Este prea devreme pentru analize atente şi extinse privind războiul din Ucraina şi consecinţele sale, ele trebuiesc lăsate la decantat pentru zilele următoare. Acum este timpul impresiilor la cald, scurte şi subiective.
• Scopul lui Putin este să curme mersul Ucrainei spre vest şi să o bage în marşarier spre Moscova. Dacă o poate face impunând rapid la Kiev un guvern prorus, bine, se poate retrage că de-aia atacă Kievul frontal. Dacă nu, cred că va merge cu invazia până la a captura întreaga ţară. Cât de departe vor merge lucrurile va depinde de rezistenţa armată opusă de ucraineni. Iar cu cât rezistenţa va fi mai mare, durata războiului va creşte, iar pierderile de vieţi omeneşti vor spori şi în armata rusă. De asta depinde totul, de rezistenţa opusă de ucraineni.
• Armata rusă a evitat să bombardeze marile oraşe de teama de a nu provoca pierderi de vieţi, care să creeze o imagine „sălbatică” a armatei invadatoare. A anihilat bazele aeriene ucrainene şi va controla spaţiul aerian în speranţa că atacul terestru al armatei sale va fi mult uşurat. O armată „civilizată” armata domnului Putin. Păcat că soldatul rus va trebui, spre deosebire de bombardarea Serbiei de către NATO, sau de intervenţia pravoslavnică din Siria, să coboare în stepă.
• Bătălia importantă va fi dată la sol, între trupele de infanterie ucrainene şi tancurile ruse. Infanteria ucraineană se va adăposti în oraşe, unde va putea duce lupte de gherilă urbană, cum se întâmplă la Kiev, la Harkov.
• Rusia speră că bombardamentele îi vor asigura superioritatea pe front. După o zi de invazie a ajuns la concluzia că bombardamentele cu rachete trebuie să continue. Asta dovedeşte că rezistenţa armatei ucrainene depăşeşte estimările anterioare ruse. Nu că ar fi ea, rezistenţa, extraordinară, spun doar că politrucii ruşi s-au aşteptat la un scenariu ca-n Crimeea. De aia tot le cere Putin ucrainenilor să se predea şi obţine în contrapartidă un exemplu de eroism ca pe Insula Şerpilor.
• De frica armatei a paiş’pea şi din neputinţa noastră, biata Moldovă şi-a declarat neutralitatea. Va fi de ajuns asta dacă Putin ocupă Ucraina şi din inerţie nu se poate opri pe Nistru? Va fi Transnistria destul ca să potolească foamea de uresese a lui Putin? M-aş încumeta să zic că nu.
• Cât ar fi de dure, sancţiunile au nevoie de timp pentru a-şi produce efectele. Tot de timp va fi nevoie şi ca naţiunile europene să ajungă la consens în privinţa amplitudinii lor. Probabil că cele mai puternice efecte se vor vedea după terminarea incursiunii ruse în Ucraina. Sancţiunile sunt pentru zilele ce vin, pentru viitor, nu pentru azi sau pentru mâine.
• Dacă va ocupa Ucraina, Putin ar putea cere Occidentului să-şi retragă trupele din Europa de Est în contrapartidă cu retragerea trupelor ruse în Rusia. Dar nu cred să mai fie interesat să facă asta, dimpotrivă, va proceda la fel ca în Belarus.
• Dinspre partea rusă, imaginea plastică a situaţiei este cea în care o haită de lei atacă o gazelă, iar turma de gazele fuge înfricoşată. Din partea UE, o haită de hiene atacă un bivol, iar turma de bivoli face scut să-l ajute pe atacat. Aşa se vede de departe, de pe margine, de prea departe ca deocamdată să conteze. După ce bivolul va fi muşcat de gât şi ucis, turma de bivoli va pleca aparând mândră tăuraşii ei, aşa se vede dinspre mine.
• La urma urmei ce se întâmplă la nivel geopolitic este un război între glonţ şi dolar. Pe termen scurt va câştiga glonţul, pe termen lung ... dolarul. Doar că glonţul înseamnă răni adânci, pe când lipsa dolarului doar foame.
• Un nou Război Rece este singura soluţie prin care Europa poate răspunde agresiunii ruse. Să rămână ruşii în spatele cortinei de fier şi să fiarbă acolo în suc propriu, fără tehnologia şi banii occidentali, asta ar trebui să fie esenţa sancţiunilor. Numai că francezii, germanii, ungurii şi ciprioţii n-ar mai trebui lăsaţi să voteze.
• Ruşii trebuie daţi afară din OSCE, pentru că nu au respectat statutul organizaţiei. Cine i-a ajutat să revină în organizaţie să ceară eliminarea lor, asta e politică cuşer.
• Cică Germania domnului Sholz a fost împotriva eliminării Rusiei din sistemul de plăţi SWIFT. Alături i-au stat Ungaria iliberalului Orban şi Ciprul cel plin de biserici cam prea pravoslavnice şi de parale ruse dosite prin bănci. Când miza pe spargerea unităţii europene invadatorul şi reconstructorul de uresese Putin, ştia el ce ştia.
• La urma urmei, Germania a oprit ce nu pornise, adică Nord Stream II. Nu-ţi ajunge, moş Biden? Chestiunea asta e de-a dreptul ilară, la fel ca stoparea investiţiilor americane din Doneţk şi Lugansk. Dacă e să ne jucăm de-a caraghioslâcuri, e 1-0 pentru Sholz.
• ONU nu a fost şi nici nu este o organizaţie normală, dacă unele state au drept de veto în consiliu, iar hotărârile Adunării generale nu pot fi impuse agresorilor.
ONU este o biată organizaţie de hârjoană politică ineficientă şi inutilă, în care democraţiile au acceptat să fie la cheremul autocraţilor. ONU ăsta ar trebui desfiinţat şi reînfinţat ca o organizaţie a ţărilor democratice, cu state de drept funcţionale şi fără ţări privilegiate.
Nu numai ca Rusia sau China, ci şi ca SUA, Marea Britanie sau Franţa. La urma urmei, războiul mondial 2.0 s-a terminat de 70 de ani, ajunge atâta încremenire în proiect, care foloseşte numai reconstructorilor de uresese.
• Faptul că sunt ruşi care au manifestat împotriva invaziei Ucrainei în vreo 40 de oraşe nu spală ruşinea zoaielor turnate de Putin în broboada maicii Rusii. Demonstranţii au fost împrăştiaţi rapid, lucru ce dovedeşte că miliţia lui Putin e stăpână pe situaţie.
• 800 de victime, 30 de tancuri, 6 avioane şi 6 elicoptere este bilanţul primei zile de luptă prezentat de ucraineni. E mult, e puţin, nu ştiu să spun. Dar dacă aş îndrăzni să compar recolta asta cu ciuruirea teritoriului ucrainean de către ruşi, aş zice că e cam prea puţin.
Pe ce s-o fi bazat Zelenski când îl asigura pe Biden că ucrainenii vor învinge?
• Măreaţa Chină se dă echilibrată în problema invadării Ucrainei. Pe faţă, pentru că pe dos au stabilit Putin şi Jinping ce şi cum dinaintea olimpiadei de iarnă. Dacă era chiar aşa de neutră, China se putea erija în negociator, dar nu vrea să-l preseze pe „,amicul” rus.
Adevărata faţă a Chinei se vede din „îndemnul” adresat presei să prezinte ştirile despre invazia Ucrainei edulcorat, în folosul maicii Rusii. La naiba, un pesmet înmuiat în votcă tot votcă este, chiar dacă este şters cu mătase.
• Acum numai de comentatori care cântă osanale Americii şi NATO n-avem nevoie. Asta sună ca dracu, aidoma îndemnului prezidenţial de a sta calmi că... NATO.
Avem nevoie de oameni care să prezinte lucrurile şi din punctul de vedere al lui Putin, oricât ar fi el de nedemocratic şi de enervant. Cunoaşte-ţi duşmanul la fel ca pe tine însuşi, zicea cineva, undeva, cândva. A pune pumnul în gură celor ce îl apără pe Putin este corect, a le pune căluş celor ce au curajul să expună situaţia de pe partea cealaltă a baricadei este un soi de cenzură. Dar cine să aibă vreme acum, când imaginile mişeliei din Ucraina ne-au invadat ochii şi mintea, să mai facă dreptul discernământ între una şi alta.