Pe 24 februarie 2022, tancurile rusești au trecut granița cu Ucraina. Șase luni mai târziu, pe 5 septembrie, 18 milioane de școlari ruși auzeau pentru prima dată „conversații despre lucruri importante” – o nouă lecție săptămânală care a devenit obligatorie pentru toate școlile din țară, de la clasa I până la clasa a XI-a.
În fiecare luni, în prima oră de cursuri, copiii cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani stau în bănci pentru a învăța despre „slujirea patriei”, „restaurarea dreptății istorice” în Crimeea și pentru a afla de ce soldații ruși din zilele noastre sunt eroi reali, spre deosebire de supereroii occidentali „fictivi”. Din 2022, școlarii ruși au participat la 102 astfel de lecții.
„Conversațiile despre lucrurile importante” nu mai reprezintă doar o materie nouă în programa școlară. Este o sesiune de îndoctrinare pro-regim, deghizată în educație – o încercare sistematică a statului de a remodela conștiința unei întregi generații, folosind sistemul școlar ca instrument de propagandă militară, scrie Iegor Lapșov, un jurnalist rus care a emigrat și fost activist politic, într-un articol publicat de Slate.
Studiind manualele și planurile de lecții prin intermediul unei surse din sistemul rus de învățământ, acesta a ajuns la concluzia că Vladimir Putin a pus în funcțiune cea mai nemiloasă mașinărie de propagandă care a apărut de la Goebbels (ministrul propagandei în Germania nazistă, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Adolf Hitler. A fost responsabil cu controlul presei, culturii și comunicării, folosind propaganda pentru a susține regimul nazist și antisemitismul - n.red.) încoace - și totul se desfășoară în timp real.
Cum devine agresiunea rusă o luptă pentru apărarea patriei
„Conversațiile despre lucrurile importante” funcționează ca un sistem de propagandă bine uns.
În fiecare săptămână, mii de școli rusești primesc ghiduri predefinite de pe site-ul oficial al programului. Profesorii nu trebuie să inventeze nimic - totul e deja scris la Moscova, inclusiv formulări precise de întrebări și răspunsuri „corecte”.
Scopul oficial al programului sună nobil: „Să dezvolte în rândurile copiilor nevoia de autocultivare a unor calități morale precum onoarea, conștiinciozitatea, responsabilitatea.”
Însă conținutul propriu-zis al lecțiilor demonstrează priorități complet diferite: să formeze mințile tinere, să le îndoctrineze cu versiunea preferată de Putin despre istoria recentă.
Lapșov dă un prim exemplu - lecția pentru elevii de clasele a X-a și a XI-a cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Marii Victorii, adică victoria Rusiei asupra naziștilor invadatori în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ghidul îi instruiește pe profesori să înceapă cu o descriere emoționantă: „Anii '40. Dimineața, satele miroseau a pâine proaspătă, copiii alergau la școală râzând, absolvenții pregăteau documente pentru admiterea la universitate… Dar această lume s-a sfărâmat în bucăţi, arzând în focul războiului.”
După acest recurs la trecut, profesorii trebuie să le pună elevilor întrebarea cheie: „De ce calități au nevoie astăzi luptătorii ruși care luptă pentru Patrie împotriva neonazismului ucrainean în zona Operațiunii Militare Speciale?”. Observați formularea: ucrainenii sunt etichetați din start „neonaziști”, în timp ce agresiunea rusă devine „luptă pentru Patrie”.
Ghidul oferă apoi instrucțiuni directe: „Soldații noștri care participă astăzi la «operațiunea militară specială» continuă marile tradiții ale bunicilor și străbunicilor lor, luptând pentru dreptate cu onoare și curaj. Și, la fel ca acum 80 de ani, cu speranță în inimi și dragoste pentru cei dragi, care rămân o ariergardă de încredere în toate timpurile, ei aduc mai aproape distrugerea finală a ideologiei naziste.”
Istoria e rescrisă în timp real
Programul face mari eforturi pentru a legitima invadarea și anexarea Peninsulei Crimeea, parte a Ucrainei, de către Rusia în 2014.
Lecția intitulată „Ziua Crimeii și a Reunificării Sevastopolului cu Rusia” pentru elevii de liceu reprezintă un exemplu de manual despre cum se rescrie istoria. Ghidul le cere profesorilor să explice că „istoria Rusiei este strâns legată de Crimeea și Sevastopol - aceasta este istoria noastră comună, limba rusă comună, cultura comună”. Anexarea regiunii din 2014 nu este numită altceva decât „restaurarea dreptății istorice” și „întoarcerea la casa familiei”.
Profesorii trebuie să-l citeze pe Putin: „În Crimeea, absolut tot este pătruns de istoria și mândria noastră comună. Aici se află anticul Hersonesos, unde a fost botezat Sfântul Prinț Vladimir… Crimeea este Sevastopol, un oraș legendar, un oraș cu un destin măreț, un oraș-fortăreață și locul de naștere al Flotei Ruse a Mării Negre.”
Rescrierea istoriei continuă cu o distorsiune a ceea ce s-a întâmplat în urma invaziei, susținând că cetățenii Crimeii au îmbrățișat preluarea puterii de către Rusia prin vot popular. Copiilor li se spune că un „referendum” din 2014 a fost un act de liberă voință: „Locuitorii Crimeii și Sevastopolului au votat pentru reunificarea cu Rusia”.
Faptul că „referendumul” a avut loc sub amenințarea armei de către soldații ruși care ocupaseră peninsula nu este menționat în ghiduri.
Manipularea imaginilor și ancorarea emoțională
Tehnicile clasice de propagandă sunt prezente în sălile de clasă din Rusia. În primul rând, impactul emoțional precede gândirea rațională. Lecțiile încep cu imagini vii, senzoriale - mirosul pâinii în satele pașnice din anii '40, râsul copiilor, căldura familiei. Abia după această „captare” emoțională este transmis conținutul ideologic.
În al doilea rând, se folosește în mod activ o falsă dihotomie. Copiilor li se oferă o alegere între „noi” (Rusia, binele, dreptatea) și „ei” (Occidentul, răul, agresivitatea). Nu există o a treia opțiune.
În al treilea rând, se aplică tehnici de „ancorare emoțională”. Emoțiile pozitive - mândria, dragostea familială, admirația pentru eroism - sunt legate de imagini ale războiului și ale puterii de stat. Ghidurile îi instruiesc direct pe profesori să trezească în rândurile copiilor „sentimente de mândrie pentru Patria lor” și „înțelegerea necesității de a apăra pacea și suveranitatea Patriei lor”.
Nivelul gradat al propagandei în funcție de vârstă joacă un rol special. Elevii din ciclul primar primesc o viziune simplificată asupra lumii prin intermediul unor imagini de basm despre bine și rău. Adolescenții dobândesc concepte mai complexe de „geopolitică” și „justiție istorică”. Iar elevii de liceu, care vor primi ordinul de înrolare în armată peste un an sau doi, învață despre „necesitatea” războiului actual și despre „datoria lor de a apăra Patria”.
Puține cazuri de rezistență
Nu toți profesorii sunt dispuși să participe la îndoctrinarea copiilor. Rapoartele despre rezistența și concedierea profesorilor provin din diverse regiuni ale Rusiei.
Cu toate acestea, rezistența nu este sistematică - ghidurile vin de sus cu titlu obligatoriu, iar refuzul implementării lor înseamnă pierderea locului de muncă.
Mai mult, programul funcționează chiar și în teritoriile ucrainene ocupate, unde autoritățile ruse implementează cu forța „conversații despre chestiuni importante” în școlile capturate. Copiii ucraineni sunt obligați să studieze istoria „corectă” și valorile „corecte”.
Părinții sunt, de asemenea, atrași în sistemul de control. Ghidurile presupun că copiii vor discuta lecțiile acasă, iar dezacordul părinților poate deveni motiv pentru „conversații preventive” - un eufemism pentru „rapoartele informatorilor”.
O crimă împotriva copilăriei
Expunerea prelungită la narațiuni bazate pe frică – „dușmani peste tot”, „țara este atacată” – restructurează viziunile copiilor asupra lumii. În școala primară, mecanismele critice pentru evaluarea unor astfel de afirmații abia dacă există, iar lecțiile sunt asimilate ca adevăr. Profesorii din Rusia recită formule despre „încercuirea de către NATO” cu mult înainte ca elevii să învețe să poată citi cărți.
Utilizarea sistemului școlar pentru propagandă militară constituie o încălcare gravă a dreptului internațional și a principiilor de protecție a copilului.
Articolul 29 din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului prevede că educația ar trebui să vizeze „dezvoltarea respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale”, nu pregătirea pentru război.
Rusia și-a transformat școlile în fabrici de formare a viitorilor soldați și cetățeni docili. Copiii nu primesc educație, ci procesare ideologică. Nu li se oferă instrumente pentru gândire critică, ci scheme predefinite, hrănite cu forța, pentru a percepe lumea.
Țările occidentale care primesc refugiați ruși ar trebui să ia în considerare amploarea procesării ideologice la care au fost supuși copiii ruși, consideră Iegor Lapșov. Vor fi necesare programe speciale de dezideologizare și educație a gândirii critice pentru a-i ajuta pe acești copii să se adapteze la societatea liberă.
„Conversațiile despre lucrurile importante” reprezintă o crimă împotriva copilăriei, o otrăvire sistematică a minților tinere cu veninul militarismului și al xenofobiei. Și cu cât continuă mai mult, cu atât va fi mai greu pentru Rusia să revină la o existență pașnică, conchide jurnalistul rus.
T.D.