Peste 100 de procurori specializaţi în investigarea infracţionalităţii din domeniul economic cer public Parlamentului şi Guvernului schimbarea articolului din lege care prevede că, în dosarele care vizează infracţiuni economice, prejudiciile trebuie determinate în temeiul unei expertize de specialitate.
Procurorii motivează că prevederea îngreunează mult anchetele, ducând la prelungirea urmăririi penale şi generând costuri foarte ridicate pentru Ministerul Public şi Ministerul Afacerilor Interne. În plus, ei atrag atenţia asupra faptului că prevederea legală „supradimensionează” rolul expertului, relatează News.ro.
Documentul numit „Apel public către legiuitor şi Executiv privind modificarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/2024” a fost semnat de 118 procurori din Reţeaua Informală Anti Evaziune şi Spălare de Bani, procurori specializaţi în investigarea infracţionalităţii economice, din cadrul Asociaţiei Mişcarea pentru Apărarea Statului Procurorilor, dar şi de alţi procurori interesaţi de combaterea evaziunii fiscale.
Ce arată procurorii
Semnatarii solicită Parlamentului şi Guvernului să reanalizeze şi să modifice „urgent” dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Acesta prevede că, dacă ulterior primului termen de judecată şi până la judecarea definitivă a cauzei prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc cu o treime, iar prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate la care suspectul sau inculpatul au dreptul de a participa.
„Prin formularea actuală – «Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate» – expertiza nu mai are caracterul unui mijloc de probă facultativ, supus principiului liberei aprecieri a probelor, ci devine o condiţie de legalitate extrinsecă a rechizitoriului în orice cauză vizând infracţiunile prevăzute de art. 6¹, 8 sau 9 din Legea nr. 241/2005”, arată procurorii.
Semnatarii expun problemele pe care le generează obligativitatea expertizei:
- impune, în mod absolut şi indiferent de specificul cauzei, administrarea probei cu expertiză fiscală;
- goleşte de conţinut dispoziţiile Codului de procedură penală care consacră libertatea organelor judiciare de a aprecia necesitatea şi oportunitatea fiecărui mijloc de probă.
- creează riscul ca nerespectarea formală a efectuării expertizei să fie interpretată ca un viciu de legalitate a rechizitoriului, independent de soliditatea celorlalte probe administrate (înscrisuri contabile, declaraţii, rapoarte de inspecţie fiscală, declaraţii martori, suspecţi, constatari tehnico-ştiinţifice etc.).
- ancheta penală este constrânsă să urmeze un tipar probator rigid, în care expertiza fiscală devine nu un instrument, ci un filtru obligatoriu.
- se creează o supradimensionare a rolului expertului, în detrimentul judecătorului şi procurorului, care sunt titularii activităţii de interpretare şi coroborare a probelor.
- soluţia care urmează să fie adoptată în cauză ajunge, în fapt, să depindă în mod disproporţionat de concluziile expertului fiscal, în condiţiile în care acestea pot fi la rândul lor contestate, nuanţate sau completate prin alte mijloace de probă ori prin expertize contradictorii.
De ce e nevoie de expertiză acolo unde e suficientă o simplă adunare?
În plus, magistraţii care anchetează infracţiuni economice atrag atenţia asupra faptului că noua prevedere legală va avea „efecte negative majore” asupra urmăririi penale şi eficienţei luptei împotriva evaziunii fiscale, prelungind semnificativ durata urmăririi penale şi generând costuri foarte ridicate pentru Ministerul Public şi MAI, în condiţiile în care expertizele de specialitate în materie fiscală ajung frecvent la câteva mii de euro pentru fiecare lucrare, bani suprtaţi din bugetul public care este oricum limitat.
Procurorii susţin, de asemenea, că prevederea legală pe care ei o contestă impune efectuarea expertizei „chiar şi în cauze extrem de simple, în care determinarea prejudiciului nu ridică nicio dificultate tehnică sau ştiinţifică”, cum sunt dosarele de evaziune fiscală în care prejudiciul constă exclusiv în eludarea plăţii TVA.
În astfel de dosare, taxa pe valoarea adăugată este evidenţiată în mod expres în cuprinsul fiecărei facturi, iar stabilirea prejudiciului se face printr-o simplă operaţiune de adunare, explică procurorii, considerând că „obligarea la efectuarea unei expertize costisitoare în astfel de situaţii este, în mod evident, disproporţionată şi lipsită de raţiune”.
Risc de prescripție
Ei atrag, totodată, atenţia că necesitatea expertizelor în dosarele cu infracţiuni economice poate conduce la depăşirea termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor şi chiar la intervenţia prescripţiei răspunderii penale.
„În contextul pronunţării Hotărârii Preliminare obligatorii nr. 430 din 15.12.2025 a ÎCCJ, apare un risc suplimentar, de natură să afecteze grav stabilitatea şi eficienţa urmăririi penale în materie de evaziune fiscală, şi anume că toate rechizitoriile emise de parchete în perioada iunie 2024 (data intrării în vigoare a Legii nr. 126/2024) – decembrie 2025 şi aflate în faza de cameră preliminară să fie considerate neregulate din cauza lipsei expertizei de specialitate iar aceste cauze să fie restituite la parchete, în bloc, pentru remedierea pretinsei neregularităţi a actului de sesizare”, se mai arată în apelul transmis public de către procurori.
Care este situația în UE
Aceştia argumentează, de asemenea, că raportarea la practica altor state membre şi la poziţia exprimată la nivelul Parchetului European arată că în alte state membre ale Uniunii Europene, în cauze similare, nu se recurge la expertize fiscale obligatorii, iar modelul adoptat prin Legea nr. 126/2024 „riscă să izoleze România faţă de bunele practici europene, crescând artificial costurile şi durata anchetelor fără un câştig real în acurateţea stabilirii prejudiciului”.
„Pe cale de consecinţă, pentru a restabili echilibrul între drepturile procesuale ale suspectului/inculpatului, necesitatea unei determinări corecte a prejudiciului şi principiile fundamentale ale procesului penal, se impune recalibrarea rolului expertizei, prin transformarea acesteia din condiţie obligatorie şi unică de stabilire a prejudiciului într-un mijloc de probă facultativ şi supus liberei aprecieri a organelor judiciare”, se precizează în documentul citat.