Vladimir Putin a spus că racheta de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik este „invincibilă”. Dar chiar este?
Vladimir Putin a anunțat duminică testarea cu succes al rachetei de croazieră cu propulsie nucleară 9M730 Burevestnik (denumirea NATO: „Skyfall”) – o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară concepută pentru o rază de acțiune nelimitată și pentru evitarea apărării antirachetă.
Flancat de generalul Valeri Gerasimov, Putin a salutat zborul arctic de 14.000 de kilometri, amintind că a spus încă din 2018 că această armă experimentală va fi un element de străpungere a apărării americane.
Putin a numit rachetele Burevestnik „invincibile”, dar oare chiar sunt? Răspunde la această întrebare expertul american Chuck Pfarrer, un fost comandant de pluton al forțelor US Navy SEAL, într-un articol publicat de Kyiv Post.
În realitate, arată el, Burevestnik reprezintă o nebunie frankensteiniană: o renaștere a unui concept apocaliptic pe care Statele Unite l-au abandonat cu zeci de ani în urmă, considerându-l periculos și impracticabil.
În centrul rachetei se află propulsia nucleară cu statoreactor - un reactor de fisiune care încălzește aerul atmosferic pentru propulsie, permițând zboruri la joasă altitudine, cu viteze de ordinul Mach, pe distanțe intercontinentale.
Racheta lui Putin e o copie a Proiectului Pluto al Statelor Unite, un efort al Forțelor Aeriene Americane din anii '50 de a dezvolta o rachetă supersonică la joasă altitudine (SLAM).
Pentru a alimenta SLAM-ul, inginerii de la Laboratorul Lawrence Livermore din California au construit reactoare ușoare capabile de propulsie supersonică, obținută folosind energia termonucleară.
Încă de la început au fost probleme
Proiectul american s-a izbit de numeroase probleme tehnice. Designul neecranat al rachetei a permis eliberarea de produse de fisiune letale – cesiu-137, iod-131 – prin norii de evacuare, contaminând rutele de zbor și punând în pericol piloții, civilii și ecosistemele.
Instabilitatea rachetei a agravat pericolele: fluxul de neutroni coroda materialele, supraîncălzirea ducea la riscul topirii în timpul zborului, iar sistemele electronice au funcționat defectuos în fuselajul îmbăiat de radiații. Respins ca fiind prea periculos, proiectul SLAM a fost anulat în 1964, pe bună dreptate.
S-a concluzionat că operațiunile de rutină ale platformei ar genera căderi radioactive la nivel global, în timp ce tehnologiile emergente de rachete balistice intercontinentale ofereau alternative mai sigure și mai rentabile.
Nedescurajată de exemplele istoriei sau de propriile accidente nucleare, Rusia a reînviat conceptul la începutul anilor 2010 – o decizie pe care s-ar putea să o regrete.
Și totuși, rușii nu se lasă
Serviciile de informații americane au înregistrat cel puțin 13 teste făcute de ruși până în 2021, peste 80% soldându-se cu eșecuri catastrofale. Rachetele „invincibile” Burevestnik ale lui Putin au explodat pe șinele de lansare, împrăștiind materiale fisile și fragmente de reactor, rănind oameni de știință și tehnicieni.
Descoperind din nou ceea ce America a aflat încă din în anii '50, rușii s-au trezit că rachetele nucleare au scăpat de sub control și au renunțat după ce sistemul de propulsie a cedat, reactoarele lor fiind destabilizate de o moderare imprecisă a neutronilor și de ineficiența combustibilului. Mai multe rachete Burevestnik, ajunse într-un punct critic al traiectoriei, au ieșit din zborul controlat și s-au prăbușit în Marea Albă, o zonă a Mării Barents, pe coasta de nord-vest a Rusiei.
Toate aceste eșecuri au eliberat radiații, dispersând tritiu și cesiu în regiune, poluând aerul, apa, gheața marină și zonele de pescuit.
Moscova a păstrat secrete datele despre aceste catastrofe ecologice, împiedicând atenuarea efectelor și amplificând amenințările la adresa ecosistemelor marine și a comunităților indigene.
Cel mai mare dezastru
Cea mai mare catastrofă a programului Burevestnik a avut loc pe 8 august 2019, la poligonul Niionoksa de la Marea Albă. În timpul unei tentative de a ridica de pe fundul mării un prototip prăbușit, un propulsor cu combustibil lichid conectat la miezul nuclear a detonat când a intrat în contact cu atmosfera.
Explozia a ucis instantaneu cinci tehnicieni Rosatom, corpurile lor fiind contaminate iremediabil. Alți trei au pierit în drum spre Moscova din cauza sindromului de radiații acute. Simptomele macabre au inclus hemoragie gastrointestinală și necroză dermică. Aceștia au murit din cauza expunerii la doze de radiații de trei ori mai mari decât limita letală. Alte șase persoane expuse au suferit de boală severă cauzată de radiații, arsuri și greață.
Primii salvatori și medicii ruși, neinformați despre accidentul nuclear, s-au confruntat cu expunere secundară, raportând un număr crescut de leucocite și riscuri cancerigene ridicate.
Căderile radioactive ale izotopilor dispersați de stronțiu-91, bariu-140 și lantan-140 din 2019, au dus la creșterea nivelului radiațiilor gamma în Severodvinsk – la 30 de kilometri distanță – la 1,78 microsieverti pe oră, o creștere de 16 ori care a persistat timp de ore întregi și a dus la evacuarea a 20.000 de civili ruși.
Norul radioactiv s-a deplasat 800 km spre Norvegia, particulele depunându-se în sedimentele Mării Albe, ceea ce a dus la impunerea de interdicții privind recoltarea crustaceelor. Curățarea a scos la iveală sute de bucăți de resturi iradiate, punând în pericol persoanele expuse și ecosistemele timp de luni de zile.
Dar răul nu s-a încheiat aici: monitorizarea continuă arată rate crescute de leucemie în rândul personalului de la poligonul de testare și al civililor evacuați.
O rachetă care nu va niciodată fiabilă
Burevestnik nu este altceva decât un teatru apocaliptic – un mod prin care un Putin din ce în ce mai agitat vrea să zdrăngăne armele. Îmbrăcat nepotrivit în uniformă militară de luptă rusească, președintele rus a proclamat că testul din octombrie al jucăriei sale periculoase a fost un succes.
Verificarea independentă rămâne incertă, dar analiștii occidentali cred că aceasta este prima - și poate singura - lansare cu succes a sistemului Burevestnik.
Într-o încercare disperată de a-și proiecta puterea în toiul înfrângerilor tot mai mari de pe câmpul de luptă și al izolării economice, Rusia a devenit periculos de iresponsabilă, înviind acest monstru al lui Frankenstein cu prețul vieților omenești, scrie Pfarrer.
Experții avertizează că designul neecranat este impracticabil. Nu poate fi niciodată făcut complet fiabil sau sigur, iar testele continue în zbor vor duce la contaminare radiologică pe scară largă, încălcând tratatele nucleare și riscând dezastre ecologice.
Burevestnik nu este un atu strategic, ci o cascadorie inutilă și mortală - însăși traiectoria sa de zbor e o cicatrice toxică pe fragilul mediu arctic, unde topirea gheții amplifică răspândirea radionuclizilor către curenții globali.
Dincolo de consecințele regionale, această armă erodează arhitectura fragilă a păcii internaționale, tentând escaladarea într-o lume deja volatilă și invitând catastrofe pentru toate națiunile. Diplomația globală urgentă trebuie să înfrunte această nesăbuință, ca nu cumva aroganța lui Putin să destrame stabilitatea care protejează umanitatea, conchide expertul american.
T.D.