Invadarea Ucrainei de către Rusia a determinat majoritatea țărilor UE să se trezească cu pericolul de a depinde de Kremlin pentru gazele naturale.
Dar renunțarea la gazul rusesc, care anul trecut a reprezentat 40% din cererea UE, este un proces dureros, iar președintele rus Vladimir Putin se joacă cu livrările de gaz către UE.
Chiar înainte de invadarea Ucrainei, compania rusă de stat Gazprom a început încet să vândă mai puțin gaz natural europenilor, încetinind fluxurile pe conducte.
Acele schimbări în aprovizionare, împreună cu declarațiile bombastice ale lui Putin, promisiunile false și glumele periodice pe cheltuiala Bruxelles-ului, au făcut ca prețurile energiei să crească și să scadă, în timp ce comercianții anxioși încercau să prezică pe cât de mult gaz se puteau baza în iarnă.
Politico a făcut o analiză asupra modului în care jocurile energetice rusești și reacțiile la acestea în Occident au făcut ca piețele UE să se destrame.
Sfârșitul anului 2021: Pregătirea invaziei Ucrainei
Potrivit rapoartelor oficiale ale Comisiei Europene privind piața gazelor, în 2021, Gazprom a furnizat 137 de miliarde de metri cubi de gaz prin conductă către țările UE. Este cu 7% mai mult decât în 2020, care a fost un an cu o cerere neobișnuit de scăzută din cauza lockdown-urilor – dar reprezintă o scădere cu 16% a livrărilor față de 2019, ultimul an normal înainte de Covid.
O mare parte din această ofertă mai scăzută din 2021 a venit după ce, din octombrie până în decembrie, Gazprom a trimis cu 24 la sută mai puține gaze către UE decât în aceeași perioadă din 2020. Incertitudinea dinaintea iernii a provocat creșteri de preț nemaivăzute la gazul din UE: de la mai puțin de 15 euro pe megawat-oră (MWh) în ianuarie, la un record la sfârșitul anului de 180 euro/MWh.
Gazprom a fost cel mai mare furnizor de gaze naturale al UE. Acest lucru îi conferă o putere considerabilă asupra prețului, în funcție de cât de mult sau puțin gaz este livrat. Iată cum întreruperile bruște și modificările ușoare ale aprovizionării cu gaze rusești au făcut ca prețurile spot din UE să crească sau să scadă:
6 august: Gazprom reduce drastic fluxurile de gaz prin conducta Yamal – care trece prin Belarus și Polonia – invocând un incendiu la o instalație de procesare a gazelor din vestul Siberiei. Începe, în schimb, să retragă gazele păstrate în depozitele subterane din UE pentru a îndeplini livrările contractuale către clienți, exacerbând o problemă deja existentă a nivelurilor scăzute de stocare.
16 august: Gazprom înregistrează doar 4% din capacitatea disponibilă de tranzit de gaze oferită de Ucraina pentru septembrie, ceea ce face ca prețurile gazelor să crească în așteptarea fluxurilor mai scăzute.
10 septembrie: Conducta Nord Stream 2 a Gazprom-Rusia-Germania este complet construită, așteaptă doar certificarea autorităților germane pentru a începe să funcționeze.
1 octombrie: Gazprom încetează să mai trimită gaz prin Ucraina către Ungaria, deoarece Moscova și Budapesta semnează un contract pe 15 ani pentru a livra prin conducta rusă TurkStream.
5 octombrie: Putin dă vina pe „isteria și confuzia” de pe piețele energetice europene, pe „deciziile neechilibrate” referitoare la combaterea schimbărilor climatice și politica de tranziție energetică, după ce prețurile gazelor din UE au crescut la un record de 165 de euro pe megawat-oră.
6 octombrie: Prețurile gazelor scad și Putin spune: „Creșterea aprovizionării cu gaze poate și trebuie făcută”. El solicită aprobarea germană rapidă a Nord Stream 2.
8 octombrie: Asociația Furnizorilor de Energie din România avertizează că solicitările membrilor săi de aprovizionare suplimentară cu gaze pentru iarnă sunt refuzate de Gazprom.
13 octombrie: Gazprom vinde așa-numitele volume spot de gaz pe piața europeană – adică vânzări la licitație deschisă în afara contractelor de furnizare pe mai mulți ani – pentru ultima dată. De atunci, doar clienții pe termen lung au putut primi livrări convenite în prealabil prin conducte, ceea ce a dus la o scădere a volumului de gaz rusesc transportat către Europa.
15 octombrie: Operatorul rețelei de gaze din Ucraina avertizează că Gazprom trimite doar o parte din volumul rezervat de gaz prin Ucraina.
19 octombrie: Polonia îi avertizează pe oficialii UE în domeniul concurenței că Gazprom „limitează fluxurile prin alte rute decât Nord Stream 1” și solicită o investigație pentru manipularea pieței.
26 octombrie: UE anunță că adună dovezi pentru a vedea dacă prețurile ridicate ale gazului sunt atribuite manipulării de către furnizori importanți precum Gazprom.
28 octombrie: Putin ordonă companiei Gazprom să înceapă să-și umple depozitul subteran înainte de iarnă, determinând prețurile gazelor din UE să scadă sub 80 de euro/MWh pentru prima dată din septembrie. Acea reaprovizionare a depozitului nu ajunge să aibă loc.
16 noiembrie: Autoritatea de reglementare a infrastructurii din Germania spune că nu poate certifica Nord Stream 2 până când proprietatea nu este transferată unei filiale din Germania.
16 decembrie: Autoritățile de reglementare germane anunță că Nord Stream 2 nu va fi certificat înainte de vara lui 2022.
21 decembrie: Gazul rusesc se oprește prin conducta Yamal, apoi începe să curgă în sens invers, transportând gaz spre est, departe de Germania. Prețurile gazelor au atins un nivel record de 180 de euro/MWh.
2022: Invazie, sancțiuni și întreruperi de gaz
Datele preliminare ale Gazprom din ianuarie până în iulie 2022 arată că exporturile către așa-numita sa străinătate - adică țări din afara fostei Uniuni Sovietice - au scăzut cu aproximativ 35% față de anul trecut. Această cifră arată livrările mai mari către China, ceea ce înseamnă că reducerea reală în Europa este mai severă. De când Rusia a invadat Ucraina, în februarie, Gazprom a întrerupt livrările de gaze către clienții din UE, din cauză că nu au plătit în ruble.
21 februarie: Putin recunoaște două regiuni separatiste din estul Ucrainei.
22 februarie: Ca răspuns, Germania oprește certificarea administrativă a Nord Stream 2.
24 februarie: Rusia lansează o invazie pe scară largă a Ucrainei. Țițeiul Brent, referința globală a petrolului, depășește 100 de dolari pe baril pentru prima dată din 2014. Prețurile gazelor din UE au atins 128 de euro/MWh.
2 martie: Compania de petrol și gaze din SUA, Exxon, anunță că va opri noile investiții în Rusia și va retrage un proiect major de gaze, Sakhalin 1. Prețurile gazelor au ajuns la 157 euro/MWh.
7 martie: Documente de la Comisia Europeană arată o propunere de reducere a dependenței UE de gazul rusesc cu două treimi, în special prin completarea obligatorie a nivelurilor de stocare subterană a gazelor din UE până la 80% până în octombrie. Prețurile pentru gazul de vară, în mod normal ieftin, au ajuns pentru scurt timp la 345 euro/MWh.
26 aprilie: Gazprom oprește livrările către Polonia și Bulgaria din cauza refuzului de a plăti în ruble.
27 aprilie: Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, avertizează că orice client care refuză să plătească gazul folosind un cont bancar în ruble riscă să nu mai primească gaz.
11 mai: Ucraina anunță retrageri neautorizate de gaze dintr-o conductă care trece prin „teritoriile aflate sub ocupație militară rusă” și avertizează Gazprom să folosească o altă rută. De atunci, Rusia pur și simplu trimite mai puțin gaz prin Ucraina.
16 mai: Rusia oprește livrările de energie electrică către Finlanda, într-o mișcare larg percepută ca o reacție la cererea Finlandei de aderare la NATO din 12 mai.
21 mai: Gazprom oprește livrările către Gasum din Finlanda.
31 mai: Gazprom „suspendă complet aprovizionarea cu gaz” a companiei olandeze GasTerra.
1 iunie: Gazprom oprește livrările către Ørsted, cea mai mare companie energetică a Danemarcei.
15 iunie: Gazprom anunță că fluxurile vor scădea la 40% din capacitatea Nord Stream începând cu 16 iunie.
17 iunie: Franța și Italia primesc mai puțin gaz rusesc decât se așteptau, la câteva zile după ce președintele francez Emmanuel Macron și premierul italian Mario Draghi vizitează Kievul pentru a sprijini cererea Ucrainei de a adera la UE.
11 iulie: Nord Stream este închisă pentru întreținere 10 zile.
20 iulie: Putin oferă posibilitatea de a crește fluxurile de gaze către Europa: „Avem o altă rută pregătită – este Nord Stream 2”.
21 iulie: Nord Stream reia livrările, dar la 40 la sută capacitate. Putin avertizează că fluxurile ar putea scădea din nou din cauza returnării întârziate a unei turbine cu gaz din Canada.
27 iulie: Livrările prin Nord Stream scad la 20% din capacitate. Putin dă vina pe lipsa unei turbine Siemens necesară pentru a împinge mai mult gaz prin conductă, dar Kievul subliniază că Moscova încă plătește spațiul de tranzit prin Ucraina și nu îl folosește.
30 iulie: Gazprom încetează să furnizeze gaze Letoniei.
3 august: Gazprom spune că sancțiunile UE, SUA și Regatul Unit împotriva Moscovei „fac imposibilă aducerea” turbinei cu gaz Siemens înapoi în Rusia pentru a spori fluxurile prin Nord Stream.