Pentru cei care au dorit un moment de closure, un fel de final politic și moral al lui Trump și al trumpismului, miza este compromiterea sa, de fapt neutralizarea. Scoaterea din joc. Un Trump condamnat, chiar fără a fi închis, devine un dezavantaj pentru Partidul Republican, a liability rather than an asset.
Politologul Vladimir Tismăneanu afirmă, într-un interviu acordat Spotmedia.ro, că nu puțini sunt cei care, în SUA, tânjesc după o revanșă, după mandatul lui Trump.
O pedagogie națională care să transforme experimentul Trump în modelul a ceea ce nu trebuie să se întâmple în aceasta republică.
Vladimir Tismăneanu, iată că la trei ani de la plecarea de la Casa Albă, Donald Trump rămâne politicianul capabil să creeze polarizare. Cât de mare e acum polarizarea în SUA? Vă așteptați la disturbări?
Este limpede că există o masă considerabilă, poate chiar o majoritate, între votanții republicani care se solidarizează cu fostul președinte. Se pare că oricât de stridente ar fi declarațiile acestuia, oricât de excentrice și provocatoare, el beneficiază, nu pierde din faptul că se află mereu în centrul atenției.
Secretul, să zicem, al lui Donald Trump este capacitatea de a-și împacheta imaginea ca pe un produs ce nu se vestejește. Nu-i pasă de principii și de valori. Totul la el este imagine, foc de artificii, șarlatanie demagogică.
Care sunt semnificațiile mari ale inculpării lui Trump? Care e miza aici?
Pentru cei care au dorit un moment de closure, un fel de final politic și moral al lui Trump și al trumpismului, miza este compromiterea sa, de fapt, neutralizarea. Scoaterea din joc. Un Trump condamnat, chiar fără a fi închis, devine un dezavantaj pentru Partidul Republican, a liability rather than an asset (o vulnerabilitate, mai degrabă decât un atu).
Nu puțini sunt cei care tânjesc după o revanșă. O pedagogie națională care să transforme experimentul Trump în modelul a ceea ce nu trebuie să se întâmple în aceasta republică.
Este însă prea devreme și imprudent să avansăm speculații dincolo de ceea ce știm în chip pertinent. Trump a reușit să magnetizeze atenția presei, a mediilor sociale, a televiziunilor etc. Și-a folosit din plin talentul de comunicator. Lui Trump nu-i pasă dacă mesajul său este cât de cât adevărat. Îl interesează doar influența, spectacolul, reflectoarele, forța de persuasiune, seducția.
A avut timp America să repare pagubele făcute de mandatul lui Donald Trump? Și mai ales sunt aceste reparații ireversibile, în așa fel încât un politician populist să nu poată profita de breșe?
Instituțiile americane s-au dovedit mai rezistente decât prevesteau unii. Sunt multe de reproșat fostului președinte, mă voi limita la trei subiecte:
- Degradarea discursului public, disprețul pentru civilitate și cochetarea, de fapt, idila cu xenofobia, cu misoginismul, cu diversele forme de exclusivism ;
- Simpatia pentru regimurile și mișcările politice autocratice, dictatoriale, iliberale (a se vedea susținerea fățișă pentru Viktor Orban, Bolsonaro etc);
- Fabricarea și exploatarea haosului politic ca metodă de guvernare, care a culminat cu acțiunea insurecțională din 6 ianuarie 2021.
Nu știu dacă reparațiile sunt ireversibile, dar sunt convins că excesele neo-trumpiste vor mai ușor de detectat pe viitor.
Mandatul lui Donald Trump a fost din capul locului legat de Vladimir Putin și de războiul informațional al Rusiei. Se joacă în vreun fel în acest nou episod Trump capacitatea SUA de a rămâne fermă în sprijinul major acordat Ucrainei?
Vă răspund la întrebare în condițiile în care rămâne de văzut care este istoria reală a scurgerilor de documente ale Pentagonului. Pentru unii este vorba de trădare, alții susțin că este o provocare rusă.
Tema Rusiei s-ar putea să revină în competiția pentru președinție, dar la ora actuală există aici un consens național de condamnare a războiului terorist declanșat de regimul putinist. În privința Ucrainei, nu cred că Donald Trump este relevant în acest moment. Cu excepția unor personaje din zona fringe (extremă), republicanii sunt statornici de partea Ucrainei democratice.
--
Vladimir Tismăneanu este politolog, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland, din 1990. A studiat sociologia şi şi-a susţinut în 1980 doctoratul în filozofie la Universitatea din Bucureşti cu o teză despre teoria critică a Şcolii de la Frankfurt. A părăsit România în septembrie 1981 şi a locuit un timp la Paris şi la Caracas.
Din septembrie 1982 trăieşte în Statele Unite. Între 1982 şi 1990 a fost cercetător la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia. În anii 1985-1990 a predat ştiinţe politice la Universitatea Pennsylvania. În perioada martie-decembrie 2006 a fost preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR. În 2007 a primit din partea Universităţii Maryland Distinguished International Service Award, iar Asociaţia Americană de Ştiinţe Politice i-a acordat certificatul pentru merite excepţionale în predarea ştiinţelor politice.
A publicat, printre altele : ”Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel ”(Free Press, 1992 şi 1993; Polirom, 1997 şi 2007); ”Fantasmele salvării. Democraţie, naţionalism şi mit în Europa postcomunistă” (Princeton University Press, 1998 şi 2009; Polirom, 1999); ”Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc ”(University of California Press, 2003; Polirom, 2005; în 2004, Premiul Barbara Jelavich din partea American Association for the Advancement of Slavic Studies, ca lucrare excepţională în domeniul istoriei Europei de Răsărit şi Centrale); ”The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (University of California Press, 2012).