A avut trei mandate de președinte, a ghidat țara spre democrație, dar a fost considerat autoritar și acuzat de crime împotriva umanității în timpul revoluției care l-a adus la putere.
New York Times vorbește pe larg despre Ion Iliescu, ”primul președinte post-comunist al României, care a supravegheat tranziția țării către democrație după răsturnarea dictatorului Nicolae Ceaușescu în 1989, dar a cărui reputație a fost ulterior pătată”.
Cunoscut sub numele de „Domnul Zâmbet” de mulți români datorită zâmbetului său perpetuu, Ion Iliescu a deținut trei mandate de președinte și a fost o figură proeminentă în primii 15 ani după căderea comunismului, scrie publicația citată.
El a jucat un rol principal în revoluția din 1989 care l-a răsturnat pe detestatul Nicolae Ceaușescu. În 2018, procurorii români l-au acuzat pe Iliescu de crime împotriva umanității, acuzându-l că nu a reușit să prevină decesele civililor în timpul revoluției sângeroase – peste 1.100 de persoane au murit – și că a răspândit dezinformări prin mass-media, ceea ce a semănat panică.
- Ion Iliescu a murit. Guvernul anunță funeralii de stat. Joi va fi doliu național
- Reacții la moartea lui Ion Iliescu – contrast puternic între mesajele de la PSD, USR și PNL
- Un președinte pentru liniștea noastră, una imposibil de găsit după 35 de ani de la prăbușirea comunismului: Ion Iliescu 1930 – 2025
- Justiția îl mai scapă o dată pe Ion Iliescu: ceremoniile funerare naționale echivalează cu relativizarea răului făcut
- Presa străină reflectă moștenirea contrastantă lăsată de Ion Iliescu – de la intrarea în NATO la crime împotriva umanității
Ion Iliescu a negat acuzațiile la acea vreme. Cazul a stagnat ulterior, dar a existat o nouă încercare anul trecut de a începe o altă anchetă.
Este însă de notat faptul că a slăbit legăturile României cu Rusia și a apropiat-o de Occident, prezidând intrarea acesteia în NATO în 2004 și susținând aderarea țării la Uniunea Europeană trei ani mai târziu.
Totuși, perioada sa la putere a fost marcată și de o corupție răspândită și endemică. Și astăzi cel puțin o parte din moștenirea sa este o Românie care rămâne printre cele mai sărace și mai corupte țări din UE.
„Iliescu a condus tranziția țării către democrație fără a îmbrățișa vreodată pe deplin schimbările necesare pentru ca România să devină o democrație deplină”, a declarat Vladimir Tismăneanu, profesor de științe politice la Universitatea din Maryland, care a publicat o carte cu conversațiile sale cu fostul președinte.
Nu a fost nici afemeiat, nici iubitor de alcool și nu s-a îmbogățit de pe urma statului
„Este văzut ca marele profitor, uzurpator și beneficiar al revoluției”, a adăugat profesorul Tismăneanu, „dar în adâncul sufletului a rămas leninist până la sfârșit. Nu a fost nici afemeiat, nici iubitor de alcool și nu s-a îmbogățit de pe urma statului. Dar cel mai mare viciu al său a fost că a iubit prea mult puterea.”
Una dintre cele mai importante decizii pe care a trebuit să le ia ca lider interimar al țării a fost soarta lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena Ceaușescu. Inițial, Frontul Salvării Naționale a anunțat că Ceaușescu va fi judecat public.
Dar apoi Iliescu a fost de acord - cu reticență, a scris el în memoriile sale - cu un proces imediat. „Am crezut că moartea lui Nicolae Ceaușescu va pune capăt oricărei rezistențe”. Nicolae Ceaușescu și soția sa au fost executați prin împușcare în ziua de Crăciun 1989.
Totuși, după procesul familiei Ceaușescu, pedeapsa cu moartea a fost imediat abolită. Cinci luni mai târziu, a fost ales președinte cu o majoritate covârșitoare, amintește New York Times.
Început de mandat tumultuos
Primele săptămâni de mandat au fost tumultuoase. Și-a demonstrat rapid propriile înclinații autoritare, permițând transportul cu autobuzul a sute de mineri la București pentru a înăbuși protestele de masă din Piaţa Universităţii.
Partidul Comunist, cu patru milioane de membri într-o țară cu 22 de milioane de locuitori, s-a dizolvat în liniște, deși majoritatea oficialilor săi de rang înalt și-au păstrat funcțiile administrative sau au ocupat noi poziții de putere.
România a început să se îndrepte apoi spre normalitate, chiar dacă cea mai mare parte a țării a rămas într-o sărăcie covârșitoare, iar șomajul a crescut vertiginos, pe măsură ce giganticele industrii de stat din epoca Ceaușescu au fost forțate să se închidă.
Iliescu a fost reales în 1992 și a condus o coaliție formată din vechiul său Front al Salvării Naționale și ultranaționaliști. A pierdut puterea în 1996, dar a rămas activ politic ca președinte al Partidului Social Democrat, cu 400.000 de membri, succesorul Frontului Salvării Naționale și principala forță de opoziție.
Ruptura de Ceaușescu
Ion Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930, în Oltenița, un oraș cu 10.000 de locuitori de pe Dunăre, la sud de București. Tatăl său, Alexandru, a fost mecanic de locomotivă și s-a alăturat Partidului Comunist Român. Ion a călcat pe urmele politice ale tatălui său.
„Mi-am petrecut primii 16 ani din viață alimentat de ideea că comunismul va aduce fericire celor umili și le va reda demnitatea”, a mai scris el.
A intrat la Institutul Politehnic la vârsta de 19 ani și a obținut o diplomă de inginerie. A fost trimis la Institutul de Studii Energetice din Moscova. La întoarcerea sa în România, în 1956, a fost ales deputat.
Ruptura sa finală de Nicolae Ceaușescu a avut loc în 1971, după ce l-a însoțit într-o călătorie în Coreea de Nord, unde Ceaușescu a fost „fascinat de acel model de societate supracontrolată”.
„Mi-am exprimat îndoielile”, își amintea Iliescu în 1994. „Am fost imediat acuzat de «deviere intelectuală»”. În 1985, Gorbaciov, după ce a ajuns la putere la Moscova, a vizitat Bucureștiul și a întrebat despre „vechiul meu prieten Iliescu”. Ceaușescu a văzut acest lucru ca un semn suplimentar că Iliescu reprezenta o amenințare.
Lui Iliescu nu-i plăcea să i se amintească de trecutul său comunist. „Întotdeauna am fost un democrat care nu a avut nimic de-a face cu acțiunile prostești ale comunismului”, a spus el în ultimii ani.
Totuși, în 2006, un raport de 660 de pagini comandat de președintele Traian Băsescu pentru a analiza trecutul comunist al țării îl menționa pe Ion Iliescu ca fiind un ideolog important al Partidului Comunist.