Analizăm unele dintre cele mai importante noutăți legislative aduse de transpunerea Directivei 2019/2161 privind o mai bună asigurare a respectării normelor Uniunii în materie de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme (cunoscută și sub denumirea de „Directiva Omnibus”) în dreptul național.
Despre contextul transpunerii Directivei Omnibus în România, cât și o analiză a unora dintre noutățile aduse de aceasta, am vorbit în articolele anterioare, disponibile aici.
Noile reguli cu privire la notificarea reducerilor de preț – care este prețul de referință în funcție de care trebuie să fie calculate și anunțate reducerile?
Directiva Omnibus și, în mod corespunzător, HG 686/2022, introduc reguli care aduc o transparentizare a reducerilor de preț, impunând în sarcina comercianților obligația de a notifica și raporta reducerile la un preț anterior determinat prin raportare la cel mai mic preț practicat de comerciantul în cauză pentru același produs, în aceeași suprafață de vânzare, în ultimele 30 de zile anterioare anunțului de reducere (pentru ușurință, în cele ce urmează ne vom referi la acest preț ca „prețul de referință”).
Pentru claritate, dacă se notifică reducerea unui produs cu 10%, iar prețul de vânzare anterior reducerii este de 10 lei, deși în ultimele 30 de zile cel mai mic preț pentru acel produs a fost de 8 lei, atunci reducerea ar trebui să fie calculată prin raportare la 8 lei - respectiv 10% din 8 lei, nu din 10 lei.
Scopul acestor noi reglementări este să combată practicarea unor reduceri înșelătoare de prețuri, determinate de obicei de creșterea artificială a prețurilor și ulterioara lor reducere, practici care în realitate nu oferă niciun avantaj consumatorului.
Noile obligații aduse de Directiva Omnibus și HG 686/2022 vizează exclusiv reducerile de preț pentru produse.
În concret, ce obligații au comercianții?
În primul rând, orice anunț de reducere de preț, indiferent de modalitatea în care este notificat, trebuie să respecte regula raportării la prețul de referință.
Intră în această categorie anunțuri de tipul astăzi reducere la toate produsele, - 20% reducere, - 50 lei reducere, astăzi toate produsele fără TVA, reduceri, promoții, super sales, Black Friday etc.
În al doilea rând, prețul de referință se determină în funcție de același produs vândut în aceeași suprafață de vânzare.
Dacă comerciantul vinde același produs prin mai multe canale, cum ar fi magazin online și magazin fizic, prețurile de referință se determină în funcție de cel mai mic preț practicat în ultimele 30 de zile în canalul de vânzare pentru care este anunțată reducerea.
În al treilea rând, obligațiile privind notificarea reducerilor de preț sunt ale vânzătorilor efectivi, nu ale intermediarilor.
Concret, comercianții care își vând produsele prin intermediul magazinelor online de tip marketplace ar trebui să se asigure că respectă aceste reguli atunci când fac reduceri prin marketplace.
În ultimul rând, în calcularea prețului de referință, trebuie să fie avute în vedere toate reducerile de preț cu privire la respectivul produs, indiferent de perioada pentru care au fost aplicate (de exemplu: produsul a fost parte dintr-o promoție de o zi de tipul astăzi reducere la toate articolele de îmbrăcăminte dacă introduceți codul XYZ).
Care sunt situațiile în care prețul de referință se calculează diferit?
Directiva Omnibus permite 3 excepții de la calcularea prețului de referință prin raportare la ultimele 30 de zile, și anume reducerile aplicate produselor perisabile și produselor noi introduse la comercializare, respectiv reducerile aplicate în mod treptat.
În cazul produselor perisabile, prețul de referință va fi cel mai scăzut preţ practicat de vânzător în aceeaşi suprafaţă de vânzare în perioada ultimelor 10 zile înainte de data aplicării reducerii de preţ. Intră aici produse alimentare care au un termen de expirare a valabilității redus, cum ar fi alimentele proaspete.
În cazul produselor noi la comercializare, într-o perioadă mai mică de 30 de zile, preţul de referință se va calcula prin raportare la cel mai scăzut preţ practicat de vânzător în această perioadă înainte de data aplicării reducerii de preţ. Ca regulă, nu vor fi considerate produse noi introduse la comercializare acelea care au fost scoase temporar din stoc sau bunurile sezoniere, cum ar fi hainele de iarnă/vară, pentru care vânzătorul reia oferta după o perioadă de întrerupere.
În ultimul rând, dacă reducerea de preţ este majorată treptat, pe perioada aceleiaşi campanii de reducere, preţul anterior este considerat preţul fără reducere înainte de prima aplicare a reducerii de preţ. În astfel de situații, pentru a fi în linie cu scopurile reglementării, majorarea reducerii de preț ar trebui să fie treptată și neîntreruptă.
Reguli speciale pentru vânzările în regim de outlet – ce sunt ele și care sunt noutățile?
HG 686/2022 aduce o noutate cu privire la vânzările în regim de outlet, cărora le oferă și o definiție nouă, respectiv: vânzările efectuate în structuri de vânzare în care se comercializează produse care poartă marca producătorului şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii: fac parte din colecţii din sezoanele precedente; sunt surplusuri de producţie sau produse de la capătul liniei de producţie sau produse de calitatea a doua; fac parte din linii experimentale de produse; sunt returnate şi/sau surplusuri de stoc anulate; sunt în stare de folosinţă şi resigilate, comercializate la preţ redus sau au mici defecte, indicate în mod expres în acest sens în oferta comerciantului, cu informarea în scris a consumatorului.
Pentru aceste tipuri de vânzări, sunt prevăzute reguli diferite în cazul reducerilor de preț.
Pe de o parte, dacă structurile care practică vânzări în regim de outlet compară preţurile de vânzare cu preţul de magazin de fabrică al producătorului sau cu preţul de catalog sau cu un alt preţ de referinţă echivalent, atunci acestea vor fi obligate să ofere în scris informaţii clare, lizibile şi uşor de identificat cu privire la preţul de referinţă utilizat pentru comparaţie.
Pe de altă parte, în cazul în care produsul nu a fost expus spre vânzare în perioada ultimelor 30 de zile în structurile care practică vânzări în regim de outlet, preţul anterior îl reprezintă preţul de magazin de fabrică al producătorului sau preţul de catalog. În acest caz, există obligația dovedirii prin documente justificative din partea producătorului/vânzătorului faptului că prețul de referință este preţul cel mai mic.
Care sunt sancțiunile pe care le pot suporta comercianții care nu se conformează noilor obligații?
Nerespectarea regulilor privind notificarea reducerilor de preț se va sancționa cu amenda cuprinsă între 5.000 și 30.000 de lei.
Cum se corelează aceste noi reglementări cu regulile deja existente în România în baza OG 99/2000?
Subliniem că poate pentru comercianții români aceste reguli nu sunt în totalitate o noutate. OG 99/2000 conține deja prevederi similare care impun în sarcina comercianților ce anunţă reduceri de preţ obligația să le raporteze la cel mai scăzut preţ practicat pentru produse sau servicii identice în acelaşi spaţiu de vânzare în perioada ultimelor 30 de zile.
Pentru nerespectarea acestor reguli, OG 99/2000 nu prevede o contravenție expresă, dar califică anunțurile de reducere de preţuri ce nu respectă raportarea la prețul de referință drept o formă de publicitate înşelătoare şi indică faptul că va fi sancţionat conform reglementărilor legale în vigoare.
Se poate observa că la acest moment există o suprapunere parțială între noile reguli aduse de transpunerea Directivei Omnibus și prevederile deja existente în OG 99/2000. Este interesant de văzut cum în practică va fi gestionată această dublă reglementare de către autoritățile de control și spre ce temeiuri legale vor opta acestea în sancționarea comercianților care nu se conformează.
Articol scris de:
Bianca Naghi – Partener, Guia Naghi și Partenerii
Bianca Cernițoiu – Associate, Guia Naghi și Partenerii