La propunerea lui Ciprian Ciucu, Consiliul General a adoptat modificarea taxei pe care fiecare turist trebuie să o achite, pentru fiecare noapte de cazare în București.
Mai exact, modul de calcul al taxei se schimbă. Acum, ea era în cuantum de 1% din valoarea cazării. În 2026, va fi 10 lei/noapte, indiferent de locul și condițiile în care stă turistul.
Primarul general Ciprian Ciucu susține că măsura vine la solicitarea hotelierilor, care au spus că le e greu să își evidențieze procentele, în contabilitate, aşa că au cerut ca taxa să fie una în sumă fixă.
Grupul REPER a propus ca sumele să se raporteze la condițiile de cazare. Iar studentul străin care stă la hostel să nu plătească la fel de mult ca omul de afaceri cazat la hotel de 5 stele. E un sistem care se aplică în mai multe capitale europene, printre care Budapesta și Paris.
După dezbateri purtate în comisii și în plenul ședinței, s-a adoptat forma propusă de Ciucu.
Pe repede înainte, deși la acest moment nu există nici măcar organizația prin intermediul căreia se vor colecta banii din taxa turistică, în 2026.
Câți bani s-au strâns până acum și câți estimează Primăria Bucureşti că va încasa
Consilierul general USR Dragoș Radu a rezumat istoricul acestei taxe, care se numește „de promovare turistică a municipiului București”.
„Nu vorbim despre o taxă nouă, ci de schimbarea modului de colectare a banilor. Până acum se colecta procent (din valoarea nopții de cazare – n.red.). De acum se va trece la sumă fixă.
În 2023-2024, procentul colectat a fost de 2% (din valoarea nopții de cazare -n.red.).
Anul trecut am redus-o noi, aici, în Consiliul General, la 1%. De ce am redus-o? Pentru că banii se cheltuiesc prin intermediul unei Organizații de Management a Destinațiilor (OMD). Care încă nu e operațională. Și-atunci am zis, dacă tot nu cheltuim banii, să reducem cuantumul, momentan.
Istoricul încasărilor este următorul:
- în anul 2023: 20 milioane lei
- în anul 2024: 21 milioane lei
- în anul 2025: nu am cifra exactă. Dar de vreme ce am înjumătățit procentul, probabil vor fi 10-12 milioane”, a declarat Dragoș Radu.
Andreea Sumanariu, director executiv la Direcția de Cultură din cadrul PMB, susține că sumele pe care PMB se așteaptă să le încaseze sunt de 40 de milioane de lei.
Adică de 4 ori mai mult decât până în 2025.
Confuzie în Consiliu: crește sau nu crește taxa?
În ciuda faptului că au discutat minute bune, consilierii și reprezentanții primăriei n-au ajuns la o concluzie cu privire la contextul acestei sume.
Unii au susținut că – prin trecerea la sumă fixă – cuantumul taxei crește de 4 ori. Alții că n-ar fi așa.
În cele din urmă, consilierul general Andrei Badiu (PNL) a susținut că, într-adevăr, se vor încasa mai mulți bani.
Acesta a spus că sub 2 euro pe noapte taxa nici nu ar merita colectată. Și că decât să o micșorăm la 50 de cenți, mai bine o eliminăm.
„Ajută industria hotelieră”
Stelian Bujduveanu (PNL) – cel care a creat, de fapt, acest proiect de hotărâre – a susținut că schimbarea e justificată de faptul că hotelierii plăteau uneori mai mult decât trebuie.
„Varianta în sumă fixă ajută industria hotelieră. Pentru că majoritatea practică pachete în diverse sezoane. Și taxa procentuală s-ar aplica, poate, la o sumă mai mare decât la cazarea reală.
E o simplificare. Trebuie să avem această taxă, mai ales că avem grad de ocupare a unităților hoteliere de peste 75%, în anul precedent.
Se va face OMD-ul, va încasa banii și va face promovare în favoarea municipiului!”, a spus Bujduveanu.
Ciucu: „Nu e strategie, nu e nimic. E doar o simplificare”
„Oamenii (din industria hotelieră – n.red.) au cerut o taxă fixă, pentru că le este greu să calculeze, în contabilitate.
Nu este vorba despre a crește veniturile din turism. Nu este vorba despre o strategie de turism. Nu este vorba despre nimic decât despre o simplificare.
Am fixat-o (taxa – n.red.) la o valoare similară cu cea de acuma. Fără a fi afectată industria. Nu calculele economice au stat la bază. Dar sunt de acord: astfel de lucruri trebuie bine analizate și fundamentate.
De aceea, am venit cu această propunere. Domnul Bujduveanu a întocmit-o. Eu am fost de acord. Și cu asta, basta!”, a declarat Ciprian Ciucu.
Ca la Paris? Nu! Ca la București: Amendamentul REPER a căzut
Consilierul general Ana Maria Boghean (REPER) a depus un amendament, prin care valoarea taxei să se calculeze în funcție de condițiile de cazare.
Boghean a propus:
- 5 lei/noapte/turist pentru cazare la hostel, motel, pensiune turistică, camere de închiriat și unități de tip apartament închiriate în regim hotelier, căsuțe de tip camping, cabane, bungalouri, pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice, hoteluri de 1–2 stele
- 10 lei/noapte/turist pentru cazare la hoteluri de 3 stele
- 15 lei/noapte/turist pentru cazare la hoteluri de 4 stele
- 20 lei/noapte/turist pentru cazare la hoteluri de 5 stele
„E în regulă să avem o astfel de taxă. Ea există în majoritatea orașelor în care călătorim. Dar trebuie adaptată la tipul și categoria structurii de cazare. Și trebuie să reflecte realitatea economică a sectorului turistic.
În plus, din punctul nostru de vedere, forma curentă afectează principiul echității fiscale. Când vin studenți străini și vor sta cu încă 7 persoane în cameră, nu pot plăti aceeași taxă cu o delegație de oameni de afaceri care vor sta, în condiții de lux, într-un penthouse de lux, la un hotel de 5 stele.
Turismul urban oferă servicii diferite, pentru profiluri diferite de turiști. Nu toată lumea vine turism de lux.
În majoritatea orașelor europene care aplică taxe de promovare turistică sau taxe de oraș, acestea sunt diferențiate în funcție de categoria unității de cazare, tocmai pentru a asigura un tratament echitabil și pentru a evita descurajarea turismului accesibil și a turismului de tip city-break.
Introducerea unei taxe diferențiate permite protejarea turismului cu buget redus și a structurilor mici de cazare, precum și o corelare mai justă între nivelul taxei și capacitatea de plată a turistului.
Și consider că nu e oportun să percepem taxe pentru minori.
A spus un coleg de la PNL, mai devreme, că «nu există cu cenți» (Andrei Badiu de la PNL - n.red.). Ba da, în Paris există taxă la nivel de cenți. Dacă stă în camping va plăti 0,38 euro, spre exemplu, față de un turist care va sta la 5 stele”, a precizat Ana Maria Boghean.
De ce n-a trecut amendamentul
Amendamentul REPER n-a fost bine primit de Consiliul General. A primit aviz negativ în Comisia de Buget. Consilierul general Diana Mardarovici a precizat că și-ar dori în București „turiști care nu au o problemă să plătească 10 lei pe zi pentru cazare (taxa de cazare -n.red.)”.
Amendamentul nu a fost adoptat nici în plen. A picat cu 6 voturi pentru, 36 de abțineri și 1 vot împotrivă.
Proiectul pentru instaurarea noii taxe turistice a fost adoptat cu 41 de voturi pentru, 3 abțineri și 1 împotrivă.
Cum se calculează taxa, în alte capitale europene
La Paris - așa cum a precizat Ana Maria Boghean - taxa se calculează procentual, în funcție de condițiile de cazare. Acolo, taxa e complexă. Are componente care merg și către administrația departamentului și a regiunii.
Dar componenta taxei care ajunge la Primăria Parisului este calculată în funcție de condițiile de cazare. Și este - în multe cazuri - mai mică decât cea de la București. Detalii complete pentru anul 2026 găsiți aici. Iar în tabelul de mai jos, o privire de ansamblu asupra taxelor din Paris:
La Berlin, taxa de cazare este - din anul 2020 încoace - de 7.5% din valoarea nopții de cazare. Detalii, aici.
La Budapesta, taxa este de 4% din valoarea cazării. Detalii, aici.
Praga, în schimb, are, de la 1 ianuarie 2021, o taxă turistică fixă de 50 de coroane (aproximativ 2 euro). Detalii, aici.
Cine câștigă și cine pierde din taxa fixă
Trecerea Bucureștiului de la o taxă de cazare calculată procentual la una fixă – 10 lei de persoană, pe noapte – schimbă fundamental distribuția poverii fiscale în turism.
În vechiul sistem, taxa era legată de valoarea cazării: cu cât camera era mai scumpă, cu atât contribuția era mai mare. O cazare ieftină genera o taxă mică, una scumpă – o taxă mai consistentă. Odată cu introducerea sumei fixe, acest principiu dispare.
Efectul se vede clar în cazul hotelurilor ieftine, de 1–2 stele, care sunt dezavantajate de noul sistem.
Un exemplu simplu: un cuplu se cazează într-o cameră modestă, de 230 de lei pe noapte. Cu taxa actuală, calculată ca 1% din tariful cazării, această noapte aducea primăriei 2,3 lei.
Cu taxa fixă, aceeași noapte de cazare generează 20 de lei – de aproape nouă ori mai mult.
Să presupunem acum că același cuplu alege un hotel de lux din centru, cu un tarif de 2.220 de lei pe noapte. Cu taxa procentuală de 1%, hotelul plătea 22,2 lei.
Cu noua taxă fixă, suma scade la 20 de lei.
Diferența nu este uriașă în valori absolute, dar este esențială ca principiu: taxa hotelului de lux este plafonată, indiferent cât de mult cresc prețurile, în timp ce pentru cazarea ieftină taxa devine tot mai apăsătoare raportat la costul total.
În practică, noul sistem mută povara fiscală de la turismul premium către turismul de buget. Turistul care își permite o cameră scumpă ajunge să plătească, relativ, mai puțin decât înainte, în timp ce turistul cu buget redus suportă o taxă disproporționat de mare.
În esență, trecerea la o taxă fixă – aceeași pentru cei care plătesc mult și pentru cei care plătesc puțin – avantajează segmentul premium și penalizează exact zona care aduce volum: hotelurile ieftine, pensiunile și city-break-urile low-cost.