Despre Schengen, politicienii de la București repetă la unison că decizia nu a aparținut României, ci alții, în speță Austria și Țările de Jos, au decis să rămânem în afară.
În ceea ce privește criza cerealelor, mesajul este același: responsabilă e Comisia Europeană, ea a decis cuantumul despăgubirilor acordate fermierilor români, mai mici decât cele pentru fermierii din Polonia și Ungaria. Aveau ce face autoritățile române sau totul se decide peste capul lor?
Tocmai astfel de teze, că autoritățile de la București nu pot clinti o piatră în interesul românilor, că nu au nicio putere în ceea ce privește bunăstarea pe care Uniunea Europeană o împarte, că zarurile aruncate la Bruxelles nu ni se arată și nouă, acestea sunt cele mai riscante pentru România.
Pe termen scurt, pot salva „onoarea” politicienilor de la putere, deși e greu când aceștia vorbesc și se comportă ca ministrul Daea și cei doi premieri rotativi, Ciucă și Ciolacu. Pe termen lung, însă, compromit încrederea românilor în instituțiile europene, în condițiile în care cea în instituțiile autohtone este de mult timp sub cote de avarie.
Or, fără încrederea în UE, atunci când politicienii români nu își îndeplinesc responsabilitățile din contractul de reprezentare, pe care îl au în virtutea votului primit, rămân două opțiuni majore pe masă: absenteismul de la vot și AUR & compania, unde fără mari exagerări pot intra grupări din PNL și PSD.
Teoretic, pe masă ar putea să fie și opoziția reală, USR și REPER, dar primul nu capitalizează nici când ar putea (vezi dezbaterea despre cum vor cultele să scoată diversitatea sexuală din Legea Educației, dezbatere la care USR a preferat doar să asiste), iar cel de-al doilea, atunci când e măsurat, nu atinge pragul electoral.
Așadar, dacă nu se petrece vreun cutremur socio-politic până la alegeri, vom ieși din ele având, într-o proporție mai mică sau mai mare, AUR, în forma lui pură sau preluată de politicieni din PNL sau PSD, de tipul celor care țipă că Raportul Matic vorbește despre bărbații care nasc sau că făina de greieri trebuie interzisă prin lege.
De încrederea în Uniunea Europeană și în valorile democratice – statul de drept, lupta anticorupție, prioritizarea Educației – depinde ca proporția AUR să nu ducă la un nou exod major al românilor peste hotare. Atunci, dacă lucrurile stau astfel, de ce o strică tocmai președintele, care zilele trecute învinovățea strict Comisia Europeană pentru nedreptățirea fermierilor români, viitorul premier Ciolacu, care vântură o lege contra făinei de insecte la care ne-ar obliga apartenența la UE, ministrul Daea, în sarcina căruia cădea negocierea pentru banii fermierilor români?
În politică, răspunsul cel mai simplu e cel valid: pentru că toți aceștia văd câștigul imediat, câteva teze rupte de la AUR și tot atâtea voturi, având grijă ca AUR să rămână diavolul cel mare.
Aceeași strategie au folosit-o și în dosarul Schengen: au alimentat așteptările sociale, crezând că UE ne bagă de una singură în Schengen și când nu a ieșit, au arătat cu degetul exclusiv spre ceilalți.
De fapt, și aici, și în dosarul despăgubirilor pentru fermieri, problema e tocmai felul în care România este percepută în registrul minor, în așa fel încât poate să i se facă și o nedreptate.
Când președintele Iohannis a anatemizat Comisia Europeană și l-a legitimat pe ministrul Daea, prins la mijloc, așadar, între interesele celor mari, nu a făcut decât să alimenteze în plus frustrarea fermierilor români care, așa cum remarcă istoricul Cosmin Popa în interviul pentru Spotmedia.ro, nu vor ca Ucraina să nu-și mai vândă cerealele, ci vor mai multă echitate în ceea ce privește despăgubirile acordate.
Iar responsabilitatea cade mai întâi în curtea ministrului român și a autorităților de la București, pe care cetățenii, i.e. fermierii români, le investesc cu forța de a-i reprezenta și de a negocia pentru ei.
Nu formula matematică e problematică, din contră, ea asigură echitate, ci felul în care autoritățile române au habar ce au în țară și cum să pună asta în cifre și negocieri.
În acest moment, România poate negocia pentru ca a doua tranșă de despăgubiri să restabilească echitatea. Nu ne bagă-n sac Comisia Europeană și nu negociază pentru noi Polonia, care are alte mize vizavi de UE, de unde și atitudinea de șantaj în ceea ce privește tranzitul cerealelor ucrainene.
Dar despre Polonia se știe ce a făcut de când Rusia a declanșat războiul de agresiune a Ucrainei, pe când România a secretizat totul, creând astfel un vid de autoritate și încredere.