Urmează alte negocieri, dar sunt câteva premise clare: bani condiționați de reforme, de pildă, ceea ce ar putea să pună România în dezavantaj, dacă ne uităm la blocajele din PNRR. Sau ne-ar putea forța să facem reforme.
Ursula von der Leyen a prezentat noul proiect de buget al Uniunii Europene pentru următorii șapte ani, un buget istoric, care însă nu e pe placul Parlamentului European, așa cum a anunțat Siegfried Mureșan, negociatorul-șef al Parlamentului European pentru viitorul buget multianual al UE.
Tana Foarfă, director al Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, argumentează că tocmai această condiție ar fi benefică pentru țara noastră, care a absorbit până acum un procent mult prea mic din fondurile europene.
Dacă fondurile europene sunt motivația principală a Guvernului României pentru a face reforme, atunci da, trebuie să continuăm să păstrăm această combinație de reforme și investiții pentru a accesa fondurile europene.
Una dintre dorințele Comisiei Europene e ca viitorul buget multianual să fie pe model PNRR, banii să fie condiționați de reforme. E o idee bună și mai ales bună pentru România, unde vedem ce s-a întâmplat cu absorbția banilor din PNRR?
Eu, în calitate de cetățean român, îmi doresc ca România să continue să facă reforme, iar dacă fondurile europene sunt motivația principală a Guvernului României pentru a face reforme, atunci da, trebuie să continuăm să păstrăm această combinație de reforme și investiții pentru a accesa fondurile europene. Noi, în general, nu doar pe PNRR, suntem la coada absorbției de fonduri.
PNRR este în atenția noastră mai mult, însă dacă ne uităm la absorbția pe actualul Cadru Financiar Multianual, adică pe perioada 2021-2027, suntem la sub 10%. Am reușit să recuperăm din cadrul precedent și să profităm de fondurile alocate, dar în continuare avem întârzieri.
Iar din perspectivă administrativă și de implementare, România este familiarizată cu fondurile clasice, adică cele pe agricultură, pe coeziune, întrucât beneficiem de ele încă de când am aderat. Și tot mai avem de făcut îmbunătățiri.
PNRR, în schimb, a fost la primul exercițiu, și avem lecții învățate pe care le putem aplica atât noi, ca țară, cât și la nivel european.
Și cred că Comisia a dorit să arate prin această propunere de a aduce fondurile pentru agricultură, coeziune, dezvoltare regională și sociale sub umbrela unui plan de parteneriat național-regional că putem aplica lecțiile învățate din ambele mecanisme și să dezvoltăm un alt tip de instrument financiar.
Aceasta este prima propunere și va fi rafinată în lungul proces de negocieri care va urma în anul următor, pentru că ideea aduce în discuție mai multe elemente tehnice: cum ne asigurăm că Guvernul colaborează eficient cu autoritățile locale, cum ne asigurăm că dialogul național-local chiar există, cum eliminăm birocrația excesivă, cum asigurăm flexibilitatea la nivel local....sunt multe întrebări la care vom primi răspunsurile în perioada următoare.
Ursula von der Leyen ar fi vrut mai mulți bani pentru apărare și mai puțini pentru coeziune și agricultură. A părut că cedează, la schimb cu votul socialiștilor europeni contra moțiunii de cenzură inițiată de un eurodeputat AUR. Ce înseamnă asta pentru România?
Mărturisesc că moțiunea nu a adus mari beneficii inițiatorilor, dovedind caracterul populist cu care a fost realizată și demonstrând că nu a existat nicio altă strategie în spate.
Socialiștii au fost marii strategi și beneficiari, întrucât au folosit oportunitatea pentru a aduce în atenție poziția lor pe fondurile de coeziune și a folosi votul pentru a solicita o finanțare adecvată pentru agenda socială a UE. De la AUR nu am înțeles ce au reușit să obțină pentru cetățenii români cu această moțiune.
România a semnat, împreună cu alte 13 state membre, o scrisoare pe care au transmis-o președintei Comisiei Europene, în care îi solicitau două lucruri: să nu reducă fondurile de coeziune în detrimentul securității și apărării, și să nu comaseze fondurile de coeziune și agricultură.
De asemenea, vicepreședinta executivă a Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, a insistat în discuțiile din ultimele zile asupra necesității de alocare de fonduri suplimentare pentru regiunile defavorizate.
Însă eforturile noastre ca țară la nivel european sunt dispersate.
În primul rând, noi încă nu am exprimat o poziție publică legată de viitorul Cadru Financiar Multianual, mai cu seamă pe trei elemente cheie: dorim un CFM mai mare? Dacă da, din ce îl finanțăm suplimentar, cum aducem bani în plus, creștem contribuțiile naționale sau creștem resursele proprii ale UE prin taxe suplimentare? Pe ce priorități și obiective dorim să fie cheltuiți acești bani? Ce modificări propunem la implementare, cum simplificăm astfel încât să ne îmbunătățim rata de absorbție?
Această poziție trebuia pregătită deja, întrucât discuțiile au început să se contureze, se realizează alianțe, se construiesc rețele de a promova prioritățile.
Ca România să aibă o poziție detaliată pe viitorul CFM sunt necesare consultări detaliate cu beneficiarii, cu operatorii de fonduri, cu autoritățile locale, și din nou, acestea iau timp.
Odată poziția finalizată, este nevoie de promovarea ei la unison. Nu putem acționa la Bruxelles ca un lup singuratic, avem nevoie de utilizarea tuturor pârghiilor de care dispunem pentru a promova poziția.
Președintele României ne reprezintă în Consiliul European, unde discuția privind CFM are un rol central, Guvernul României ne reprezintă în Consiliul UE unde CFM trebuie aprobat prin unanimitate, avem 33 de europarlamentari care trebuie și ei să avizeze CFM-ul, iar unul dintre ei, Siegfried Mureșan, este negociatorul-șef al Parlamentului European privind CFM 2028-2034.
Apoi, avem primari membri în Comitetul Regiunilor, membri ai societății civile parte din Comitetul Economic și Social European, instituții care trimit opinii pe CFM.
Avem apoi în țară un întreg mediu de business, structuri asociative și rețele care fac parte din structuri europene, au contacte, pot să convingă alți parteneri să ne sprijine. Pe scurt, avem 18 ani de Uniune Europeană, este momentul să ne comportăm ca un adult responsabil, nu doar să așteptăm să vină de la alții.
Dacă ne uităm la bugetul UE, cum arată nu doar prioritățile Comisiei, ci și relațiile de putere din interior?
Noul cadru se dorește a fi modern și mult mai flexibil, să finanțeze priorități actuale și să se poată adapta la urgențe. Adică se pune accent pe reziliență, adaptabilitate, “preparedness”, un termen ce se află în portofoliul vicepreședintei executive Roxana Mînzatu.
Simplificarea este de asemenea un termen cheie, ce intră în responsabilitatea comisarului Valdis Dombrovskis, responsabil de economie, productivitate, implementare și simplificare.
Apoi, dacă mergem punctual, crearea programului Agora EU, ce va reuni inițiativele din domeniul mass-media, culturii, democrației și valorilor europene comune, într-un format mai accesibil pentru beneficiari, arată că portofoliul comisarului Michael McGrath responsabil de democrație, justiție, stat de drept este unul relevant în contextul dezinformării tot mai mari și al provocărilor hibride cu care ne confruntăm.
Principala modificare, anume crearea planurilor de parteneriat naționale și regionale, îl pune în prim plan pe vicepreședintele executiv Raffelle Fitto, responsabil de coeziune și reforme, care va avea poate una dintre cele mai grele misiuni în negocieri.
Fondul de competitivitate nou creat, de 451 miliarde de euro, pune în prim plan mai mulți vicepreședinți executivi, întrucât se uită și la investiții crescute de 5 ori față de bugetul actual pentru apărare, dar și la infrastructură sustenabilă, industrie performantă, mobilitate militară. Teresa Ribera, Henna Virkkunen, Stéphane Séjourné și Kaja Kallas vor lucra împreună pentru a construi acest fond.
Propunerea privind Europa globală o va include în discuții pe Marta Kos, comisara responsabilă de extindere.
Și, nu în ultimul rând, sursele noi de venituri la bugetul UE propuse de Comisia Europeană, în speță taxarea actorilor poluanți sau taxa pe deșeurile electronice, similară taxei existente pe deșeurile de ambalaje din plastic, îl aduc în discuție pe Wopke Hoekstra, comisarul responsabil de climă, creșterea curată și politici zero-net.
Așa că aș spune că noul CFM va testa abilitățile întregului Colegiu de Comisari de a discuta cu Consiliul UE și cu Parlamentul European, mai ales că apariția propunerii a fost precedată de multe discuții în contradictoriu pentru a se ajunge la această formă.