Nu a fost un congres al entuziasmului la PNL, ci mai degrabă unul al resemnării sau/și al austerității, o ultimă strigare înainte de bătălia care începe și care ar putea fi chiar mai dură decât alegerile, pentru că loviturile pot fi mascate și, mai mult, cum e partidul care are premierul, PNL trebuie să le încaseze, fără să pareze direct.
De altfel, din discursul lung al lui Ilie Bolojan, înainte să fie validat ca președinte plin al partidului, liberalii au auzit, aproape în avans, destul de bine fraza: “Suntem cu toții conștienți că viitorul PNL nu va putea fi separat de rezultatele guvernării”.
E ceea ce nu s-a văzut în prim-plan, această anticipație a greului care va urma și care, ca orice anticipație a răului, spune psihologia, poate pune în mișcare un mecanism al blocajului și al blazării. În politică însă, această anticipație a greului poate duce și la disocierea de la echipa care este expusă și riscului de a eșua sau, mai direct, de a-și frânge gâtul.
Iar Ilie Bolojan nu și-a dezmințit stilul și discursul care l-au consacrat: a făcut un bilanț al erorilor PNL, dintre care cele mai grave sunt cele de îndepărtare de propriul electorat și de societatea civilă în egală măsură, și a anunțat că și partidul, la fel ca aparatul administrativ, va trece printr-un proces de reformare, igienizare și, cu toate că nu i-a spus de-sinecurizare, toată lumea a auzit asta.
Dar trebuie înțeles că publicul căruia i-a fost adresat discursul nu este cel al partidului din sală, ci mai degrabă publicul larg, electoratul care trebuie să vadă că Ilie Bolojan începe reforma și la partid.
În această cheie, congresul PNL a fost mai degrabă unul de relansare – încă o dată – a partidului care când a stat umăr la umăr și în echipă cu PSD, când a vrut să fie definit prin opoziție la PSD.
A fost și o curtare a societății civile, de care Ilie Bolojan are nevoie pentru legitimarea socială a programului de reformă, mai ales după erorile de poziționare: austeritatea obținută din bursele elevilor, mai degrabă decât din subvențiile pentru partide.
A fost congresul în care liberalii s-au aliniat în spatele lui Ilie Bolojan, singurul candidat la președinția partidului.
De altfel, miza a fost aceea de a transmite o imagine de forță și de a face un transfer de legitimitate către partid. Ultimele scrutine au arătat un vot de blam pentru partidele politice mainstream, mai cu seamă mamuții PSD și PNL, care, într-o forma sau alta, s-au regăsit la putere în anii din urmă.
A fost un Congres al resemnării, în egală măsură, în care liberalii au acceptat ca trebuie să valideze programul premierului Bolojan și să spere într-un transfer de imagine de la acesta înspre partid.
Au fost puține note distincte de discursurile cu vocație de popularitate, cum a fost acela al lui Cătălin Predoiu care, deși a fost ministru și în cabinetul care a adus România în dezastrul pe care Bolojan îl descrie, s-a declarat convins că PNL a salvat țara și că el a fost unul dintre artizanii luptei bune, chiar dacă pare “inabordabil”, pentru că nu zâmbește.
Una dintre aceste note a venit de la Florin Roman, și el candidat pentru un post de prim vice-președinte, un fel de avertisment adresat noii conduceri de a deschide sufrageria de la etaj și pentru “amărâții” de la subsol:
“Suntem chemați astăzi să punem un alt acoperiș, să nu ne plouă în casă. Unii au ajuns în acoperiș pe ușa din spate. Toți cei care suntem aici am luat-o de jos, de la firul ierbii, construind secții de votare, conducând organizații. făcând ceea ce trebuie pentru Partidul Național Liberal. Casa noastră are două etaje. La etaj stau șefii. Acolo e masa din sufragerie. La parter și la demisol stau amărâții, adică noi”.
I-a răspuns chiar Ilie Bolojan, puțin mai târziu, care, după ce și-a refăcut traseul în partid, a menționat că unii ajung la etaj pe cont propriu, fără să fi “lustruit clanțe”.
Totuși, Guvernul și-a arătat la acest congres al liberalilor vulnerabilitatea internă, care este aceea a colaborării cu PSD, singurul partid din coaliție care nu a fost reprezentat și care nu a avut un mesaj pentru PNL și pentru Bolojan sau măcar unul de întărire a sprijinului pentru programul de austeritate asumat de Ilie Bolojan.
Social-democrații au și transmis că nu au ce căuta la congresul altui partid, iar Ilie Bolojan a preferat să nu comenteze absența, arătând încă o dată că PSD la guvernare e un rău necesar, care trebuie neutralizat, dar menținut.
A fost însă prezent președintele Nicușor Dan, umăr la umăr cu Ilie Bolojan și în discursul în care a ales să transmită că reforma fiscală și austeritatea care urmează sunt o responsabilitate comună, chiar dacă cu atribuții diferite, și că efortul colectiv este cel de care România are nevoie pentru a-și reveni într-un orizont de timp optimist: doi – trei ani, a spus președintele, nu 20 – 30 de ani.
Președintele a venit încă din primele momente ale Congresului și a adresat primul discurs, unul corect și în care a reiterat faptul ca PNL s-a poziționat de partea bună a istoriei la ultimul scrutin.
Nu a fost totuși un discurs entuziast. De altfel, reacția sălii a fost mai degrabă apatică la toate discursurile, cu aplauze regulamentare, dar fără efuziuni.
Nici agenda nu lasă loc sărbătorii. Pe de o parte, austeritatea, pe de altă parte amenințările războiului hibrid, pe care România l-a cunoscut, așa cum a menționat președintele Parlamentului de la Chișinău Igor Grosu, acum: România a trăit acum ce trăiește Republica Moldova de câteva decenii.
Mai mult, PNL este principalul artizan și interfața unei guvernări care ia măsuri nepopulare mai ales în percepția celor care lucrează la stat, lucru speculat de populiști și extremiști.
Un Congres al resemnării, dar care poate fi totodată un prilej pentru ca liberalii să-și tragă sufletul și să se redefinească autentic, nu doar să scape încă o dată, după alegeri dezastruoase pentru partid, și să profite de un val în care liderul lor, Ilie Bolojan, are o autoritate confirmată.
De altfel, această ambiguitate a PNL de a merge când lipit de PSD, într-un avânt pesedist wanna be, care a fost una dintre tarele majore ale partidelor post-decembriste, când amintindu-și de sloganul clasic “prin noi înșine” este una dintre marile vulnerabilități de imagine ale partidului care acum a pus în scenă o relansare care are parte chiar și de un document programatic care vorbește despre rădăcini.
Relansarea se vrea și ideologică, pentru că atât Cătălin Predoiu, cât și Ilie Bolojan au accentuat vocația conservatoare a partidului, cu mențiunea că Predoiu a transmis și un semnal către MAGA, adăugând că PNL are nevoie să redeschidă parteneriate cu conservatorii americani.
Totuși, liberalii nu sunt la prima relansare și testul lor va fi din toamnă, când probabilitatea ca mișcările sociale să fie mai puternice și chiar și mai puternice reacțiile ostile din această zonă a supra-clasei bugetare, aflate între funcționarii "de rând" și politicienii cu pârghiile mai mult sau mai puțin la vedere.
Iar strânsul sticlelor goale rămase pe scaune la congres, chiar dacă e coordonat chiar de președintele partidului, cu toate că e apreciabil și gest de normalitate, nu ține loc de performanță și poate să capete tușele populismului, chiar și fără intenție.