Numai faptul că vor fi convocați la armată oamenii prin intermediul portalurilor de stat de servicii digitale, dar și faptul că statul se va asigura că cetățenii pe care-i vizează vor respecta aceste convocări prin interzicerea circulației, prin blocarea conturilor bancare ș.a.m.d. arată că regimul este gata să ducă până la maximum încordarea politică, pentru a-și asigura numărul necesar de soldați. Iar asta va genera niște efecte politice care s-ar putea ca la un moment dat să avantajeze Ucraina.
Istoricul Cosmin Popa, specializat în istoria URSS și a Rusiei, precum și în istoria Europei Centrale și de Sud-Est, este de părere că decizia amânării contraofensivei este una oportună pentru Ucraina, în acest moment, când are nevoie de mai multe arme, de muniție și logistică, pentru ca victoriile obținute pe teren de soldați să nu fie irosite, ca urmare a incapacității de a le exploata.
Scurgerile de la Pentagon arată că SUA cred că războiul din Ucraina nu se va încheia în acest an. Ce înseamnă asta pentru Ucraina?
Acolo, pur și simplu, nu erau lucruri necunoscute sau neintuite. Faptul că nu erau atât de la discutate ține practic de această circumstanță a publicării documentelor.
Acuma, referitor la întrebare, sigur că intenția lui Putin este să lase moștenire războiul, nu doar militar, continuând acțiunile de război în vederea fărâmițării pur și simplu a Ucrainei, fărâmițării economiei, a spiritului de rezistență a cetățenilor ei. Oricum, o astfel de situație induce o stare de oboseală cronică, o stare care premerge practic prăbușirii interne, în cazul în care Putin ar reuși să facă acest lucru.
Deci planul lui iarăși nu este unul extrem de abil, nu vorbim aici de cine știe ce chestiuni foarte complicate. Rusia în momentul de față, din punct de vedere instituțional, militar, economic, structural, dar și politic nu este în stare să obțină victorii hotărâtoare pe frontul din Ucraina. Așa stau lucrurile și sunt convins că există această percepție destul de bine întărită și în interiorul Kremlinului.
Alegerea unui război de uzură este o alegere oarecum logică, pe care a făcut-o Putin. Întrebarea este dacă are șanse ca această alegere să-și arate roadele mai devreme sau mai târziu. Și aici cred că nu putem da în momentul de față un răspuns foarte clar.
Ceea ce putem spune este că amânarea ofensivei ucrainene este un lucru mai mult decât binevenit, din mai multe motive. Am intrat în logica unui război de lungă durată, iar războaiele de lungă durată, dacă ne uităm la Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial, dar nu numai, au faze de apogeu și fază de scădere în intensitate. Iar acest lucru se întâmplă și în Ucraina.
De ce a amânat această ofensivă Ucraina? Pentru că, pentru Ucraina, partea care va obține victorii hotărâtoare în acest an este partea care se va fi pregătit cel mai bine și din toate punctele de vedere pentru ducerea acțiunilor de război, iar Ucraina a luat această hotărâre, sunt convins, împreună cu aliații din NATO, din mai multe motive.
Sunt chestiuni legate de aprovizionare cu armament și muniție și pregătirea logistică, pentru că s-a văzut foarte clar că, dacă nu ai la dispoziție linii de aprovizionare, linii logistice și depozite pline, este foarte posibil ca victoriile obținute pe teren de soldați să fie irosite, ca urmare a incapacității de a le exploata.
În Occident sunt destul de multe informații că și Rusia a început să găsească acum căi alternative de aprovizionare și cu muniție, și cu o serie de substanțe chimice premergătoare, producție de muniție.
Apoi, Ucraina a mai amânat această ofensivă pentru că mobilizarea pe care urmează să o reia Rusia face parte din strategia politică a regimului de construire a Gulagului digital în Rusia.
Este o mobilizare care cu siguranță va aduce și efecte politice, pentru că, spre deosebire de tot ceea ce s-a întâmplat până acum, Putin știe că războiul său este impopular, mai ales în orașele mari ale Rusiei și și-a luat toate măsurile, astfel încât să forțeze populația să meargă la război.
Numai faptul că vor fi convocați la armată oamenii prin intermediul portalurilor de stat de servicii digitale, dar și faptul că statul se va asigura că cetățenii pe care-i vizează vor respecta aceste convocări prin interzicerea circulației, prin blocarea conturilor bancare ș.a.m.d. arată că regimul este gata să ducă până la maximum încordarea politică, pentru a-și asigura numărul necesar de soldați.
Iar asta va genera niște efecte politice care s-ar putea ca la un moment dat să avantajeze Ucraina.
În momentul de față, niciuna dintre aceste măsuri, cu excepția digitalizării convocării în armată, nu a fost luată și nici n-a fost pusă în practică. De aceea, cred că faptul că această ofensivă încă întârzie este bine și din acest punct de vedere.
Mai sunt niște variabile pe masă. Ucrainenii spun că au găsit tot mai multe componente chinezești în armele rușilor. În același timp, după vizita liderului chinez la Moscova, zilele acestea îl avem pe ministrul Apărării din China la Moscova. S-a repoziționat China?
Nu cred că s-a repoziționat. Este specificul politic chinez să își aplice politicile gândindu-le într-o schemă mai largă decât se întâmplă în Occident.
China a lansat un așa-zis plan de pace. China s-a întâlnit și cu președintele Macron și cu președintele Comisiei Europene, ceea ce arată că China rămâne deocamdată credincioasă politicii sale de așteptare a cadavrului dușmanului, care să curgă pe râu.
Nimeni nu-și făcea iluzii că China nu va aproviziona într-o oarecare măsură Rusia cu atât de necesarele componente. Totuși, nu trebuie să ne închipuim că Putin este lipsit de rațiune politică.
China primește acum din Rusia exact ceea ce are nevoie o mare economie pornită într-o adevărată ofensivă colonială, așa cum este cea a Chinei, și anume resurse ieftine de toate felurile. Primește și o statură internațională mai accentuată decât avea până acum, transformând Rusia într-un partener minor al acestei alianțe, ceea ce este, din punctul meu de vedere, aproape o răsturnare a cadrelor geopolitice în care acționăm, în care se evoluează lumea astăzi.
China îl susține pe Putin și își proiectează pe termen mediu politica în Rusia și în Europa, plecând de la premisa că Putin va rămâne în fruntea Rusiei pentru cel puțin încă o vreme, ceea ce este foarte important pentru Putin. Şi 2.- asigură o asistență tehnică, militară și economică Rusiei de natură să îi permită să ducă acest război de uzură fără ca să-și încalce unul dintre principiile anunțate întotdeauna.
Dacă stăm să ne uităm la declarațiile puterilor autoritare sau puterilor non-europene, vom vedea că toate aceste puteri folosesc, în principiu, cam aceleași cuvinte pe care le folosim cu toții, dar le adaugă înțelesuri cu totul diferite față de cele pe care le avem noi în vedere atunci când discutăm despre ele. Așa că China face exact ceea ce s-a așteptat toată lumea să facă.
O altă variabilă pe care o avem este criza socială care devine din ce în ce mai puternică în Occident. Vedem că deja avem trei state Polonia, Slovacia și Ungaria care au interzis tranzitul cerealelor din Ucraina pe teritoriul lor. România încă nu s-a poziționat. Ce înseamnă această uzură a Vestului și această oboseală de război pentru ajutorul pe care îl vom da în continuare Ucrainei?
Eu nu aș încerca să ridic ceea ce se întâmplă cu cerealele ucrainene la rang de schimbare politică majoră. Este limpede că deschiderea parțială sau eliberarea de taxe vamale a unora dintre produsele agricole ucrainene pentru piața UE a fost o decizie luată mai degrabă pe fondul valului de entuziasm și al urgenței legate de intervenția în Ucraina.
Problema este că această decizie nu a fost gândită foarte atent în toate consecințele sale și există mai multe explicații pentru ceea ce face Ungaria în legătură cu cerealele ucrainene, pentru ceea ce face Polonia, care nu se simte în niciun fel condiționată politic de această decizie, pentru că ea este unul dintre sponsorii cei mai importanți militari și politici ai Ucrainei.
Şi există România, care în momentul de față are o opoziție de așteptare, așteaptă clarificări din partea Comisiei Europene, știe exact că aceste decizii țin de resortul organismelor europene și, înainte de a avea o poziție foarte clară, națională, trebuie să aibă un răspuns foarte clar din partea organismelor europene.
Eu i-am ascultat cu foarte mare atenție pe fermierii din România în momentul în care au pornit la acest protest și vreau să spun că întotdeauna au subliniat faptul că nu au nimic împotriva exportului de cereale ucrainene prin România, dar că cer din partea statului român măsuri de intervenție care să readucă o pe poziție de egalitate, pentru că în momentul de față cerealele Ucraina sunt, pur și simplu, favorizate în perspectivă medie.
Cu siguranță, fermierii din Polonia, Slovacia, Ungaria, România și alte țări se vor confrunta cu această concurență a grâului ucrainean volen nolens. Deci soluția de împiedicare a accesului acestor cereale, având în vedere perspectiva accederii Ucrainei în Uniunea Europeană și posibilitatea de export a produselor agricole, va fi unul dintre punctele importante în reconstrucția Ucrainei după încheierea războiului.
Deci practic ceea ce se întâmplă acum arată doar o parte din potențialul agricol al acestei țări.
Ceea ce au făcut și Polonia, și Ungaria este o formulă de șantaj economic, adresată nu atât Ucrainei, cel puțin din perspectiva Poloniei, cât mai ales Bruxelles-ului, pentru că relațiile între Varșovia și Bruxelles, sau între Budapesta și Bruxelles nu sunt bune, sigur, din motive foarte diferite.
Deci mai degrabă aș vedea ceea ce se întâmplă acum ca o modalitate a acestor autorități naționale de a manipula această problemă și de a obține argumente de negociere în relațiile cu Bruxelles-ul.
Mă întreb dacă poziția României acum, aceasta de așteptare, are legătură cu un fel de reparare a pagubelor, cu faptul că România nu a ieșit foarte bine din povestea sprijinului acordat Ucrainei, mai ales după interviul dat de ministrul Aurescu la BBC.
Cred că este mai degrabă rezultatul faptului că autoritățile de la București au preferat să nu acutizeze declarativ problema cerealelor.
Și cred că România aici ar dori să fie consecventă cu politica pe care a afișat-o până acuma, în sensul în care va declara mai puțin, dar va încerca să arate niște rezultate, ceea ce nu justifică politica de imagine pe care a avut-o România în privința ajutorului militar acordat Ucrainei.
Pentru că, sigur, eu pot să înțeleg chestiunile legate de eficiență, pot să înțeleg faptul că România a căutat să se sustragă de sub presiunea propagandei ruse, dar la urma urmei, toată această politică nu a adus efectele scontate.
Asta n-a împiedicat Rusia să încerce, ceea ce se întâmplă încă și acum, să genereze un al doilea conflict civil în Moldova, concentrându-se nu atât pe Transnistria, cât pe Găgăuzia.
Adică România n-a păcălit pe nimeni. Această politică de abținere declarativă nu a făcut decât să lase un câmp deschis de acțiune propagandei putiniste în România, pentru că s-a format un gol al ideilor, al pozițiilor, al declarațiilor pe care propaganda de tip putinist l-a exploatat.
Pentru că este o propagandă care este foarte eficientă într-un mediu al incertitudinilor intelectuale, unde conspiraționismul proliferează în absența pozițiilor și a informațiilor oficiale.
Așa că brusc în România au apărut sute de oameni cărora bunicii le-au spus cât de cruzi erau soldații ucraineni în cel de-al Doilea Război Mondial. Habar n-au de unde și-au dat seama că erau ucraineni. Spre deosebire de multe alte naționalități, ucrainenii n-aveau corpuri naționale în Armata Roșie și mai toți vorbeam rusă.
Deci iată care au fost efectele unei astfel de politici. Acuma practic se căznesc ambele partide, atât PNL cât și PSD, dar mai ales PSD, să atragă o parte din electoratul AUR, care este practic ținut împreună de toate aceste teorii ale conspirației, până când ajunge să formeze practic un pluton destul de bine organizat.
În pofida percepției că acest partid nu este pregătit pentru guvernare pentru că n-are oameni și specialiști, are în schimb un electorat foarte disciplinat și foarte convins că ceea ce face face bine.
Vor fi alegeri în Găgăuzia la finalul lunii. Am auzit-o iar pe pe Zaharova criticând faptul că liderul Tatarstanului nu a fost lăsat să intre în Republica Moldova. Să ne așteptăm la destabilizări mai mari la Chișinău în acest context? Și care e miza în toată această poveste a Marii Adunări Naționale pe care o convoacă Maia Sandu Sandu în mai?
În privința Găgăuziei, lucrurile acolo sunt destul de clare, prioritatea zero a Rusiei în momentul de față este să întărească, să consolideze opțiunile pro-rusești, pro-putiniste din Găgăuzia. Asta este foarte important.
Venirea la Comrat a președintelui Tatastanului, chipurile pentru discutarea unor proiecte de colaborare economică, nu era decât parte a acestei strategii electorale și politice a Moscovei de încurajare a susținătorilor Moscovei din Găgăuzia.
Pe măsură ce Chișinăul va întreprinde pași tot mai hotărâți spre integrarea occidentală, cu atât la Comrat lucrurile se vor acutiza.
Miza rușilor este să creeze impresia că Moldova este pe buza unui nou conflict civil, de data asta între români și ruși, între rușii din Găgăuzia și românii de la Chișinău.
Iar lucrurile nu vor face decât să se acutizeze. Odată pornită ofensiva ucraineană și înregistrate primele succese militare semnificative ale ucrainenilor, vom vedea o accentuare a politicilor de instigare a populației la război civil.
Nu am nicio îndoială, așa cum mi-a fost foarte clar încă de la sfârșitul anului trecut că viitoarea țintă a rușilor în Moldova va fi Găgăuzia, și nu Transnistria, care are un cu totul alt statut și mizele sunt cu totul altele.
Faptul că Găgăuzia are în acordul de asociere cu Moldova acea clauză care îi permite ieșirea din structura Republicii Moldova, în cazul în care se va petrece sperietoarea, și anume unirea Republicii Moldova cu România, asta nu face decât să alimenteze aceste stări de tensiuni.
E foarte clar ce fac rușii. Este și foarte bine ceea ce face Chișinăul, pentru că refuză compromisul.
Sigur că respingerea intrării în țară a președintelui Tatarstanului este un act fără precedent, însă toată lumea știe că președintele Tatarstanului a fost trimis la Chișinău de Putin, să agite spiritele în favoarea susținerii candidaților pro-moscoviți.
Faptul că Maia Sandu a convocat o mare Adunare Națională este în primul rând pentru că la Chișinău avem numai mitinguri pro-rusești; dacă la Comrat și la Tiraspol avem numai luări de poziție pro-rusești, este posibilă formarea unei opinii larg împărtășite, foarte departe de adevăr.
Da, avem de-a face cu polarizarea societății, dar Moldova cu siguranță nu este o țară net pro-rusă, deci trebuie să arăți că există și altfel de oameni.
Va folosi Guvernul Recean resursa administrativă pentru a-i aduce pe acei oameni să spună ce cred la Chișinău? Da, va folosi și foarte bine face; trebuie să asigure toate condițiile desfășurării unui miting civilizat, în care oamenii care cred altceva decât spune Irina Vlas sau decât spune Dodon să poată să se audă foarte clar.
În definitiv, Maia Sandu a fost adusă la putere de niște oameni care au votat-o, iar acești oameni trebuie să-și spună părerea.