În clasa de preșcolari a Rebekăi Underwood din Santa Monica, California, copiii născuți în prejma lui 2020 par diferiți. Au între 5 și 6 ani, dar ezită să sară pe ambele picioare sau să se cațere.
Subdezvoltarea fizică ar putea fi efectul izolării la vârsta la care curiozitatea față de mediul înconjurător ar trebui să înflorească. Sunt copiii pandemiei, cei care au crescut în interior, fără locuri de joacă, fără grădinițe, fără contact direct cu alți copii, arată o analiză publicată de BBC.
Copilărie în izolare
În martie 2020, viața celor 2,2 miliarde de copii din lume s-a schimbat radical. Cluburile, sportul, dansurile școlare și excursiile au fost înlocuite de ecrane, jocuri casnice și anxietate. În medie, școlile au fost închise 5,5 luni, dar în unele cazuri perioada a fost mult mai lungă.
Lipsa contactului social, presiunea părinților și incertitudinea globală au contribuit la un mediu nociv pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor.
Încep testele la om cu un vaccin nazal împotriva Covid-19
Copiii, suprastimulați și fragili
Underwood observă că elevii săi se sperie ușor de zgomote și haos. Timp de doi ani, școala a suspendat orele de muzică - sunetele instrumentelor provocau anxietate. “Jumătate din clasă plângea sau ieșea afară,” povestește ea.
Abia în 2024 s-au reluat timid aceste activități. Lipsa interacțiunilor timpurii - grupuri de joacă, socializare în spații publice - pare să fi influențat negativ toleranța la stimuli normali.
Studiul BICYCLE din Marea Britanie analizează impactul lockdown-urilor asupra bebelușilor născuți între martie și iunie 2020. Primele rezultate arată întârzieri în dezvoltarea limbajului și a funcțiilor executive – capacitatea de a se concentra, de a respecta reguli sau de a inhiba reacții impulsive.
“Comunicarea este afectată,” avertizează psiholoaga Nicola Botting. Lipsa diversității vocale și mimice, în primul an de viață, pare a fi o cauză majoră.
Pierderi educaționale masive
Peste 1,6 miliarde de elevi din 190 de țări au avut educația întreruptă. Mulți nu aveau acces la internet sau calculatoare.
Un raport al Academiilor Naționale din SUA arată că elevii sunt “mai slabi din toate punctele de vedere” comparativ cu cei dinainte de pandemie, mai ales cei din medii defavorizate. Notele la evaluările la matematică au scăzut global cu 14%, echivalentul a șapte luni de școală pierdute.
Maciej Jakubowski, cercetător în educație, avertizează că “golurile există și nu dispar”. În Polonia și Grecia, pierderile echivalente cu un an întreg de studii sunt reale. Alte țări - Brazilia, Mexic, SUA - au suferit și mai mult.
Bastian Betthäuser, de la Oxford, arată că deficitele au persistat și după redeschiderea școlilor, fără un semn clar de revenire, iar copiii din familii înstărite se recuperează mai repede.]
Costuri economice uriașe
Studiile estimează că pierderile educaționale ar putea reduce cu 0,35% creșterea economică în unele țări. În SUA, impactul asupra economiei este estimat la 128-188 de miliarde de dolari anual. “Este un impact economic enorm,” afirmă Jakubowski. Soluții există - tutoriat personalizat, sprijin în grupuri mici - dar sunt scumpe și greu de implementat la scară largă.
În Marea Britanie, obezitatea la copiii de 10–11 ani a crescut cu 56.000 de cazuri în pandemie. Declinul activității fizice și schimbările în alimentație sunt principalele cauze. Estimările arată un cost social de 8,7 miliarde lire sterline.
În paralel, anxietatea, depresia și comportamentele problematice la copii au atins cote alarmante, amplificate de stresul părinților și de lipsa sprijinului social.
Emoțional, mai maturi, dar mai vulnerabili
Paradoxal, unii cercetători - precum Judith Perrigo de la UCLA - au observat o creștere a maturității emoționale în rândul copiilor. “Expunerea la subiecte grele - știri despre moarte, anxietăți colective - i-a făcut pe unii copii mai empatici și mai conștienți emoțional,” spune ea.
Totuși, limbajul, cogniția și competențele sociale au scăzut semnificativ în același timp.
Tandy Parks, asistent social în Los Angeles, spune că mulți copii între 4 și 7 ani au reacții comportamentale similare cu cei de 2 ani jumătate. Întârzieri în controlul vezicii, dificultăți în a se desprinde de părinți și lipsa abilităților sociale sunt frecvente.
“Părinții încă gestionează consecințele izolării,” afirmă ea. Comunicarea defectuoasă și limitele incerte au afectat dinamica familială.
Ce urmează?
Cercetătorii speră ca rezultatele să ajute nu doar în cazul unor viitoare pandemii, ci și pentru copii care cresc în medii izolate cultural sau social.
“Avem nevoie de intervenții concentrate, bazate pe știință,” spune Perrigo. Altfel, trendul negativ va continua. “Nu se va îmbunătăți de la sine în următorii cinci ani. Nici în următorul deceniu,” avertizează ea.
Profesoara Underwood observă mici progrese. Noii copii sar, se rostogolesc și participă mai activ la orele de muzică. “Este o îmbunătățire clară,” spune ea. “Sunt mai aventuroși, deși dezvoltarea socio-emoțională rămâne delicată.”