Rivalitatea dintre Londra și Moscova datează încă din epoca imperială. Războiul din Ucraina a adus relațiile dintre cele două puteri la un nou nivel minim.
În ultimii ani, Londra a devenit o țintă predilectă în ochii Moscovei. A fost acuzată de planificarea atacurilor cu drone asupra aerodromurilor rusești, de aruncarea în aer a conductei Nord Stream, de conducerea raidurilor „teroriste” în interiorul Rusiei și chiar de complicitate la oribilul atac al concertului Statului Islamic de anul trecut la Moscova.
Londra, acuzată de un complot legat de România
Săptămâna aceasta, o nouă acuzație a fost adăugată la această serie: autoritățile ruse au susținut că serviciile secrete britanice au încercat și au eșuat să atragă piloți ruși să dezerteze în vest.
"FSB [Serviciul Federal de Securitate al Rusiei] a expus toate acestea în detaliu", a declarat Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, în fața reporterilor de la Moscova, vorbind despre un așa-zis complot susținut de Marea Britanie pentru a atrage un pilot rus care zbura cu un avion echipat cu rachete Kinzhal în România, unde, a susținut el, acesta va fi doborât de forțele NATO.
"Nu știu cum se vor curăța britanicii de asta, deși este bine cunoscută capacitatea lor de a juca rolul gâștei care iese din duș", a adăugat Lavrov, folosind o expresie din Rusia pentru a ilustra tradiția Marii Britanii de a ieși mereu cumva impecabilă, în ciuda acțiunilor sale.
Londra neagă implicarea în toate aceste comploturi.
Moscova încearcă să se înțeleagă cu Trump
În timp ce Moscova încearcă să reconstruiască legăturile cu administrația Donald Trump, Marea Britanie și-a asumat rolul rezervat odinioară SUA, cel de principalul adversar al Kremlinului și sperietoarea favorită în războiul său de propagandă, se arată într-o analiză publicată în The Guardian.
"Rusia se consideră la egalitate cu Statele Unite", a declarat John Foreman, fostul atașat al apărării britanice la Moscova. "Acum nu-l mai pot critica direct pe Trump, așa că pe cine să dai vina pentru necazurile tale - pentru pierderile din Ucraina, pentru un milion de victime? Dai vina pe ce ți-e mai la îndemână, britanicii. Este ușor să ne prezinți ca fiind rădăcina tuturor problemelor Rusiei."
Serviciul de informații externe al Rusiei (SVR) a transmis sec anul acesta: "Londra astăzi, ca și în ajunul ambelor războaie mondiale, acționează ca principalul instigator la război global".
Este o etichetă pe care Regatul Unit a purtat-o cu intermitențe timp de mai bine de două secole, în opinia Kremlinului.
Al doilea inamic din Războiul Rece
În timpul Războiului Rece, SUA erau cunoscute în jargonul KGB drept "principalul inamic", iar Marea Britanie ocupa locul secund.
Deși rivalitatea și spionajul reciproc dintre cele două țări nu au dispărut niciodată, în concepția Kremlinului, amenințarea din partea Londrei era în mare măsură o intrigă secundară a bătăliei principale dintre Moscova și Washington.
Însă rivalitatea dintre Rusia și Regatul Unit are o istorie lungă, care datează din "Marele Joc" din secolul al XIX-lea, când Rusia imperială și Marea Britanie s-au luptat pentru influență în Asia Centrală, unde imperiile lor se aflau la mai puțin de 32 de kilometri unul de celălalt în unele zone.
A existat o scurtă perioadă în care aceste imperii au fost aliate, dar după Revoluția din Octombrie, din 1917, Marea Britanie a devenit din nou principalul dușman, văzută de bolșevicii marxiști ca principala putere ce reprezenta vechea ordine capitalistă și imperialistă.
În acest moment, Statele Unite erau doar o idee ulterioară - serviciul de informații externe sovietic acoperea la început SUA prin departamentul care se ocupa de Marea Britanie, "deoarece era o țară anglo-saxonă și pentru că oricum nu ne deranja prea mult", potrivit lui Georges Agabekov, un ofițer de informații care a defectat ulterior.
Boris Johnson l-a enervat pe Putin
Invazia la scară largă a Ucrainei a adus însă relațiile la un nou nivel minim.
Deși bugetul și capacitățile Marii Britanii sunt mult mai mici decât cele ale Statelor Unite, britanicii au fost adesea mult mai dispuși decât omologii lor americani să-și asume riscuri și să depășească limitele atunci când vine vorba de a ajuta Ucraina militar și prin schimbul de informații.
"Britanicii au fost cu un pas înainte încă din primele zile", a declarat o sursă din serviciile de informații ucrainene.
Boris Johnson a fost unul dintre primii lideri occidentali care au vizitat Kievul după invazie, sosind la începutul lunii aprilie 2022, la doar zece zile după ce forțele rusești se retrăseseră din pozițiile din jurul capitalei. În schimb, Joe Biden a ajuns în Ucraina abia în februarie 2023.
Oficialii americani au aprobat un sprijin masiv pentru Ucraina, dar au fost precauți în privința escaladării, în timp ce Johnson a folosit frecvent o retorică optimistă despre înfrângerea Rusiei, care nu a trecut neobservată la Moscova.
Oficialii ruși, inclusiv Putin, au profitat în repetate rânduri de afirmațiile conform cărora Johnson ar fi blocat un potențial acord de pace în primăvara anului 2022. Conform spuselor Moscovei, Kievul era gata să accepte termenii la începutul războiului, dar s-a retras la ordinele britanicilor - o versiune a evenimentelor respinsă de Volodomir Zelenski, dar acum înrădăcinată în mass-media de stat rusă.
"Există cu adevărat zone de anglofobie în cadrul serviciilor de securitate, printre oameni precum Patrușev (fost director al FSB, consilier al lui Putin, n.red.), Bortnikov (directorul FSB, n.red.) și Narîșkin (director al Serviciului de Informații Externe al Rusiei, n.red.)", a spus Foreman, referindu-se la trei dintre cei mai puternici oameni din sistemul de securitate al Federației Ruse.
O ură care se întinde de sus în jos în Rusia
În rândul elitei conducătoare a Rusiei, termenul cândva inofensiv "anglo-saxoni" a renăscut ca o prescurtare pentru cele mai profunde îngrijorări ale Kremlinului cu privire la Occident. În limbajul oficial, acesta nu mai face referire la un popor antic, ci la o cabală geopolitică, condusă de data aceasta de Londra și care e acuzată că uneltește pentru a limita, umili și, în cele din urmă, a dezmembra Rusia.
Ostilitatea împotriva Marii Britanii s-a răspândit de sus în jos în Rusia. Propagandiștii televiziunii rusești se întrec acum în lansarea de amenințări din ce în ce mai sinistre: unul dintre prezentatorii preferați ai lui Putin se laudă în mod regulat că Marea Britanie ar putea fi "scufundată sub apă" de noua torpilă nucleară a Rusiei, exemplifică Pjotr Sauer și Shaun Walker, autorii analizei.
Opinia publică a urmat această tendință. Conform unui sondaj realizat de Centrul Levada în această vară, 49% dintre ruși numesc Marea Britanie drept unul dintre principalii dușmani ai țării lor, al doilea după Germania.
"Bestia neagră" de serviciu pentru Rusia
Dar această ură pare să fi trecut în mare parte neobservată în Marea Britanie, a remarcat Foreman. "Lor le pasă de noi mult mai mult decât ne pasă nouă de ei. Nu este o relație reciprocă; britanicul obișnuit de pe stradă nu are nicio idee că există această ură", a spus el.
Mesajele Moscovei sunt adesea contradictorii - când prezintă Marea Britanie ca o relicvă colonială care pălește, când o înfățișează ca o putere cu o influență exagerată asupra afacerilor mondiale.
"Liderii sovietici și liderii ruși de acum fac Marii Britanii un compliment inversat pretinzând că Londra se află în spatele fiecărei conspirații împotriva lor", a scris Michael Clarke, profesor de studii de apărare la King’s College London, într-un număr recent al publicației British Army Review. "Serviciile de informații britanice rămân o bestie neagră preferată pentru analiștii din Rusia", a adăugat el.
În același timp, așa cum se arată într-un articol recent al organizației New Eurasian Strategies Research, Marea Britanie e portretizată la Moscova "ca o putere slăbită, o marionetă a Statelor Unite și o societate în decădere morală și socială".
Rușii nu mor după Europa, dar îi urăsc din răsputeri pe britanici
Marea Britanie nu este singură în galeria de dușmani ai Kremlinului. De la alegerea lui Trump, Europa în ansamblu i s-a alăturat Londrei, fiind menționată în declarațiile Moscovei ca adevărata sursă a agresiunii și instabilității occidentale.
Totuși, Marea Britanie pare să ocupe un loc special. "Nu le place Europa, dar îi urăsc cu adevărat pe britanici, acesta este mesajul care se transmite atunci când se discută cu rușii", a declarat un diplomat european de rang înalt la Moscova, care a vorbit pentru The Guardian sub protecția anonimatului.
Ce înseamnă statutul de inamic al Marii Britanii pentru politica rusă reală față de Marea Britanie este greu de evaluat.
Londra știe să prindă "cârtițele" ruse
Regatul Unit nu este singurul stat care acuză Moscova de desfășurarea unei campanii hibride de amploare pe teritoriul său. În întreaga Europă, serviciile de informații au învinovățit Moscova pentru operațiuni de sabotaj, incendiere și dezinformare care fac parte dintr-o campanie coordonate împotriva Occidentului.
Dar, din punct de vedere diplomatic, Moscova pare a fi extrem de reticentă în a interacționa cu Londra, chiar și prin canale private. Financial Times a relatat săptămâna aceasta că Londra a încercat, fără succes, să stabilească o linie discretă de comunicare cu Putin, în timp ce Kremlinul s-a dovedit mai receptiv față de Berlin și Paris.
Pavel Baev, profesor de cercetare la Institutul de Cercetare a Păcii din Oslo, a sugerat că acest lucru s-ar putea datora faptului că sprijinul militar pentru Ucraina se bucură de o largă susținere în rândul publicului britanic și în întregul spectru politic, în timp ce în alte țări europene este mai contestat.
"Drept urmare", a spus Baev, "Moscova se concentrează mai mult pe Germania și Franța ca potențiale canale pentru deraierea planurilor europene de reînarmare".
Marea vulnerabilitate pe care Rusia încearcă să o speculeze
Michael Clark a remarcat că ostilitatea Moscovei este acutizată de ceea ce consideră a fi vulnerabilitatea strategică a Marii Britanii: o țară aliniată cu Europa, dar aflată în afara ei și din ce în ce mai izolată de aceasta.
„Moscova percepe că Regatul Unit s-a izolat de partenerii săi europeni în procesul Brexit și va avea nevoie de ceva timp pentru a recupera terenul politic pierdut în rândul marilor puteri europene”, a spus el.
În același timp, a scris Clarke, Marea Britanie s-a străduit să mențină un parteneriat strategic reînnoit cu SUA, întâmpinând dificultăți în menținerea unor legături strânse sub administrațiile Trump și Biden. Drept dovadă, decizia fără precedent luată de Marea Britanie de a întrerupe parțial schimbul de informații cu SUA privind traficul de droguri din Caraibe, pe fondul suspiciunilor că datele britanice ar fi fost folosite pentru atacuri letale neconforme cu dreptul internațional.
„Așadar, din perspectiva Moscovei, Regatul Unit este mai izolat ca oricând din 1914 încoace și poate fi atacat”, consideră Clarke.
T.D.