O echipă de oameni de știință, chirurgi și specialiști în criogenie de la Universitatea din Minnesota, SUA, a găsit o modalitate de a îngheța și dezgheța organe de șobolan într-un mod care să le păstreze viabilitatea. Rinichii au fost ulterior transplantați unor șoareci și au funcționat.
În studiul recent, oamenii de știință au depășit problemele anterioare legate de înghețarea și dezghețarea organelor cu noua lor procedură.
Oamenii de știință din domeniul medical au căutat ani la rând metode să înghețe și să decongeleze organele umane pentru transplant. Înghețarea ar extinde foarte mult fondul de organe donate disponibile.
Problema a fost întotdeauna aceeași: congelarea organelor provoacă formarea de cristale care deteriorează țesuturile, iar decongelarea neuniformă a acestora duce, de asemenea, la deteriorări, scrie Science.org.
De această dată, echipa de cercetare din Minnesota a găsit o modalitate de a depăși ambele probleme.
Atunci când țesutul este înghețat, se formează cristale de gheață între celule, ceea ce duce la deteriorări. Pentru a depăși această problemă, cercetătorii au folosit o tehnică numită „snap-freezing”, prin care substanțe chimice crioprotectoare au fost injectate în țesut, care a fost apoi înghețat foarte rapid.
În loc de cristale, s-a format un material asemănător cu sticla, care nu a provocat daune organului.
Echipa și-a îndreptat apoi atenția asupra procesului de decongelare. Cele mai multe tehnici de decongelare a țesuturilor implică așezarea unei mostre la temperatura camerei până când aceasta se decongelează sau aplicarea de căldură ori chiar utilizarea cuptorului cu microunde.
Din păcate, fiecare dintre aceste tehnici cauzează aceeași problemă: decongelarea inegală, în care țesutul se încălzește în ritmuri diferite în același organ. Acest lucru are ca rezultat fisuri sau rupturi, ceea ce face ca un organ să devină inutilizabil.
Pentru a depăși această problemă, echipa a injectat particule de oxid de fier într-un organ, înainte ca acesta să fie înghețat.
Apoi, cercetătorii au folosit câmpuri magnetice alternative pentru a încălzi țesutul până la temperatura camerei – fiecare dintre nanoparticule servind ca un mic încălzitor. Rezultatul a fost un țesut decongelat uniform.
Pentru a-și testa tehnica, echipa de cercetare a înghețat mai mulți rinichi de șobolan și i-a ținut în această stare timp de până la 100 de zile.
Apoi, oamenii de știință au decongelat organele, au curățat substanțele chimice și nanoparticulele și au implantat cinci dintre ele în șobolani vii.
Testele au arătat că toți șobolanii au supraviețuit procedurii și că toți și-au recăpătat complet funcția renală în termen de 30 de zile de la transplant, după cum se arată în jurnalul Nature Communications.
Urmează mai multe studii preclinice înainte de a se putea trece la teste similare pe oameni.