- În documentele de la Pentagon nu au apărut schițe militare, nu au apărut planuri sau detalii, ci sunt numai lucruri care, de obicei, sunt prezentate liderilor politici printr-un rezumat.
- Am încercat să găsesc un răspuns la întrebarea cine este beneficiarul și cine suferă cel mai mult de pe urma acestor documente? Și, în opinia mea, cel mai mult, în chestiunea asta, suferă Rusia.
- Povestea cu Serbia. S-a întors cu spatele și pe sub poala popii, cum zicem noi, a trimis arme, posibil, în Ucraina. Prietenia ruso-sârbă e pusă sub semnul întrebării de aceste documente.
- Sunt mici fitile pe care aceste informații de la Pentagon reușesc să le introducă exact unde trebuie și cât trebuie, astfel încât să fie și credibile, dar în același timp și suficient de spectaculoase încât să fie greu de crezut.
- Documentele încearcă să ne arate că ne aflăm într-un punct mort, unul pe care forțele implicate ar trebui să-l folosească, nu pentru a relansa activitatea militară, ci, poate, pentru a relansa dialogul, discuția și negocierea.
Generalul în rezervă Cristian Barbu, 63 de ani, este profesor asociat la Academia Tehnică Militară, fiind rector și comandant al acestei instituții în perioada 2009-2016. A absolvit academia în anul 1983, fiind specializat în achiziții de armament, artilerie și rachete.
Ce părere aveți despre documentele Pentagonului care au ajuns pe rețelele sociale?
În perioada în care am fost director de cabinet al ministrului Apărării Naționale am avut ocazia să lucrez cu astfel de documente.
Ele sunt realizate prin munca unor echipe distincte, cum am spune noi, pe mai multe servicii, pe mai multe categorii și ar fi vorba despre acele strategii care se ocupă atât de aspecte politico-militare, cât și de aspecte tehnice.
Am constatat că în documentele de la Pentagon nu au apărut schițe militare, nu au apărut planuri sau detalii, ci sunt numai lucruri care, de obicei, sunt prezentate liderilor politici printr-un rezumat.
Demnitarii sunt beneficiarii unor astfel de rezumate, la cel mai înalt nivel, adică acolo unde se iau deciziile.
Având în vedere acest lucru, înseamnă că cei care au avut acces în acea zonă sunt oameni care, în mod normal, ar fi trebuit să treacă prin 3, 4, 5 filtre de selecție, unele de ordin psihologic, altele de ordinul nivelelor de siguranță națională, adică, așa cum se întâmplă și în România și se întâmplă în toate țările NATO, dar mai ales în Statele Unite, pentru a obține un astfel de certificat trebuie să treci prin anumite evaluări.
O astfel de persoană deținea în mod sigur un certificat de înaltă securitate și avea acces la astfel de servicii, chiar dacă era un simplu angajat care, printr-un dispozitiv, ar fi putut să descarce în format electronic o astfel de prezentare și, apoi, sigur, s-o printeze, s-o pozeze și s-o distribuie.
A apărut informația care spune că persoana care ar fi sustras aceste documente este un tânăr de 21 de ani, care lucrează într-o unitate militară și care a descărcat acele documente într-o cameră de discuții a unui joc de pe internet. Ce părere aveți despre această informație?
Un tânăr care, cumva, ar fi novice, împătimit de jocuri și de armament, cum spun ei. Sau poate eu știu, ar avea o anumită afecțiune provocată de jocurile video.
Mi-e greu să cred că este vorba doar despre așa ceva, pentru că acel tânăr ar fi cunoscut importanța acestor documente și cred că ar fi încercat să câștige bani sau influență în schimbul lor.
Personal, nu cred că a făcut rost de ele așa, întâmplător. Copierea documentelor nu a fost o chestiune la îndemână. Apoi, de ce să le fi făcut publice în acest mod? Care ar fi fost avantajul lui? Nu văd și nu înțeleg care este sensul și atunci, sigur, luăm în calcul faptul că ar putea să fie și altceva la mijloc.
Sigur că, atunci, chestiunea dă de gândit, nu cumva scurgerea s-a produs intenționat? Poate chiar lăsarea acestor documente la îndemâna unei persoane tinere e o acțiune premeditată.
Există posibilitatea, din experiența dumneavoastră acumulată până acum, să ne aflăm în fața unei unei operațiuni de avertizare, o contraofensivă informațională asupra Rusiei prin lăsarea acestor documente să se scurgă în spațiul public, pentru că sunt foarte multe lucruri care nu se leagă?
Am încercat să găsesc un răspuns la întrebarea cine este beneficiarul și cine suferă cel mai mult de pe urma acestor documente? Și, în opinia mea, cel mai mult, în chestiunea asta, suferă Rusia.
Pentru că în documente sunt cel puțin trei aspecte importante: unul, penetrarea unor servicii importante ale rușilor și probabil chestiunea asta s-ar putea să-i pună pe gânduri, chiar dacă ei, acum, minimalizează influența acestei situații. A doua este discuția unui posibil atac asupra teritoriului Rusiei. Și nu în ultimul rând, se arată poziția reală de pe front a forțelor militare ruse, dar și relații politico-militare din interiorul conducerii de la Kremlin.
Faptul că în documente anunți că Egiptul că a negociat pe sub masă cu Rusia este este un semnal de alarmă, o atenționare, și pare că beneficiarii cei mai mari ai scurgerii de informații sunt SUA și NATO?
Sigur, chiar și povestea cu Serbia. S-a întors cu spatele și pe sub poala popii, cum zicem noi, a trimis arme, posibil, în Ucraina.
Prietenia ruso-sârbă e pusă sub semnul întrebării de aceste documente.
Vedeți, sunt mici fitile pe care aceste documente reușesc să le introducă exact unde trebuie și cât trebuie, astfel încât să fie și credibile, dar în același timp și suficient de spectaculoase încât să fie greu de crezut. Da, totuși, să punem și noi un semn de întrebare: dacă sunt adevărate, ce facem?
Cum se creează, cum se proiectează o astfel de operațiune care, trebuie să recunoaștem, e destul de bine gândită?
Documentele, de obicei, sunt întocmite pe anumite clase de secretizare, care conțin unele date atât de sensibile încât să fie studiate în camere obscure, cum spunem noi.
Și, sigur, se întâmplă și în România ca într-o astfel de cameră să intre numai decidentul politico-militar sau demnitarul.
Cred că documentele distribuite pe rețelele sociale au fost filtrate și multă lume a observat acest lucru.
Unele date, relativ cunoscute, au fost trecute destul de clar. Altele, vedeți, au împins ideea că ar putea ca în spatele lor să se afle fapte nedescrise încă, dar care lasă loc pentru o posibilă descriere sau interpretare a acelei chestiuni.
Sigur că, după părerea mea, au fost elaborate de către specialiști și, atunci, eu aș pune aceste documente în categoria pe care o denumesc ca fiind comunicare strategică la nivel global.
Iată și cine sunt cei mai buni într-o astfel de comunicare. E vorba de americani.
Avem de-a face cu o abordare foarte interesantă, cu documente care par secrete, dar nu sunt, care par a se adresa cuiva specific, dar de fapt sunt pentru o piață largă și, mai ales, dau senzația că cineva știe tot, cunoaște tot, dar și cu un rezultat care ne privește și pe noi, românii - în ziua de azi, niciun război, indiferent dacă ești invadator sau ești invadat, dacă ești agresor sau ești agresat, nu se poate duce de unul singur.
Ce credeți că anunță aceste documente? În ce punct al conflictului suntem în acest moment?
Cred că suntem într-un punct mort. Așa am senzația. Pentru că altfel, cred că aceste documente nu ieșeau.
Probabil, se încearcă să se arate că acest punct mort e unul pe care ar trebui ca forțele implicate să-l folosească, nu pentru a relansa activitatea militară, ci, poate, pentru a relansa dialogul, discuția, negocierea, pentru că documentele sugerează un impas mondial cu privire la ceea ce se întâmplă.
De exemplu, Statele Unite caută resurse militare în Coreea de Sud. Rusia caută resurse militare pe la alți parteneri. Ucraina are nevoie de o mulțime de echipamente și muniție pentru a putea să ducă războiul mai departe.
Dar, în același timp, se pune întrebarea ce s-ar întâmpla cu Rusia dacă ar dispărea Vladimir Putin, liderul actual?
Adică, ar mai putea cineva să conducă situația? Ce s-ar întâmpla dacă actuala conducere militară a Rusiei ar fi schimbată în întregime?
Sunt tente, în aceste documente, care indică situația acestui conflict, dar și cum se poate ieși de aici. Care ar putea fi căile, încât nicio parte să nu se simtă învinsă și nicio parte să nu fie câștigătoare.
Spuneți că aceste documente sunt și o invitație pentru Vladimir Putin și pentru Rusia să realizeze magnitudinea la care sunt ascultați și urmăriți și să înțeleagă dimensiunea pierderilor pe care le au și, cumva, să se întoarcă către masa negocierilor?
Nu e numai partea cu ascultarea și pierderile, dar e vorba și de perspectiva Rusiei în viitorul apropiat.
Pentru că, înainte de război, Statele Unite și Marea Britanie le-au transmis deja: <băieți, știm tot ce mișcați>. Rușii nu au vrut să creadă și cu toate acestea, de-a lungul unui an le-au demonstrat asta cu vârf și îndesat. Nu întâmplător, în opinia mea, unele documente erau datate 24 februarie 2023, adică, exact la un an de la declanșarea invaziei.
Credeți că impactul documentelor o să aibă efecte la Kremlin?
Sunt convins că da, pentru ca apar cel puțin două, trei semne de întrebare cu privire la liderul actual, Vladimir Putin, dar și din partea lui, cu privire la ce se întâmplă în conflict. Întrebarea este, va putea Putin să ducă mai departe războiul, dacă informațiile din documente sunt adevărate?