Un articol din 8 august, publicat pe site-ul Rossiiskaia Gazeta, oficios al Kremlinului, despre care se crede că a fost scris sub pseudonim chiar de Putin, sugera că războiul din Ucraina se va încheia fără a-și atinge obiectivele. Această schimbare de optică trădează intervenția unui factor extern major.
Scriitorul și analistul politic rus Andrei Piontkovski a fost nevoit să părăsească Rusia în 2016. Timp de mai mulți ani a fost comentator politic pentru BBC World Service, Radio Liberty și Vocea Americii. El este autorul mai multor cărți despre regimul Putin, inclusiv „O altă privire asupra sufletului lui Putin și a identității rusești”, publicată de Institutul Hudson.
Piontkovski a publicat sâmbătă în Kiev Post un articol de opinie în care prezintă mai multe indicii ale subordonării lui Putin față de președintele chinez Xi Jinping și explică de ce Rusia a ajuns într-o postură de vasalitate față de Beijing.
Analistul rus remarcă o schimbare discretă în discursul Kremlinului cu privire la evoluția războiului din Ucraina. Acum Moscova sugerează că "operațiunea specială" nu va atinge rezultatul scontat, o reorientare ideologică, care nu ar fi posibilă fără aprobarea lui Putin.
Mai întâi, să citim cu atenție acest fragment:
"Cea mai acută perioadă a conflictului nostru militar cu Occidentul în Ucraina intră în faza sa finală. Am decis să nu folosim cele mai terifiante arme ale noastre pentru a salva cât mai multe vieți posibil, atât în rândul populației civile, cât și al trupelor noastre militare curajoase. Având în vedere acest lucru, am ajuns la concluzia că s-ar putea să nu obținem, cel puțin pentru moment, același tip de victorie în Ucraina pe care l-am obținut asupra armatei lui Napoleon. Acel război a asigurat patru decenii de pace pentru Europa. De asemenea, nu ne imaginăm, pentru moment, o înfrângere a Occidentului similară cu cea suferită de armata lui Hitler."
Acest paragraf stângaci a apărut pe site-ul Rossiskaia Gazeta, oficios al guvernului rus, în dimineața zilei de 8 august și până acum a trecut în mare parte neobservat atât în Rusia, cât și în întreaga lume, scrie Piontkovski.
Articolul i-a fost atribuit lui Serghei Karaganov, considerat mult timp un pseudonim folosit de Vladimir Putin.
Textul a fost publicat la doar trei zile după ce președintele rus s-a întors din vizita la Beijing, ceea ce sugerează că a primit o recomandare fermă de a renunța la strategia șantajului nuclear care a constituit esența întregii sale politici externe începând din 18 martie 2014, notează Piontkovski.
Putin, războinicul nuclear
În infamul său discurs despre Crimeea rostit în acea zi, amintind de comentariile lui Hitler despre Sudeți, Putin a transformat complexele și iluziile geopolitice vagi ale "elitei" ruse în concepte rigide despre o națiune dezbinată, nevoia de a aduna pământurile ancestrale și restabilirea lumii rusești.
Chiar și cea mai modestă implementare a acestor ambiții de a recupera pământurile ancestrale rusești ar necesita schimbarea granițelor naționale a cel puțin două state membre NATO: Estonia și Letonia. Și ce instrumente ar putea folosi, în afară de faimoasa sa "spiritualitate", pentru a anexa teritoriile a doi dintre membrii alianței nord-atlantice, deși Rusia este în mod clar inferioară NATO în atâtea domenii - dezvoltare economică, știință și tehnologie, arme convenționale? Răspunsul lui Putin a fost: arme nucleare și atât.
Asta în ciuda faptului binecunoscut că Rusia și NATO se află într-un impas în ceea ce privește armele nucleare, conform doctrinei distrugerii reciproc asigurate (Mutually Assured Destruction - MAD).
Problema este că acest lucru e complet neadevărat. Dacă circumstanțele geopolitice devin suficient de grave, o putere nucleară care dorește să schimbe status quo-ul și care posedă o voință politică excepțională, împreună cu o anumită doză de imprudență, poate atinge obiective substanțiale de politică externă doar prin amenințarea cu utilizarea armelor nucleare, subliniază analistul rus.
Agenda lui Putin, articulată chiar de el însuși în acea zi din martie 2014, nu prevedea distrugerea dezgustătoarei Americi, ceea ce, într-adevăr, nu s-ar fi putut realiza decât printr-o sinucidere reciprocă într-un război nuclear la scară largă.
Agenda lui avea alte obiective: o extindere majoră a lumii ruse, o prăbușire a alianței NATO și discreditarea și umilirea SUA ca garant al păcii în Occident.
Pe scurt, o răzbunare pentru înfrângerea URSS în Războiul Rece, pe care Piontkovski îl consideră cel de-al Treilea Război Mondial, în același mod în care al Doilea Război Mondial a fost declanșat de Hitler pentru a răzbuna înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial.
Opt ani mai târziu, la o conferință de presă comună ținută pe 9 februarie 2022, Putin i-a lansat personal o amenințare nucleară președintelui Macron al Franței, în cazul în care NATO ar îndrăzni să intervină în numele Ucrainei.
"Desigur, arsenalele NATO și ale Rusiei nu sunt comparabile. Ne dăm seama că avem deficiențe în ceea ce privește armele convenționale. Dar suntem conștienți și de faptul că Rusia este una dintre principalele puteri nucleare ale lumii și că, atunci când vine vorba de anumite componente ale modernității, suntem chiar înaintea multora", a spus Putin.
Începând cu 22 februarie 2022 - data invaziei la scară largă a Ucrainei - experții de top ai propagandei lui Putin (Karaganov, Dmitri Trenin, Dmitri Simes), care lucrează cu publicul occidental, au subliniat constant că, dacă Occidentul ajută prea mult Ucraina în acest conflict, Rusia ar putea trece la "de-escaladare prin escaladare nucleară".
În mod ciudat, strategia a funcționat: liderii occidentali timizi au refuzat să intervină decisiv și, în schimb, au impus restricții asupra numărului și tipului de arme care puteau fi expediate către Ucraina, împreună cu limitări privind utilizarea acestora. Au repetat aceeași mantră: "sub nicio formă nu putem permite ca lucrurile să escaladeze".
Ce s-a întâmplat la Beijing
Acum apariția articolului în care Moscova își reevaluează așteptările de la războiul din Ucraina arată că la Beijing s-a întâmplat ceva.
De ce s-a prăbușit brusc o strategie atât de reușită cu un scâncet umilitor? De ce a semnat Karaganov, teroristul nuclear maniac al Rusiei, un document care anunța oficial "urbi et orbi" că țara "a decis să nu folosească cea mai terifiantă armă a sa?"
Este o scuză jalnică pentru un "Fuhrer", pentru un imperiu care "nu caută victoria, deocamdată" într-un război pe care l-a început. Cu alte cuvinte, se așteaptă să-l piardă, scrie analistul politic rus.
În opinia sa, președintele chinez Xi Jinping a decis să arate atât Sudului Global, cât și Occidentului două lucruri: potențialul Chinei de a acționa ca factor de pace - cununa de lauri a Premiului Nobel ar putea fi atrăgătoare. Și faptul că îngrozitorul și incontrolabilul Putin se află, de fapt, într-o stare de supunere completă, asemănătoare unui vasal, față de el, conchide Piontkovski.