Citim deseori în presă că partidele de dreapta nu au reușit să aibă o Curte Constituțională care să le fie „favorabilă“.
Curtea Constituțională a României este din nou în actualitate. Judecătorii Curții au respins miercuri, 26 ianuarie, sesizarea USR privind revocarea Ancăi Dragu, în noiembrie anul trecut, din funcția de președinte al Senatului de către noua majoritate parlamentară PSD-PNL-UDMR și înlocuirea acesteia cu președintele PNL, Florin Cîțu.
În susținerea sesizării de neconstituționalitate a revocării, grupul parlamentar al USR a invocat că au fost încălcate prevederi ale Constituției, Regulamentul Senatului și decizii anterioare ale CCR.
Să le luăm pe rând.
La art. 64 al. (2) din Constituție scrie negru pe alb: „Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului“.
Textul legii fundamentale este limpede. Indiferent de faptul că pe timpul întregii legislaturi se formează alte majorități parlamentare, președinții celor două Camere ale Parlamentului ocupă această poziție pe întreaga perioadă a mandatului.
Altfel spus, fiind aleși de majoritatea parlamentară inițială, rămân în funcție până la noul ciclu electoral. Legitimitatea le-o conferă alegătorii prin reprezentanții lor în Legislativ, iar nu votul unor majorități ulterioare.
În ceea ce privește punctul doi din sesizarea USR, anume apelul la Regulamentul Senatului, acesta prevede că revocarea din funcție a președintelui camerei superioare se poate face la propunerea unei treimi din numărul total al senatorilor, dacă acesta încalcă prevederile Constituției sau încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului. Motivarea deciziei CCR ar trebui, așadar, să arate că Anca Dragu a încălcat Constituția. Vom trăi și vom vedea.
Invocarea de către USR a unor decizii anterioare ale Curții pe aceeași speță ne trimite la un verdict care se bate cap în cap cu cel de acum.
În 2005, Alianța Dreptate și Adevăr a încercat să-i revoce pe Nicolae Văcăroiu din fruntea Senatului și pe Adrian Năstase din fruntea Camerei Deputaților. PSD a sesizat Curtea Constituțională care i-a dat câștig de cauză, motivând că cei doi nu puteau fi înlocuiți decât de persoane din același grup parlamentar pentru a se respecta astfel principiul configurației politice.
Iată că la revocarea Ancăi Dragu acest principiu nu a mai fost invocat de CCR.
Jocuri de interese sub stindard politic
De-a lungul timpului, deciziile controversate ale CCR s-au ținut lanț.
După revocarea din funcție a Avocatului Poporului Renate Weber de către majoritatea parlamentară PNL-USR PLUS, Curtea Constituțională, sesizată de PSD, a decis că „Parlamentul nu poate avea un drept discreționar cu privire la aplicarea sancțiunii revocării“.
În 2012, pe lângă decapitarea altor instituții ale statului, majoritatea parlamentară a USL l-a revocat din funcție și pe Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu. Grupul parlamentar al PDL a sesizat Curtea, care a dat următorul verdict: „Avocatul Poporului răspunde numai în faţa Parlamentului, activitatea sa fiind supusă controlului parlamentar. Ca urmare, Parlamentul este singura autoritate în măsură să aprecieze dacă activitatea desfăşurată de Avocatul Poporului, în calitatea sa de conducător al instituţiei, s-a realizat în limitele stabilite de Constituţie şi lege“.
Concluzia este că Parlamentul poate să aibă sau să nu aibă competență în aceeași speță în funcție de culoarea politică a majorității judecătorilor CCR.
Într-un interviu pentru News.ro după repunerea în funcție a lui Renate Weber în care fostul președinte al Curții Constituționale Augustin Zegrean a fost întrebat de ce CCR a dat decizii contrare în cele două cazuri, acesta a răspuns: „În 2012 era o altă Curte Constituţională. Curtea de atunci a apreciat că sesizarea (privind revocarea Avocatului Poporului – n.red.) este inadmisibilă, pentru că Parlamentul este suveran în a-şi alege Avocatul Poporului. Parlamentul este cel care alege Avocatul Poporului, tot el trebuie să-l revoce“.
Reforma constituțională, un slogan politicianist
Curtea Constituțională este una dintre cele mai politizate instituții din România.
Camera Deputaților, Senatul și președintele numesc, fiecare, câte trei judecători pentru un mandat de 9 ani. Partidele politice își desemnează oameni fideli, de cele mai multe ori foști membri de partid cu mandate de parlamentari. Competența în jurisprudență pălește deseori în fața servilismului politic.
Trei judecători își încheie anul acesta mandatul: președintele CCR Valer Dorneanu, Mona Pivniceru și Daniel Morar. Revenit la putere, PSD va găsi din nou omul potrivit care să-i servească interesele.
Citim deseori în presă că partidele de dreapta nu au reușit să aibă o Curte Constituțională care să le fie „favorabilă“. Iată cum a intrat până și în mentalul unor jurnaliști faptul că judecătorii Curții trebuie să fie de partea partidelor „bune“.
Doar revizuirea Constituției poate să depolitizeze apărătorul legii fundamentale.
Au existat mai multe tentative de-a lungul timpului, însă toate au rămas în coadă de pește. Actuala coaliție PSD-PNL-UDMR, care deține 60% din numărul parlamentarilor, are drumul deschis spre a forma o majoritate calificată de două treimi, având în vedere faptul că USR și-a anunțat obiectivul revizuirii Constituției încă din campania electorală. În același timp, liderii UDMR au declarat odată cu intrarea în coaliție că reforma constituțională este o prioritate.
Dar are PSD interesul de a revizui legea fundamentală, mai ales după ce a golit de conținut funcția prezidențială? Într-un interviu realizat de Deutsche Welle cu profesorul de constituționalism comparat Ioan Stanomir, acesta afirma: „Partidul Social Democrat, pragmatic vorbind, are nevoie doar de o majoritate confortabilă cu care să guverneze, pentru că actuala constituție servește perfect intereselor partidului. Nu văd de ce pesediștii s-ar angaja într-o aventură de rescriere a Constituției, pentru că, din punctul lor de vedere, există un fapt cert: PSD are imense dificultăți în a câștiga viitoarele alegeri prezidențiale, dar are foarte puține dificultăți în a le câștiga pe cele parlamentare“.
Mă tem că CCR va mai purta multă vreme aceeași haină în care a fost îmbrăcată de Antonie Iorgovan, „părintele Constituției“ din 1991.
George Arun