Fostul procuror general Augustin Lazăr susține că dosarele Revoluției și 10 August au fost blocate sistematic de interese politice, iar implicarea directă a liderilor statului, precum Ion Iliescu, a făcut ancheta aproape imposibilă.
Lazăr avertizează că în România s-a pierdut încrederea în Justiție și în separația puterilor, iar lipsa unui proces public riscă să relativizeze crimele comise.
Să ne gândim că liderii care formau obiectul anchetei erau liderii statului român la data producerii evenimentelor. Să ne gândim doar că fostul președinte Iliescu a condus statul român până în 2004, cu mici întreruperi. A fost acolo, la comandă.
Și a fost foarte dificil, dacă nu imposibil, să faci o anchetă împotriva conducătorului statului, spune fostul procuror general al României Augustin Lazăr (2016-2019), cel care, în 2019, a prezentat scuze, în numele Ministerului Public, pentru durata excesivă a duratei anchetei penale – aproape 30 de ani. Între timp, au mai trecut cinci ani fără ca dreptatea să se fi făcut, iar Ion Iliescu este exonerat, prin deces.
"Am simțit nevoia, în momentul soluționării Dosarului Revoluției, să îmi cer scuze opiniei publice pentru o temporizare majoră a acestui dosar, pentru ca opinia publică să înțeleagă că circumstanțele au fost de așa natură, încât cei cercetați reprezentau liderii statului, cupola de putere a statului român la data producerii evenimentelor și din această cauză lucrurile s-au temporizat nepermis de mult.
Situația aceasta a avut și anumite consecințe foarte neplăcute pentru România. Au fost multiple condamnări la CEDO pentru ceea ce s-a întâmplat, pentru faptul că România și sistemul judiciar românesc n-au fost în măsură să asigure un proces echitabil în 30 de ani, câți erau atunci, acum 35 de ani, că au fost lezate integritatea corporală pentru sute de victime care au fost împușcate și pentru mii de victime care au fost rănite prin împușcare.
Acest fapt a determinat și o scădere a încrederii în instituțiile statului român în general și îndeosebi în justiție, o scădere a încrederii în existența unei separații reale a puterilor în cadrul statutului de democrație constituțională.
Iată ce s-a putut întâmpla cu temporizarea acestui dosar. Să ne gândim că liderii care formau obiectul anchetei erau liderii statului român la data producerii evenimentelor.
Să ne gândim doar că președintele Iliescu, fostul președinte, a condus statul român până în 2004, cu mici întreruperi. A fost acolo, la comandă. Și a fost foarte dificil, dacă nu imposibil, să faci o anchetă împotriva conducătorului statului.
Și veți vedea imediat de ce. Procurorul general al României, spre exemplu, este numit în funcție și eliberat din funcție de cine? De președintele republicii, la propunerea ministrului Justiției, care este o altă persoană numită politic.
Și poate veți fi surprinsă să aflați că dintre procurorii generali ai României, când am încheiat eu mandatul fără să fiu eliberat din funcție, fără să fiu revocat, conform unei proceduri care a fost pusă în aplicare, eu eram primul care nu a fost revocat.
Toți procurorii generali înainte, cu excepția doamnei Kovesi, care totuși a fost revocată din funcția de procuror șef al DNA, tot n-a scăpat de o revocare, toți au fost eliberați din funcție înainte să-și încheie mandatul", a explicat Augustin Lazăr, invitat la podcastul Punctul pe știri (Rock Fm).
Era absolut necesar un proces public, dar e foarte deranjant ca un asemenea proces să aibă loc public
Nu poți să lucrezi cu unu-doi procurori care au sediul în București și sunt specializați pe problema respectivă și mai ales, nu e bine să lucrezi cu vecinul de bloc, a adăugat fostul procuror general:
"Trebuie să aperi imparțialitatea colegilor care lucrează. Și atunci aduci, delegi procurori de la Timișoara, spre exemplu, care își fac imparțial activitatea, de la Iași, de la Constanța, de unde este nevoie să constitui o echipă de cinci-șase procurori care să poată avea o muncă continuă și, în final, să soluționeze acest dosar, ceea ce s-a întâmplat în 2019. După cum s-a văzut, nici ceilalți n-au stat cu mâinile, au găsit mereu excepții de procedură. Au știut să speculeze orice excepție, orice problemă avocățească posibil de evocat, să încerce vigilența judecătorului.
Eu am convingerea că tinerii procurori care sunt acum și tinerii magistrați care vor examina în continuare acest dosar la Înalta Curte vor face tot posibilul să dea o soluție temeinică și legală, chiar dacă va mai rămâne un singur inculpat în final. Dar soluția să fie dreaptă, să consacre printr-o soluție definitivă adevărul judiciar pe care noi acum îl cunoaștem.
Documentele sunt cunoscute și colegul nostru, fostul procuror șef Cătălin Pițu, a făcut efortul de a le aduce la cunoștința opiniei publice, ca nu cumva să creadă cineva că ele sunt ascunse între niște coperți de dosar și ele stau ascunse acolo, să nu știe opinia publică despre ce e vorba.
Era absolut necesar un proces public în care să se spună și să aibă posibilitatea să se apere cei în cauză și opinia publică să înțeleagă despre ce e vorba.
Însă participanții la acel proces nu s-ar situa într-o situație deosebit de confortabilă în legătură cu ceea ce s-ar spune la un astfel de proces, atât de către inculpați, cât și de martorii care s-au aflat acolo, ar rezulta niște lucruri foarte incomode nu numai pentru inculpați, dar și pentru cei care sunt lideri, care s-au aflat în conducerea statului, militari de rang înalt, care s-au aflat la conducerea armatei.
Este foarte deranjant ca un asemenea proces să aibă loc public și atunci nu este mai ușor să umblăm la speculațiuni judiciare, la probleme de procedură, că mai trebuie depus un act sau mai trebuie scos un act de la dosar și atunci îi mai dăm o dată procurorului înapoi?
Mi-e teamă și aș rămâne foarte dezamăgit, pentru că toată viața am lucrat și am riscat pentru căutarea adevărului, am intrat acolo unde trebuia, fără să mă gândesc la riscurile potențiale, aș rămâne foarte dezamăgit să văd că alți magistrați nu-și asumă riscul de a deschide un proces. Ar fi un gest de demnitate pentru justiția română și de asumare. (...)
Procesul penal va continua în acest dosar, pentru că există alți inculpați în viață, cât sunt ei în viață. Sigur că Iliescu, fiind decedat, nu are cum să fie tras la răspundere penală, dar se poate reține vinovăția sa.
Începându-se procesul penal, se pot reține implicarea și eventuala vinovăție.
Magistratul poate să dea soluția care este temeinică și legală. Sigur că se pot imagina și alte lucruri, dar atâta timp cât el este demn și am văzut foarte mulți procurori militari demni, care și-au asumat instrumentarea dosarului, au rămas până la finalizarea acestui dosar.
Din cei șase procurori care erau în dosar, unora li s-au încheiat delegările, nu mai puteau veni, alții au plecat la pensie pentru a nu-și pierde drepturile legale pe care le aveau, iar ultimul rămas a rămas la datorie până când a redactat rechizitoriul.
Aceasta este absolut impresionant. Dacă el nu ar fi redactat rechizitoriul, atunci nu sesizam instanța de judecată. Mă îndoiesc că ar fi existat un dosar al Revoluției așa cum este acum".
Dosarul 10 august, blocat şi el de politic
Voința politică a fost cea care a tergiversat în acest fel instrumentarea dosarelor. Voința de stat care administrează o astfel de problemă este, în esența ei, o voință politică. Este voința grupului care accede prin alegeri în funcțiile de conducere, a spus Augustin Lazăr.
Întrebat dacă totuși acest grup care a tergiversat dosarele este același de 35 de ani, fostul procuror general a răspuns că "grupul acesta s-a schimbat ușor, dar cu interese asemănătoare":
"Noul grup care a venit, spre exemplu, nu și-a dorit ca un președinte onorific al partidului să apară în proces public pentru infracțiuni contra umanității sau altele asemănătoare. Există motive pentru care nu s-a dorit ca un astfel de proces să se dezbată public, după cum nu se prea dorește nici dosarul 10 august, care se aliniază la dosarele istorice.
Este clar un dosar istoric al României. Pentru că ce observăm noi, de câte ori în România apare câte un conflict între reformatori, între cei care doresc europenizarea, reformarea României și ceilalți care sunt conservatori, pentru că sunt la niște butoane, profită de niște avantaje, din păcate, există o tradiție de tranșare violentă a acestor conflicte.
În 10 august 2018 au venit susținătorii reformelor în România de peste tot din Europa, să susțină justiția și anticorupția în România. Oamenii aceia care au venit vreo câteva zeci de mii acolo, cu femei, copii, cu intelectuali, oameni în vârstă, oameni liniștiți, din cauza unui grup care s-a agitat puțin pe acolo, de susținători de la fotbal, au fost etichetați toți ca fiind într-un anume fel.
Și când oamenii mergeau către casă, le-au tras o mamă de bătaie nu numai în Piața Victoriei, ci și pe străzile adiacente, că aceasta a fost impresionant, i-au urmărit prin străzile din jur și i-au bătut .
Aș dori să vă mai precizez ceva, la două săptămâni după acest eveniment, noi aveam un dosar înregistrat și începusem cercetarea și ceream documente de la Ministerul Afacerilor Interne, înregistrări publice, și într-o sâmbătă de dimineața, pe Facebook, a anunțat persoana care ocupa postul de ministru al Justiției pe vremea aceea că a început “Ievaluarea” procurorului general.
Primise ordin de la politicienii care l-au numit să facă evaluarea procurorului general. După asta a urmat imediat procedura de revocare și veți înțelege de ce procurorul general a fost ținut ocupat și dosarul a fost tergiversat cât au putut ei".
Pensiile magistraților - a greşit CSM, a greşit şi Guvernul
Acest fenomen al mișcărilor extremiste care a pus România în pericol major la ultime scrutine, ca și celelalte dosare, trebuie să găsească niște instituții care sunt reziliente și puternice, nu trebuie să găsească niște instituții cu vulnerabilități, avertizează Augustin Lazăr:
"Noi trebuie să asigurăm respectarea autorității judiciare și a statutului european de protecție a magistraților, pentru că sunt esențiale pentru a asigura capacitatea de aplicare a legii de către procurori și de poliția judiciară. Și dacă aceste lucruri vor fi observate de cei care conduc țara, care se află în funcțiile relevante pentru aceasta, lucrurile vor funcționa bine.
Dacă autoritatea judiciară va fi slăbită pe diverse motive și interese, cum ar fi să se câștige puncte electorale, că am văzut că politicienii nu mai preiau acum proiecte care să fie credibile și cel mai ușor este să se arate fie unul pe altul pentru diverse lucruri ilegale, fie cel mai adesea să arate spre salariile și spre pensiile procurorilor, care reprezintă o altă discuție, sau ale judecătorilor și în felul acesta câștigă puncte electorale, discreditează, din păcate, autoritatea justiției".
În acest context, Augustin Lazăr consideră că dezbaterea în jurul pensiilor magistraților a fost făcută greșit, atât din partea CSM, cât și partea Executivului:
"Nu aș putea spune că maniera de comunicare a CSM-ului este cea mai bună, dar nici cea a Executivului nu este cea mai bună. Adică, în termeni populari, rufele nu se spală în public. Ne spune o decizie a Curții Constituționale că autoritățile trebuie să colaboreze loial. Aceasta înseamnă că se pot întâlni și discuta. (...)
De la 1 august s-a pus o contribuție de asigurări sociale, după cum se știe, pe pensiile mai mari de 3.000 de lei, în care intră și pensiile magistraților, care sunt mai substanțiale. Și magistrații plătesc 10% contribuție de asigurări sociale și 10% impozit.
Am putea spune că n-ar trebui să mai revenim cu aceste discuții, din care nu profită nici Executivul, care trebuie să facă reforme pentru modernizarea statului, nici autoritatea judiciară, care poate fi discreditată într-o asemenea chestiune. Și eu aș zice că lucrurile sunt rezolvate printr-un reglaj. Păcat că s-a discutat public în detrimentul credibilității instituțiilor statului".
Justiția va avea capacitatea să-și remonteze singură prestigiul, dacă e lăsată în pace să lucreze, a conchis Augustin Lazăr.
"Și încă ceva: este necesar să atragem în continuare resursa umană cu acest statut de protecție și cu aceste avantaje, un salariu mai mare și o pensie apropiată de salariu, respectiv, au reușit să fie atrași în sistemul judiciar cei mai buni absolvenți de la facultățile de drept. Ei bine, acum, unde credeți că merg cei mai buni? Merg la marile case de avocați, care sunt la marile companii și care fac o concurență foarte severă sistemului judiciar românesc, care, după cum se vede, merge în jos, iar ei merg în sus, că au bani foarte mulți.
Și spuneau străbunii noștri, dacă vrei pace socială, pregătește justiția. Dacă justiția nu-și face datoria, unii vor fi tentați să își facă singurii dreptate. Și justiția privată nu este admisă".