Iohannis crede că are vreo șansă pentru o funcție în NATO sau UE? Mesajul a fost: uite că muncesc! Interviu

Iohannis crede că are vreo șansă pentru o funcție în NATO sau UE? Mesajul a fost: uite că muncesc! <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu</span>

  • În esență mesajul președintelui este că, „în caz că nu ați observat, se muncește” sau „s-a muncit, avem rezultate la nivel de UE și NATO, România e o țară mai sigură și asta nu e întâmplător, pentru că s-a muncit sau se muncește și, a propos, muncesc și eu.
  • Dacă Klaus Iohannis își dorește să meargă la NATO sau la UE, este un lucru bun și onorant, și pentru România, și poate fi o bună strategie de exit și pentru președinte, însă mai are doi ani și jumătate în față și, fără o schimbare, inclusiv la capitolul popularitate acasă, este o copilărie să crezi că aceia care la rândul lor își fac calcule pentru NATO/UE sau cei care susțin anumiți candidați, din alte capitale, care preferă să lucreze prin proxy, nu își fac propriile lor analize.
  • Nu este o bătălie imposibilă nici acasă, nici în străinătate, dar rețeta e diferită: acasă ai nevoie de mai multă empatie și internațional ai nevoie de mai multă coerență și de existența în sine pe piața ideilor, prin editoriale, interviuri, citări.

Președintele a ieșit să ne spună că muncește și i-au lucit ochii la întrebarea legată de o funcție de conducere în NATO: dacă Klaus Iohannis își dorește să meargă la NATO sau UE, este un lucru bun și onorant, și pentru România, dar nu e suficient să vrea, întâi trebuie să demonstreze și acasă, și internațional.

Președintele României nu a avut niciun editorial în presa internațională, nu a avut niciun interviu, nu a fost reactiv, citat în exclusivitate, ceea ce arată că această lipsă de apetit acasă e dublată  de lipsă de apetit de comunicare și pe plan internațional, spune analistul politic Radu Magdin.

Radu Magdin, președintele Klaus Iohannis a organizat o conferință de presă, ceea ce nu se întâmplă atât de des. Care a fost acum declanșatorul, ce anume din context l-a determinat să răspundă acum întrebărilor jurnaliștilor?

În primul rând, aș spune că a fost o conferință de presă care fie a fost gândită în sensul în care președintele să răspundă la mai multe întrebări și asta să fie victoria, faptul că se detensionează parțial relația sa cu media și comunicarea sa anormală cu media și cetățenii, pentru o Românie asumată ca normală, fie a fost o conferință de presă slab pregătită tematic.

Spun asta pentru că, în mod normal, când vii și vorbești într-o conferință de presă, vorbești cel puțin pentru cinci minute, anunți ceva, vii cu o direcție, încerci să transmiți un mesaj puternic.

Or, dacă ar fi să rezum pe scurt acele aproape două minute inițiale în care a vorbit Klaus Iohannis ca deschidere a conferinței de presă, în esență mesajul președintelui este că, „în caz că nu ați observat, se muncește” sau „s-a muncit, avem rezultate la nivel de UE și NATO, România e o țară mai sigură și asta nu e întâmplător, pentru că s-a muncit sau se muncește și,  a propos, muncesc și eu. E adevărat, muncește și Ministerul de Externe, muncesc și reprezentanții noștri, dar clar, muncesc și eu”.

Chiar dacă modestia e mascată sub forma „România a obținut victorii", indirect înțelegem că dumnealui este România și că, atunci când România a punctat, de fapt asta se datorează dumnealui, prin reprezentare eficientă.

Președintele culege ceea ce a semănat.

În esență, fără un apetit pentru comunicare, fără existența unei preocupări continuate, din respect față de cetățeni și față de media, a unei comunicări strategice, este normal să nu reușești, în percepția publică, să punctezi, chiar și atunci când ai dreptate și îți faci treaba.

Personal, eu cred că dincolo de sintagma haioasă propusă de un coleg de partid al domnului Iohannis, și anume că președintele are de câteva luni o activitate furibundă, aș spune că atât ca percepție, cât și ca realitate, eu sunt sigur ca analist că președintele muncește mai mult ca oricând anul acesta, poate chiar în 2022 muncește mai mult decât în toți ceilalți ani de până acum la pachet.

Asta este bine, o veste bună.

Vestea proastă este că Iohannis plătește în clipa de față prețul, să nu uităm că este sub 20% popularitate și încredere. Este la cote minimale ca interlocutor pentru media. În consecință, să nu fie surprins de faptul că nu e lăudată activitatea dumnealui.

A propos de nevoia lansării acestei conferințe, cred că vine dintr-un fel de frustrare parțial legitimă, din punctul lui de vedere, pentru că are sentimentul că muncește alături de echipa dumnealui și de MAE. Frustrarea e că lumea nu mai apreciază ceea ce el face, tocmai acum când, ironic, se apucă și dumnealui să facă ceva.

Cred că în cheia aceasta trebuie să privim conferința de presă, mergând în paralel cu lucirea dumnealui, pentru că efectiv i-au lucit ochii când a fost întrebat de NATO: faptul că aceste acțiuni ale lui pot fi o pasarelă, dincolo de serviciile aduse României în ultimele trei luni, această activitate furibundă, cum îi spunea Rareș Bogdan, îi pot servi şi ca o rampă de lansare pentru NATO , anul viitor, sau pentru o poziție europeană, în 2024, cu atât mai bine.

Sunt teme care erau pe agenda media: plagiatul premierului, Legile securității naționale, războiul din Ucraina și cum anume comunică România pe această temă. A avut președintele răspunsuri pregătite, cunoscând agenda? Dacă ne uităm la conținut, președintele nu a dat nicio știre, să spunem așa.

A folosit de cel puțin două ori cuvântul „exhaustiv”: „V-am răspuns exhaustiv”. Eu nu cred că „exhaustiv” înseamnă o propoziție sau un paragraf, ci înseamnă să dai explicații detaliate. Cred că a vrut să spună „evaziv”.

De asemenea, aș remarca că austeritatea nu este neapărat un procedeu, am văzut  o burtieră la televizor care spunea că președintele nu va gira austeritatea ca procedeu. Ar trebui să urmărim mai atent sensul cuvintelor.

Din nou: dacă Klaus Iohannis își dorește să meargă la NATO și la UE, este un lucru bun și onorant, și pentru România, și poate fi o bună strategie de exit și pentru președinte, însă mai are doi ani și jumătate în față și, fără o schimbare, inclusiv la capitolul popularitate acasă, este o copilărie să crezi că aceia care la rândul lor își fac calcule pentru NATO/UE sau cei care susțin anumiți candidați, din alte capitale, care preferă să lucreze prin proxy, nu își fac propriile lor analize cu privire la popularitatea ta acasă și la cât de vandabil ești intern și extern ca produs politic pentru o poziție ca secretar general al NATO sau de președinte al Consiliului European sau în cadrul Comisiei Europene.

Din această perspectivă, e în interesul președintelui să-și exerseze mușchiul comunicațional acasă, să înceapă să spună lucrurile mai cu subiect și predicat.

Dacă e să ne uităm la comunicarea pe tema Ucrainei, pe care o menționați, situația stă așa: noi în ultimele luni am avut doar doi comunicatori în plan internațional, pe premierul Ciucă, o singură dată, în Time Magazine, și l-am avut pe ministrul de Externe.

Președintele României nu a avut niciun editorial în presa internațională, nu a avut niciun interviu, nu a fost reactiv, citat în exclusivitate de cineva, ceea ce arată că această lipsă de apetit acasă e dublată  de lipsă de apetit de comunicare și pe plan internațional.

L-aș pune aici în oglindă cu doamna prim-ministru a Estoniei, care este,  cum se spune în zona anglo-saxonă, all over the place, inclusiv într-un articol pentru Financial Times, secretarul general al NATO s-a referit în repetate rânduri la poziția estoniană și la comentariile premierei estoniene.

Sigur că respectivele comentarii pot fi plăcute sau nu de anumiți colegi de alianță. Atunci când ești vocal, când spui lucrurile cu subiect și predicat, poate antrenezi și antipatii, dar sigur antrenezi respect și din această  perspectivă președintele României trebuie să lucreze mai mult în perioada următoare.

Nu este o bătălie imposibilă  nici acasă, nici în străinătate, dar rețeta e diferită: acasă ai nevoie de mai multă empatie și internațional ai nevoie de mai multă coerență și de existența în sine pe piața ideilor, prin editoriale, interviuri, citări.

Simplul fapt că se dă pe surse în România că avem un candidat la ceva, noi, analiștii, știm că a avut multe întâlniri în marja summit-ului NATO și că e posibil să se pitch-uiască, încearcă să obțină o poziție, dar asta e altceva. De aici până la reușita efectivă e cale mare.

Eu îi urez succes, ar fi un lucru bun și pentru România, dar dumnealui trebuie să înțeleagă că trebuie să-și facă treaba în perioada imediat următoare și pentru noi. Dincolo de poze și de premii, ar trebui să se gândească concret ce plan are pentru România, să ni-l comunice, să-l discutăm, să ne ajute să-l implementăm ca să avem și noi succes, nu doar dumnealui. Dacă dumnealui ajută România cu planurile sale, și România îl va ajuta cu planurile lui.

Dacă privește lucrurile dintr-o perspectivă distanto-egosită, s-ar putea să aibă surpriza ca acest lucru să fie mapat și de competitorii săi la nivel de NATO și UE și să nu reușească combinații de sprijin.

Este foarte bine că președintele a fost luat la întrebări pe teme de politică internă, pentru că, totuși, în regimul nostru constituțional, deși președintele nu este un președinte solar, pe model francez, bătălia pentru prezidențiale e considerată cea mai importantă și dumnealui a câștigat, chiar și din rațiuni negative – să nu iasă Ponta sau să nu iasă Dăncilă – are o responsabilitate.

El a făcut câteva mari promisiuni: România lucrului bine făcut, de pildă. Care lucru, care făcut? Apoi, România educată. Educată când? Cât mai așteptăm acest pas cu pas?

Ceea ce s-a întâmplat ieri a fost un lucru de normalitate, președintele a venit normal și a răspuns la întrebări cât a putut, pe principiul „atât s-a putut”.

Care a fost miza ieșirii publice a președintelui? Ce a vrut, totuși, să spună și cui, din tot ceea ce a spus? Cui s-a adresat?

Din punctul meu de vedere, a vrut sa puncteze faptul că muncește și că obține rezultate.

Separat de acest lucru, nu aș îndrăzni să vorbesc în termeni de întrebări servite/neservite, dar în mod cert s-a bucurat cel mai mult de întrebarea legată de NATO, iar restul au fost întrebări necesare, în mare parte incomode pentru președinte, dar care au făcut majoritatea știrilor.

Limbajul corporal spune foarte multe și clar președintele nostru se încălzește pentru ceva extern, cu mențiunea că nu e suficient să-ți dorești ceva în viață, trebuie să te mai și pregătești și trebuie să faci ceva pentru o coaliție de sprijin înclusiv acasă, și anume să ai rezultate pentru România.

Mesajele sunt prioritar interne, dar președintele știe că e posibil ca mesajele să fie remarcate și în alte cancelarii, având în vedere că după o conferință de presă considerată majoră, tocmai prin faptul că el comunică rar, ambasadele, reprezentanțele vor trimite acasă rapoarte cu privire la această conferință, inclusiv la întrebarea legată de NATO.   


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇