În mai bine de o oră de conferință de presă, dl Iohannis a generat foarte puține știri, aproape niciuna notabilă. De ce a ieșit, totuși? Pentru a consolida o tensiune, o așteptare, nu mă îndoiesc majoritară, după cum, iar nu mă îndoiesc, arată cercetările care îi ajung periodic pe masă. Așteptarea că tătucul se îngrijește. În rest, e fix cel pe care l-ați votat, nimic diferit.
Ca știri, cât de cât, aș selecta:
1.Renunțarea la proiectul de modificare a Constituției, deci implicit, la al treilea mandat, probabil pentru că sondajele arată imposibilitatea referendumului câștigător pentru republica parlamentară. O veste bună, pentru că actuala coaliție nu putea genera decât un dezastru legislativ.
2.Speranța președintelui să prindă șefia NATO, pe care a dorit (întrebare servită, oare?) să o exprime. Descalificant răspuns, oricum ar fi.
Un autentic om de stat ar fi avut două răspunsuri:
-dacă spera tare la desemnare: discuția e prematură;
-dacă simțea ceva pentru țara asta: a fi președinte de stat este cea mai înaltă onoare pe care o poate primi un om, deci nu se pune problema să renunț la vreo zi din mandatul încredințat.
Provincial și avid de înalte beneficii, dl Iohannis a lansat un ridicol mesaj de tip pick me, pick me!, ca o fătucă rămasă fără partener la bal. Și în mod cert a lansat o temă de dezbatere spre mestecare publică.
3.Nu va promulga legea avertizorului de integritate în forma actuală. „Pot să vă asigur în acest moment că de mine n-o să treacă nicio lege, care conține prevederi care nu respectă principiile de bază după care vrem să funcționăm”, tătucul dixit, după ce partidul său a votat amedamentele PSD, în pofida avertismentelor din Comisia Juridică, inclusiv ale Ministerului Justiției.
4. „Echipa s-a sudat și Guvernul lucrează bine”, deci, după cum era de bănuit, toate contrele, infoielile sunt joc de scenă pentru electoratele proprii. Cu excepția lui Florin Cîțu, care a fost eliminat. În rest, treaba merge ca unsă.
5. „Cel care a dat în media aceste proiecte (ale legilor securității naționale – n.red) nu a făcut niciun secret din aceste chestiuni”. Deci înțelegem că președintele confirmă ipoteza unei scurgeri controlate în presă, pentru a urmări reacțiile și a atrage atenția asupra unor chestiuni voit scandaloase, care să fie apoi tunse spre ușurarea generală și să rămână ce se dorește cu adevărat. De altfel, tătucul a asigurat: „Mă voi îngriji ca aceste excese să dispară”.
Niciodată Klaus Iohannis nu a părut mai sigur pe sine decât acum. Atât de sigur încât a dezvoltat, nici nu contează dacă voluntar sau nu, viziunea domniei sale despre democrație și libertatea presei.
„Pentru omul de rând, intervenția în democrație se întâmplă fix atunci când sunt alegeri, să meargă și să aleagă. Este contribuția cetățeanului de rând. Contribuția politicianului este un pic mai densă în timp, fiindcă trebuie să producă fie politici, fie abordări publice de altă natură pentru a îmbunătăți mersul lucrurilor”.
Deci, zice președintele, poporul să ne voteze și după aceea să facă bine să ne lase în pace să facem politici și incerte „abordări publice de altă natură”. Stați liniștiți la locurile voastre, nu faceți larmă și nu ne obosiți!
În aceste condiții, sigur că răspunsul la întrebările presei este o favoare, un gest de înaltă bunăvoință între alegeri. „Existența dumneavoastră aici, faptul că se desfășoară această conferință de presă, cred că este un bun exemplu pentru libertatea presei în România”.
Nu e beție a puterii, este dl Iohannis doar mai dezihibat pentru că se află într-un moment excelent al carierei, fără riscuri și apăsări personale, că de alt fel nu are.
Dar nimic din ceea ce arată acum nu ar trebi să ne surprindă. Câte conferințe de presă a organizat dl Iohannis în primul mandat? Câte interviuri a acordat? Niciunul live.
Ne amintim acel simulacru de dezbatere cu presa înainte de turul al II-lea în 2019, cu reguli, locație, componență fixate de președinte? Măcar Viorica Dăncilă a stat atunci ore în șir în fața oricui a vrut să-i pună ce întrebări a vrut, inclusiv despre aria cercului.
Și, totuși, nu doar că dl Iohannis a fost votat din nou, cu o asemenea contracandidată era și greu să piardă, dar a obținut un procent uriaș și cu aproape 300.000 de voturi mai mult decât în 2014. Deci nu o victorie chinuită, la disperare, ci un autentic triumf.
Ce mesaj a transmis poporul, inclusiv mulți dintre revoltații de azi? Că e în regulă. Și, dacă e în regulă, dl președinte nu are niciun motiv să schimbe ceva.
Dar, până la urmă, mă tem că - exceptând o minoritate care, cum spuneam, nu a fost păcălită, ci s-a păcălit – poporul român nu are un apetit extraordinar pentru democrație, ci pentru tătuci care să îl asigure că se îngrijește, veghează, astfel încât el, poporul, să nu se omoare cu gânditul, cu alegerile pentru propria soartă.
Iubim tătucul, urâm tătucul, dar de la el vin toate. De aici și iubirea pentru mercurial și, în general, orice formă de intervenție a statului dacă „se dă”.
Tătucul Iohannis a făcut favoarea de a ieși la presă pentru a spune că se va ocupa de toate, de la legi de toate felurile, la pachete sociale, la evitarea austerității, la educație. Totul e să îl lăsăm să lucreze în liniște. Altfel îl obosim și ne lasă, pleacă la NATO.