la fiecare 90 de minute.
Toate cele 18 segmente hexagonale care formează această oglindă principală uriaşă - acoperită cu aur pentru a reflecta mai bine lumina - vor trebui, de asemenea, minuţios ajustate. Un proces ce va începe zilele următoare şi va dura trei luni. Instrumentele ştiinţifice vor trebui să continue să se răcească înainte de a fi calibrate foarte precis.
Primele imagini vor fi făcute publice la sfârşitul perioadei de punere în funcţiune, în vară, la şase luni de la decolare.
Ce va face Webb
Cel mai puternic observator spaţial proiectat vreodată, James Webb, urmează să facă posibilă observarea primelor galaxii, formate la doar aproximativ 200 de milioane de ani după Big Bang.
De asemenea, acest telescop spaţial urmează să facă un pas uriaş înainte în ceea ce priveşte explorarea exoplanetelor, care orbitează în jurul altor stele decât Soarele. El le va examina atmosfera, în căutarea unor condiţii propice apariţiei vieţii.
Sunt de asemenea planificate şi observaţii mai apropiate, în sistemul nostru solar, ale planetei Marte sau ale Europa, o lună a planetei Jupiter.
Pentru a detecta strălucirile slabe din colţurile îndepărtate ale Universului, James Webb avea nevoie de o oglindă principală mai mare decât oricare dintre cele trimise în spaţiu până acum.
Oglinda secundară, mult mai mică şi amplasată la capătul unui trepied vizavi de oglinda principală, a fost desfăşurată cu succes miercuri. Aceasta serveşte la focalizarea luminii din oglinda primară, înainte de a o direcţiona către o a treia oglindă şi către cele patru instrumente ştiinţifice.
Marţi, misiunea a atins o etapă majoră, cea mai dificilă, cea a activării complete a scutului termic al telescopului spaţial. Acest parasolar, compus din cinci straturi, fiecare de mărimea unui teren de tenis, însă subţire ca un fir de păr, protejează instrumentele ştiinţifice de căldura emisă de Soare.
Latura cea mai apropiată de Soare poate atinge 125 de grade Celsius, iar cea mai îndepărtată -235 de grade Celsius.
Marea noutate a acestui telescop este că va opera exclusiv în spectru infraroşu apropiat şi mediu (lungimi de undă invizibile cu ochiul liber) - spectru ce-i va permite să pătrundă dincolo de norii de gaze cosmice şi de praf în care se aprind noi stele - iar instrumentele sale pot funcţiona, prin urmare, doar în întuneric total şi la temperaturi extrem de scăzute. Prin comparaţie, telescopul Hubble funcţionează în spectrul vizibil şi cel ultraviolet.
Telescopul James Webb, care poartă numele administratorului NASA din perioada de aur a anilor 1961-1968, în valoare de aproximativ 10 miliarde de dolari, este programat să funcţioneze timp de cel puţin 5 ani şi, posibil, până la 10 ani.