Regimul lui Putin continuă tradiția represiunii sovietice. Însă nimic și nimeni nu este etern și e doar o chestiune de timp când Rusia va avea o altă șansă de a întoarce pagina istoriei și de a lansa reforme democratice, consideră politicianul rus de opoziție Vladimir Kara-Murza,
Două știri foarte grăitoare despre Rusia au apărut luna trecută, în decurs de câteva zile, scrie Vladimir Kara-Murza, politician, autor și istoric rus, în Washington Post:
- Pe 19 aprilie, la adăpostul întunericului, autoritățile din orașul siberian Tomsk au demolat Piatra Durerii, un monument dedicat victimelor represiunii politice sovietice, ridicat într-una dintre piețele centrale ale orașului încă de la începutul anilor '90, în onoarea sutelor de mii de oameni uciși în această regiune de regimul comunist. Potrivit martorilor oculari, monumentul a fost distrus de tractoare care au folosit cupele pentru a-l dărâma.
- Pe 22 aprilie, printr-un decret prezidențial special, Vladimir Putin a denumit academia FSB - Serviciul Federal de Securitate al Rusiei și principalul succesor intern al KGB-ului - după Felix Dzerjinski, fondatorul mașinii terorii de stat care, de-a lungul deceniilor de dominație sovietică, a fost responsabilă pentru uciderea a milioane de ruși și de oameni din alte națiuni subjugate de Kremlin. Ca motiv pentru această decizie, Putin a invocat „contribuția remarcabilă a lui Dzerjinski la asigurarea securității statului”.
Războiul lui Putin împotriva memoriei
Evident, nu este nimic nou în campania Kremlinului de a șterge memoria crimelor pe care statul sovietic le-a comis împotriva poporului său și de a-i glorifica pe autorii și creierele acestora, scrie Kara-Murza.
Una dintre primele acțiuni ale lui Putin la putere în decembrie 1999, chiar înainte de a-i succeda oficial președintelui Boris Elțin la Kremlin, a fost montarea unei plăci memoriale care îl pomenește pe Iuri Andropov, șeful de lungă durată al KGB-ului sovietic, al cărui mandat fusese marcat de o campanie neobosită de eradicare a disidenței, amintește el. Câteva luni mai târziu, Putin a reintrodus imnul național din epoca sovietică, ales personal de Iosif Stalin.
La începutul acestui an, autoritățile au închis Muzeul de Istorie al Gulagului din Moscova, singura expoziție națională permanentă din Rusia care comemorează victimele represiunii din epoca sovietică. Iar luna trecută, Curtea Supremă a Rusiei a interzis toate activitățile organizației Memorial, dedicată conservării memoriei represiunii sovietice și a victimelor acesteia, desemnând-o o entitate „extremistă”.
Războiul lui Putin împotriva memoriei nu este deloc surprinzător, subliniază politicianul rus de opoziție care a fost închis în Rusia din aprilie 2022 până în august 2024 pentru că s-a pronunțat împotriva războiului din Ucraina.
Oficialii de la Kremlin se consideră - cu mândrie - succesorii direcți ai serviciilor de securitate sovietice, iar orice amintire a crimelor odioase ale eroilor lor este, în mod firesc, nedorită. Mai mult, aceleași crime au devenit de mult o realitate a regimului rus actual - de la uciderea liderilor opoziției la încarcerarea în masă a celor care nu sunt de acord cu guvernul, până la războaie expansioniste brutale care vizează recrearea „sferelor de influență” exterioare, cel mai notabil și cel mai tragic caz în Ucraina.
Greșeala făcută în anii '90
Toate acestea reprezintă o amintire dureroasă a greșelii comise de conducerea democratică a Rusiei după căderea regimului sovietic, consideră Kara-Murza.
Istoria lumii a demonstrat fără îndoială că trauma regimului totalitar, mai ales dacă durează decenii, nu poate fi pur și simplu ignorată. Trebuie abordată și depășită printr-un efort concertat al statului și al societății.
Diferite țări au găsit diverse formate pentru a face acest lucru - de la tribunalele judiciare din America Latină post-dictatură, la procedurile de lustrație din Europa de Est postcomunistă, până la comisiile de adevăr și reconciliere din Africa de Sud post-apartheid. Însă principiile centrale au fost întotdeauna aceleași: transparența și responsabilitatea. Crimele comise de regimurile trecute au fost făcute publice; autorii acestor crime au fost trași la răspundere; iar ideologiile și practicile vechilor sisteme au fost condamnate fără echivoc.
La începutul anilor '90, în Rusia au existat mișcări similare, amintește autorul:
- Vladimir Bukovski, scriitor și legendar disident din epoca sovietică, a pledat pentru o deschidere completă a arhivelor Partidului Comunist și KGB.
- Galina Starovoitova, un membru proeminent al parlamentului, a introdus un proiect de lege privind lustrațiile care ar fi interzis foștilor oficiali ai Partidului Comunist și agenților KGB (inclusiv Putin) accesul la funcții de autoritate executivă.
- Anatoli Kononov, judecător la curtea constituțională a Rusiei, a scris o opinie juridică de referință, pledând pentru un proces complet al fostului regim comunist în conformitate cu statutele internaționale referitoare la genocid, crime de război și crime împotriva păcii și umanității.
În cele din urmă, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Inerția post-sovietică din birocrația statului s-a dovedit mai puternică decât dorința publică de schimbare.
„Se va transforma într-o vânătoare de vrăjitoare”, au ridicat din umeri oficialii guvernamentali la apelurile lui Bukovski la responsabilitate. „Atunci vrăjitoarele se vor întoarce și vor începe să ne vâneze”, a răspuns el - și, bineînțeles, s-a dovedit a avea dreptate. Atunci când răul nu este reflectat, nu este socotit și condamnat public, acesta va reveni inevitabil, subliniază opozantul rus.
Va veni o nouă șansă pentru schimbare în Rusia
Mult mai mult decât o reflecție asupra trecutului, aceasta e o lecție crucială pentru viitorul Rusiei. Nimic (și nimeni) nu este etern și este doar o chestiune de timp când Rusia va avea o altă șansă de a întoarce pagina după această perioadă rușinoasă și de a lansa reforme democratice.
Pentru ca această șansă să aibă succes, reformele trebuie să fie însoțite de un proces robust de justiție tranzițională, iar toți cei responsabili, de la Putin în jos, trebuie să fie pe deplin trași la răspundere pentru comiterea de crime împotriva propriului nostru popor și a popoarelor altor țări.
Instrumentele acestei viitoare trageri la răspundere sunt deja create - de la Tribunalul Special pentru Crima de Agresiune împotriva Ucrainei până la inițiativa internațională lansată recent pentru documentarea încălcărilor drepturilor omului chiar în Rusia.
Datorăm acest lucru nu numai generațiilor viitoare de ruși, ci și restului Europei și întregii ordini internaționale bazate pe reguli, încheie Vladimir Kara-Murza. Aceste vrăjitoare nu trebuie niciodată să fie lăsate să se întoarcă.
T.D.
După două luni de război cu Iranul, aproape toată lumea pierde. Cine profită, deocamdată
Cu cât încerci mai mult să te liniștești, cu atât te îndepărtezi de tine
Inteligența artificială a depășit medicii în stabilirea diagnosticului la urgențe - test major din lumea reală
FCSB a făcut lista neagră: Șapte jucători pleacă de la gruparea roș-albastră
