Trump și Rusia împing UE spre un „moment hamiltonian”, în care datoria comună contribuie la o federalizare mai profundă. De această dată, obligațiunile comune ar putea cu adevărat să ducă la o Europă mai unită.
Cu Donald Trump declanșând cea mai mare reorganizare a peisajului de securitate european de la Al Doilea Război Mondial încoace, emiterea unei datorii comune poate să nu pară cea mai urgentă problemă de rezolvat, dar susținătorii unei Uniuni Europene mai integrate consideră că obligațiile pentru reînarmare sunt esențiale pentru a-și realiza visurile federale, scrie Politico.
Insistența lui Trump că Europa trebuie să își asume responsabilitatea pentru propria securitate regională și să ofere Ucrainei garanții de securitate împotriva Rusiei obligă UE să strângă rapid fonduri pentru investiții militare.
La doar șase săptămâni de la învestirea președintelui american, Comisia Europeană a anunțat un plan de strângere a 150 de miliarde de euro din datorie comună pentru finanțarea achizițiilor europene de armament. Este o sumă considerabilă pentru obligațiunile emise la nivelul UE, depășind întregul buget militar estimat al Rusiei pentru 2025.
Această problemă va fi discutată la summit-ul liderilor UE de joi, la Bruxelles, dar până acum nu au existat opoziții ferme. În trecut, țări mai conservatoare fiscal, precum Olanda, s-au opus împrumuturilor comune, însă sprijinul Germaniei a schimbat dinamica discuțiilor. Acum, UE este aliniată pe ideea că trebuie să cheltuie masiv pe armament.
Pentru susținătorii unei Uniuni Europene mai puternice, emiterea datoriei comune îi apropie de mult doritul „moment hamiltonian” – o referire la eforturile primului secretar al Trezoreriei SUA, Alexander Hamilton, care a ajutat la unificarea Statelor Unite prin consolidarea datoriilor statelor individuale în obligațiuni federale, în 1790.
Aceasta nu este prima dată când UE emite o datorie comună. În timpul pandemiei de Covid-19, s-au făcut investiții masive pentru a susține economia europeană în dificultate. Totuși, acel acord a fost obținut cu dificultate, pe parcursul a aproape cinci luni de negocieri.
Dacă pandemia a fost considerată o urgență singulară, necesitatea reînarmării este o schimbare de paradigmă pe termen lung pentru Europa, iar cele 150 de miliarde de euro sunt, cel mai probabil, doar începutul.
Anunțând planul de emitere a datoriei comune, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că răspunsul capitalelor europene la această „eră a reînarmării” a fost „la fel de răsunător, pe cât de clar”.
„Întrebarea reală care ne stă în față este dacă Europa este pregătită să acționeze la fel de decisiv pe cât o impune situația. Și dacă Europa este gata și capabilă să acționeze cu viteza și ambiția necesare”, a spus ea, într-un discurs. „Acesta este momentul Europei. Și suntem pregătiți să facem pasul înainte.”
Emiterea obligațiunilor va permite Comisiei să împrumute bani statelor membre pentru achiziția de armament, iar acestea vor rambursa fondurile către Bruxelles.
În paralel, o reorientare politică în cea mai mare economie a blocului, Germania, a determinat această țară, tradițional precaută în privința datoriei, să își schimbe atitudinea pentru a finanța modernizarea unei armate insuficient dotate. Aceasta sugerează, de asemenea, o deschidere germană fără precedent către finanțarea investițiilor la nivel european.
Aceste schimbări vor fi greu de inversat, chiar și dacă pacea va fi restabilită.
„Având în vedere amenințările la adresa libertății și păcii pe continentul nostru, "orice este necesar" trebuie să se aplice acum și apărării”, a declarat luna aceasta viitorul cancelar german, Friedrich Merz, făcând ecou apelului la acțiune al fostului președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, în timpul crizei datoriei din zona euro.
„Ceea ce s-a întâmplat în Germania este o schimbare majoră”, a spus Florian Schuster-Johnson de la Dezernat Zukunft, un think tank nonpartizan axat pe economie din Berlin. „Și această schimbare va avea consecințe foarte, foarte importante pentru politica europeană.”
Creațiile războiului
Guntram Wolff, cercetător senior la Bruegel, consideră că decizia UE ar putea fi la fel de fundamentală ca „momentul hamiltonian” care a accelerat transformarea SUA dintr-o confederație de state disparate într-un stat-națiune cu puteri centralizate de cheltuire.
„Dacă se întâmplă acest lucru – o integrare militară mai mare alături de o finanțare comună mai extinsă – atunci asistăm cu adevărat la crearea unei Uniuni Europene complet noi”, a spus el. „Acesta este cu adevărat un mega-moment hamiltonian.”
Întrepătrunderea finanțelor cu războiul are o istorie îndelungată. Armele sunt costisitoare, iar guvernele caută noi metode de finanțare în perioade de conflict. De obicei, aceste inovații persistă și după ce urgența trece.
Un exemplu este Banca Angliei, fondată în 1694 în contextul Revoluției Glorioase și al războaielor externe.
„În statutul care a creat Banca Angliei, scopul unic prevăzut era finanțarea războiului împotriva Franței”, a explicat Harold James, istoric economic la Universitatea Princeton. Banca a preluat datoria guvernamentală contractată pentru finanțarea armatei britanice, garantată cu venituri fiscale colectate de Parlament. „Este menționat explicit în statut. Este, fără îndoială, o creație a războiului”, a adăugat el.
La fel, Franța și-a creat propria bancă centrală în 1800, pentru a ajuta la finanțarea războaielor napoleoniene.
O uniune tot mai strânsă
Ceva similar se întâmplă acum la nivel european, spun analiștii. Îndreptarea spre apărare printr-o finanțare comună masivă amintește de modul în care se gândea la acest aspect în secolele XVIII și XIX.
„Un stat nu are nevoie neapărat de propria monedă. Statele moderne timpurii operau adesea cu diverse tipuri de monede… Dar statele trebuie să se apere. Au nevoie de o armată”, a adăugat James.
Războiul din Ucraina a forțat factorii de decizie europeni să ia în considerare ajustări fiscale majore, anterior de neconceput – și care sunt văzute de mult timp ca un prim pas spre o uniune mai profundă.
Schimbare majoră în politica fiscală a UE
Mișcările recente ar putea reprezenta o schimbare semnificativă de direcție după ani de dispute.
Ce urmează este o altă întrebare.
În prezent, împrumuturile Comisiei Europene sunt finanțate indirect din bugetul UE, însă această abordare are limite severe. Pentru a strânge mai mulți bani, Comisia va trebui să găsească modalități de a crește taxele. În acest fel, va putea emite obligațiuni pe piață garantate de contribuabili, la fel ca un stat suveran.
Impunerea taxelor va fi dificilă, deoarece taxarea la nivelul UE necesită acord unanim. În trecut, aceasta a fost o linie roșie pentru statele care consideră taxele o prerogativă națională. Chiar și în context de război, acest lucru rămâne o provocare, atâta timp cât lideri eurosceptici precum Viktor Orbán din Ungaria au un loc în Consiliu.
În 2020, Comisia a relaxat regulile fiscale pentru a permite țărilor să își susțină economiile afectate de lockdown. Următorul pas a fost un fond de 100 de miliarde de euro pentru protecția locurilor de muncă – similar cu fondul de apărare de 150 de miliarde de euro anunțat recent. Pasul final a fost uriașul fond de redresare de 800 de miliarde de euro, care încă nu are un echivalent în domeniul apărării.
„Următorul pas ar trebui să fie împrumutul comun – dar nu pentru transferuri naționale, ci pentru finanțarea proiectelor transnaționale europene în domeniul apărării,” a spus Marco Buti, fost șef de cabinet al comisarului pentru economie Paolo Gentiloni.