Mai dificil este în raport cu prietenii din Ucraina, care văd un stat vecin escortând dronele spre teritoriul lor, când puteau fi doborâte și, eventual, salvate vieți omenești.
Personal, îi înțeleg, dar înțeleg și precauția României, spune Sebastien Slavitescu, analist politic care lucrează în Polonia, într-un dialog cu spotmedia.ro.
Cum s-au văzut în oglindă Polonia și România, confruntate cu dronele rusești?
Pe de o parte, situațiile nu sunt comparabile. Nu am avut drone rusești îndreptate spre obiective militare, infrastructură civilă sau zone rezidențiale. La noi, dacă vă uitați pe hartă, uneori dronele traversează câțiva kilometri de spațiu aerian românesc și apoi își continuă traiectoria spre Ucraina; cel puțin eu nu am observat altă intenție.
Cel mai probabil există linii directoare NATO care pot ajuta un stat membru să ia decizii mai bune. Așadar, România nu a procedat neapărat greșit nelovindu-le, prioritatea fiind integritatea fizică a cetățenilor.
Pe de altă parte, nu dă bine. De facto, piloții români au escortat aceste drone în spațiul aerian ucrainean, permițându-le să-și continue misiunea.
Or, prin simplul fapt al încălcării spațiului aerian, trebuie să existe o reacție. România a ales să nu escaladeze, sperând că episoadele nu se vor repeta; însă ele vor continua, tot mai provocator.
Vom fi, probabil, obligați să le doborâm dacă vrem să rămânem credibili. Mai dificil este în raport cu prietenii din Ucraina, care văd un stat vecin escortând dronele spre teritoriul lor, când puteau fi doborâte și, eventual, salvate vieți omenești.
Personal, îi înțeleg, dar înțeleg și precauția României: suntem mici și insuficient pregătiți, avem și Republica Moldova în imediata vecinătate, iar România are propriile calcule. Iar la noi încă nu se poate discuta public lucid despre aceste lucruri fără a fi etichetat alarmist — ceea ce e absurd.
Cum au reacționat polonezii și de ce?
Cu frică, dar nu o frică ce te imobilizează, ci una care te mobilizează și te pregătește.
Amenințarea din partea Rusiei criminale și războiul au fost, de la bun început, resimțite mult mai puternic de polonezi decât de români (traume istorice, o memorie vie etc.).
Există o ură profundă față de Rusia; absolut toți polonezii o spun. Polonezii înțeleg foarte bine că este vorba de o provocare și de testarea timpilor de reacție. Ei mai înțeleg și că singurul limbaj pe care Rusia îl înțelege este forța și fermitatea.
Decizia de a doborî acele drone a fost una fermă, pe care polonezii par să o aprobe, cu atât mai mult cu cât nu este prima dată; este însă prima oară când dronele vin dinspre Ucraina și Belarus, pătrunzând peste 400 de kilometri (una a fost doborâtă în apropiere de Gdansk).
Cel mai probabil, vom continua să vedem acest tip de provocări, mai ales când Casa Albă pare mai degrabă preocupată de idolatrizarea unui fanatic religios decât de agresiunea criminală a Rusiei în Europa.