În România, campania de imunizare s-a cam împotmolit, deși premierul Cîțu promitea în aprilie pentru iulie zece milioane de vaccinați. Ținta nu va fi atinsă și nu doar conspiraționiștii sunt de vină, ci și autoritățile.
Piesa cu care Teatrul Național din București s-a redeschis, sâmbătă seară, pentru public, la câteva ore după ce Guvernul a decis relaxarea restricțiilor antipandemice, se petrece în viața unui personaj care-și umple existența și se ascunde de realitate într-o lume din bețe de chibrit.
O construcție la fel de fragilă precum certitudinile crizei medicale care a răvășit lumea de peste un an. Nu știm de unde a venit virusul, nu știm cât de des se va reașeza genetic pentru a păcăli inovațiile terapeutice, nu știm dacă am ieșit sau nu din marele blocaj global, nu știm cum va arăta ziua de mâine.
Peste drum de esplanada Naționalului, la Fântânile de la Universitate, kilometrul zero al protestelor românești din ultimele trei decenii, câteva sute de oameni cu steaguri tricolore, cruci și icoane în mâini, unii îmbrăcați în costume populare, enunță sau aplaudă certitudini radicale în privința pandemiei, a virusului corona, a măștilor și, desigur, vaccinului.
Starea excepțională, se aude din megafoane, nu ar fi trebuit să fie prelungită, pentru că incidența virusului corona este în scădere, iar numărul persoanelor care suferă de Covid-19 este tot mai mic.
Celor 200-300 de oameni adunați li se transmite că renunțarea la mască este victoria lor, „jertfa” lor, dar această relaxare este doar un tertip: în locul „botniței”, libertățile fundamentale sunt de acum îngrădite prin vaccinarea obligatorie și pașaportul de vaccinare. Dictatura medicală trebuie blocată prin orice mijloace.
Cui îi e teamă de vaccin
Pașaportul verde, spune unul dintre protestatarii prezenți la mitingul de sâmbătă, este o măsură „copiată exact după pașaportul verde german, Ahnenpass. Anul viitor vom avea lagăre”.
Domnul, între două vârste, poartă pe buzunarul cămășii albastre în carouri o stea galbenă a lui David, cu înscrisul „Not Vaxed”.
Nu este singurul care face această paralelă între pandemie și Holocaust, tragedie care a început tocmai prin obligarea evreilor să poarte, ca semn distinctiv, la piept, steaua galbenă: „Am citit această treabă într-un articol englez: în America, în statul New York, s-a votat o lege pentru ca cei care sunt un pericol pentru sănătate să poată fi deținuți în lagăre pe termen nedefinit. Nu știu dacă e adevărat, că nu am fost acolo, dar am citit această treabă într-o revistă online în engleză. În America există rețeaua FEMA, 300 de lagăre, au și ghilotine, tot ce trebuie, după plan”.
Sunt factori individuali și factori sociali care explică succesul unor teorii ale conspirației, spune sociologul Cătălin Stoica.
Împreună cu colegul lui Radu Umbreș, a cercetat fenomenul, în perioada pandemiei, pe un eșantion reprezentativ pentru populația României, iar o primă concluzie a fost cel puțin aparent surprinzătoare:
„Nu persoanele cu nivel mai scăzut de școlarizare îmbrățișează cu precădere astfel de teorii ale conspirației ci, dimpotrivă, cei cu nivele medii sau chiar ridicate. Foarte probabil”, explică Stoica, „cei mai educați se consideră și mai bine informați. Este un soi de iluzie a competenței”.
Apoi, „indivizii mai puțin integrați social - care au mai puțini prieteni, mai puțin contact cu rudele etc - au șanse mai mari de a crede în teoriile conspirației”.
Contează și căile de informare alese. În plus, persoanele mai vârstnice au șanse mai mari de a îmbrățișa teorii ale conspirației decât cei mai tineri, iar conferențiarul universitar Stoica pune această situație pe seama trecutului apropiat, „în comunism, când zvonurile și teoriile conspirației erau principalele surse de informare”.
Cocktail de conjurații și afronturi
Fundalul sonor al protestului de sâmbătă a fost un amestec pe alocuri confuz de mesaje, de la contestarea vaccinării sau planurile lui Bill Gates până la manipularea prin presă, trecând prin iminenta apocalipsă și pământurile cumpărate în Ardeal de Guvernul Ungariei.
La fel au sunat și argumentele unui alt participant la miting care a atras atenția prin combinezonul alb cu steaua galbenă a lui David atât pe față, cât și pe spate, purtând înscrisurile „Eu nu mă vaccinez” și, respectiv, „Opriți genocidul vaccinist”.
Nu pune sub nici un fel la îndoială asemănările dintre anii '30 ai secolului trecut și zilele noastre: „Avem de-a face tot cu un genocid. Eu nu sunt antivaccinist. Dar acestea nu sunt serurile acelea clasice. Sunt doar niște seruri modificate genetic, pentru controlul total”, cu scopul reducerii populației planetei și a transformării omenirii rămase într-o masă amorfă care să nu mai deranjeze în vreun fel autoritatea.
Cătălin Stoica nu are date care să ateste ipoteza că cineva ar avea interesul să mențină confuzie în spațiul public. Dar „putem specula - și nu neapărat în registru conspiraționist - că e vorba de influența unor diverse grupuri, cum ar fi cel al antivacciniștilor care își transmite mesajele prin intermediul social media”.
Sociologul vorbește și despre un „rol nefericit” jucat de televiziunile de știri cu audiențe mari, care „au promovat mesaje extrem de confuze și controversate, au promovat personalități din lumea artistică sau mai știu eu de unde, multe scoase de la naftalină, care sunt împotriva vaccinurilor în general sau care contestă realitatea virusului, a pandemiei. Nu trebuie să gândim însă la modul conspiraționist. Pur și simplu, niște oameni care au statut de personalitate publică au fost promovați de dragul audienței de diverse canale media, îndeosebi televiziuni”.
Rechiziționarea victimelor nazismului în actualele manifestaţii împotriva unor măsuri sanitare este un fenomen observat nu doar în România.
Sophie Scholl, recent comemorată pentru curajul de a se opune regimului nazist, a fost introdusă în discursul protestatarilor germani antivaccin, așa numiții Querdenkeri, care pretind că refuză să se lase manipulați și aliniați la o gândire unică impusă de autorități, care pun la îndoială atât legitimitatea statului, cât și media tradițională.
La recentele proteste față de restricțiile pandemice, tot în Germania, unele pancarte au trivializat lozinca de pe poarta lagărului de concentrare de la Auschwitz, „Arbeit macht frei”, parafrazată cinic „Vaccinarea eliberează”.
Astfel de gesturi sunt „un revizionism de prost gust aplicat istoriei și tind să delegitimeze democrația germană, fondată chiar pe lecțiile trase din perioada național-socialismului”, a comentat, pentru televiziunea publică din Bavaria, Jens-Christian Wagner, istoric al celui de-Al Doilea Război Mondial, specializat în studiul și cultura memoriei colective.
Statul, confuz și perseverent în greșeli
Duminică, 16 mai, la ora 16:00, comitetului de coordonare a vaccinării din România raporta un total de aproape patru milioane de persoane imunizate.
Din cei 101 mii care au primit vaccinul în ultimele 24 de ore, 49 au raportat reacții adverse. Media națională a acestora, de la începutul campaniei de imunizare, este de 2,3 cazuri la mia de persoane.
În urmă cu o lună, premierul Florin Cîțu prognoza zece milioane de vaccinați până la sfârșitul lui iunie. Această cifră nu va putea fi atinsă, a recunoscut-o însuși șeful Guvernului, în vreme ce președintele Klaus Iohannis a enunțat un alt ritm de imunizare: „Ne propunem ca la 1 iunie să avem 5 milioane de persoane vaccinate, la 1 iulie 6 milioane, la 1 august 7 milioane”.
E foarte posibil, însă, ca România să fi atins un plafon al vaccinaților, în condițiile în care serurile sunt la liber, imunizarea se face fără programare, dar entuziasmul este relativ scăzut și „va scădea foarte mult pentru că, în momentul de față, nu există nicio modalitate de validare a faptului că te-ai vaccinat”, după cum a comentat profesorul de politici de sănătate Răzvan Cherecheș, într-un interviu la Digi FM.
Și i-a criticat pe politicieni, care ar trebui „să-și asume responsabilitatea” să ofere „facilități suplimentare pentru cei vaccinați, pentru că reprezintă un risc mai mic și pentru ei dar și pentru cei din jur”.
Intenția de imunizare este influențată și de ceea ce au aflat oamenii despre aceste vaccinuri, uneori din mass-media care a permis alimentarea suspiciunilor, a comentat pentru Deutsche Welle sociologul Cătălin Stoica.
Destule „semne de întrebare care hrănesc reticența față de vaccinare au de a face și cu teorii ale conspirației, fie legate de originea virusului corona, fie de realitatea propriu-zisă a bolii”.
Mai sunt și elemente ce țin de cei care au promovat campania de imunizare. Or, autoritățile din România nu par să fi învățat din propriile greșeli, comise când erau mediatizate măsurile de prevenție: „Au apărut în primul rând politicienii, factorii guvernamentali care încercau să explice și să promoveze măsurile sanitare luate. Ar fi trebuit împinși în față experții. În România, dar nu doar aici, oamenii au mai multă încredere în experți decât în lideri politici”, susține Stoica.
„A fost o problemă de arhitectură instituțională a campaniei de vaccinare. Cei care au schițat-o au acordat o importanță foarte redusă medicilor de familie, de exemplu. Altfel vorbești și poți fi convins de o persoană în care ai încredere, pe care o cunoști, care poate ți-a salvat viața, decât de colonelul Valeriu Gheorghiță”, coordonatorul campaniei de vaccinare.
În fine, cel puțin în privința României, cifrele ce atestă o reticență față de vaccinare trebuie filtrate și prin detaliul infrastructură. „Poate oamenii s-ar vaccina, dacă ar avea unde. Nu trebuie să uităm că 44% din populația țării trăiește în mediul rural. Îi mai adăugăm pe cei din orașele mici și foarte mici, unele dintre ele comune făcute peste noapte oraș, unde nu ai acces să te vaccinezi, chiar dacă ai dori”, adaugă conferențiarul universitar.
Pus într-o perspectivă comparată, valul de scepticism din România nu înregistrează însă valori radical diferite de media europeană. „Nu suntem unici sau excepționali nici din acest punct de vedere”, conchide Stoica.
Cristian Ștefănescu
