Putem face destul de multe lucruri pentru a preveni demența, de la puzzle-uri la mișcare, dar un studiu recent a arătat că există câteva activități pe care le-am însușit în copilărie și care fac același lucru, fără efort și chiar generatoare de plăcere. Făcute des, acestea aproape că înjumătățesc riscul de demență.
Este vorba despre scris, citit sau învățarea unei limbi străine, care pot reduce riscul de demență cu aproape 40%, sugerează studiul realizat în SUA și citat de The Guardian.
Demența este una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății la nivel global, iar numărul persoanelor afectate este estimat să depășească 150 de milioane până în 2050.
Potrivit autorului studiului, Andrea Zammit, de la Rush University Medical Center din Chicago, rezultatele cercetării arată că sănătatea cognitivă la vârste înaintate este „puternic influențată” de expunerea, pe parcursul vieții, la medii care stimulează intelectual.
În cadrul cercetării, au fost monitorizate aproape 2.000 de persoane, cu o vârstă medie de 80 de ani, care nu aveau demență la începutul studiului, pe o perioadă medie de opt ani. Participanții au completat chestionare despre activitățile cognitive și resursele educaționale din trei etape ale vieții.
Cercetătorii au analizat stimularea intelectuală din copilărie și adolescență, inclusiv frecvența cititului sau a faptului că li se citea, accesul la cărți, ziare și atlase în casă ori studiul unei limbi străine timp de cel puțin cinci ani. Au fost evaluate și condițiile din viața adultă – precum resursele culturale din gospodărie, frecvența vizitelor la bibliotecă sau la muzeu – precum și activitățile de la vârste înaintate, inclusiv cititul, scrisul sau jocurile.
Pe parcursul studiului, 551 de participanți au dezvoltat boala Alzheimer, iar 719 au prezentat tulburări cognitive ușoare, o etapă care poate preceda demența. Analiza, publicată în revista medicală Neurology, a arătat că persoanele cu cel mai ridicat nivel de stimulare intelectuală de-a lungul vieții aveau un risc cu 38% mai mic de Alzheimer și cu 36% mai mic de tulburări cognitive ușoare, după ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul și nivelul de educație.
Diferențele au fost vizibile și în momentul apariției bolii. Persoanele cu cel mai ridicat nivel de stimulare intelectuală au dezvoltat Alzheimer, în medie, la 94 de ani, comparativ cu 88 de ani, în cazul celor cu cel mai scăzut nivel – o întârziere de peste cinci ani.
În cazul tulburărilor cognitive ușoare, debutul a fost, în medie, la 85 de ani față de 78 de ani, ceea ce înseamnă o întârziere de aproximativ șapte ani.