Îmbătrânirea nu este un proces liniar, ci este marcată de salturi bruște și transformări accelerate. Un nou studiu arată că în jurul vârstei de 50 de ani are loc un punct de cotitură major în procesul de îmbătrânire a organelor, iar o categorie este afectată în mod special.
După această vârstă, ritmul în care țesuturile și organele îmbătrânesc devine mai accentuat decât în deceniile anterioare, iar vasele de sânge sunt printre structurile care cunosc cel mai rapid declin, conform studiului publicat în revista Cell.
„Pe baza modificărilor proteinelor asociate cu îmbătrânirea, am dezvoltat ceasuri proteomice specifice țesuturilor și am caracterizat traiectoriile de îmbătrânire la nivelul organelor. Analiza temporală a relevat un punct de inflexiune în jurul vârstei de 50 de ani, vasele de sânge fiind un țesut care îmbătrânește timpuriu și este marcat de o sensibilitate ridicată la procesul de îmbătrânire. Împreună, descoperirile noastre pun bazele unei înțelegeri sistemice a îmbătrânirii umane, prin prisma proteinelor”, notează echipa de cercetători condusă de oameni de știință de la Academia Chineză de Științe, potrivit Science Alert.
Oamenii au o durată de viață remarcabil de lungă comparativ cu majoritatea mamiferelor, dar acest lucru vine cu anumite costuri. Unul dintre ele este declinul funcției organelor, ceea ce duce la un risc crescut de boli cronice pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Nu avem încă o înțelegere clară a modelelor de îmbătrânire în cazul fiecărui organ în parte, așa că cercetătorii au investigat modul în care proteinele din diferite țesuturi se modifică în timp. Au colectat mostre de țesuturi de la un total de 76 de donatori de organe, cu vârste între 14 și 68 de ani, care au murit în urma unor leziuni cerebrale traumatice accidentale.
Aceste mostre au acoperit șapte dintre sistemele corpului: cardiovascular (inimă și aortă), digestiv (ficat, pancreas și intestin), imunitar (splină și ganglioni limfatici), endocrin (glandă suprarenală și țesut adipos alb), respirator (plămâni), tegumentar (piele) și musculo-scheletic (mușchi). De asemenea, au fost prelevate și probe de sânge.
Echipa a construit un catalog al proteinelor găsite în aceste sisteme, analizând cu atenție modul în care nivelurile acestora se schimbau odată cu înaintarea în vârstă. Cercetătorii au comparat rezultatele cu o bază de date a bolilor și genelor asociate acestora, descoperind că expresia a 48 de proteine asociate cu diverse boli creștea odată cu vârsta.
Acestea includeau afecțiuni cardiovasculare, fibroză tisulară, steatoză hepatică (ficat gras) și tumori hepatice.
Cele mai accentuate schimbări au fost observate între vârstele de 45 și 55 de ani, au descoperit cercetătorii. În această perioadă, multe țesuturi suferă o remodelare proteomică substanțială, cu cele mai semnificative modificări în aortă – indicând o sensibilitate ridicată la îmbătrânire. Și pancreasul și splina au prezentat modificări susținute.
Cercetări anterioare efectuate de alți oameni de știință au identificat alte două „vârfuri” ale procesului de îmbătrânire, în jurul vârstelor de 44 și, din nou, de aproximativ 60 de ani. Noul rezultat sugerează că îmbătrânirea umană este un proces complex, etapizat, care implică diferite sisteme ale corpului.
Înțelegerea modului în care îmbătrânirea afectează părți specifice ale organismului în momente precise ”ar putea facilita dezvoltarea unor intervenții țintite pentru îmbătrânire și bolile asociate acesteia, deschizând drumul către îmbunătățirea stării de sănătate a adulților în vârstă”, adaugă cercetătorii.
C.S.