De ce doar în România a reușit planul Gorbaciov, până azi Interviu cu Thierry Wolton

De ce doar în România a reușit planul Gorbaciov, până azi <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu</span> cu Thierry Wolton

Singura țară în care planul lui Gorbaciov a funcționat a fost România, unde cripto-comuniștii, să-i numim astfel, au reușit să confiște revoluția populară care l-a înlăturat pe Ceaușescu. Acest „succes” se datorează, fără îndoială, eficienței Securității, care și-a păstrat suficientă putere pentru a impune această cale.

Ce s-a întâmplat în România imediat după 1989 era fix ceea ce-și dorea să facă Gorbaciov peste tot în țările din centrul și estul Europei: să alunge vechea gardă, Honecker, Ceaușescu, și să-i înlocuiască cu alții mai tineri și mai simpatici, capabili să seducă Occidentul și să primească investiții.

Situația comunismului era catastrofală în blocul socialist, singura speranță era să obțină ajutor financiar din partea capitaliștilor. Prin urmare, trebuiau să-i seducă, iar vechii comuniști nu puteau să facă asta. Cu noii lideri, mai seducători, urmau să vină investițiile din Vest, iar comunismul să fie salvat. Cam ăsta era planul, dar nu a funcționat, spunea istoricul Thierry Wolton, unul dintre cei mai acerbi cercetători ai totalitarismului comunist, într-un interviu pentru Spotmedia.ro.

Popoarele din Est s-au opus, cehii, polonezii, ungarii. Și România la fel, la Timișoara a fost o revoluție populară. Dar mărturiile spun că revoluția anticomunistă din România a eșuat, pentru că era deja în mișcare o direcție neocomunistă, în frunte cu Ion Iliescu, care a confiscat revolta populară. Ceaușescu a fost eliminat, pentru că ar fi putut să vorbească și ar fi avut multe de spus, mai ales că era vorba despre oamenii lui. Și atunci îl ucidem și luăm liniștiți puterea. Revoluția din România a dus în final la ceea ce-și dorea Gorbaciov.

Putem discuta despre calitatea democrației în Ungaria și Polonia, însă ea există, cu alternanțe democratice la putere. România a fost îndelung blocată de către actualul PSD, moștenitorii comunismului.

Thierry Wolton, interviu Spotmedia

La moartea lui Mihail Gorbaciov, liderii europeni îl rețin ca pe acela care a contribuit decisiv la căderea dictaturilor comuniste. Ar fi căzut totalitarismul care a îngenunchiat și România, fără planul lui Gorbaciov? De ce România e țara în care planul de salvare gândit de ultimul lider sovietic a reușit?

Wolton, tradus în limba română la Humanitas, e preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece și de influența sovietică în Occident. A scris, printre altele, Rouge-brun: Le Mal du siècle (1999; trad. rom. Roșu-brun: Răul secolului), Le KGB au pouvoir: Le système Poutine, (2008; trad. rom. KGB-ul la putere: Sistemul Putin, Humanitas), Une histoire mondiale du communisme, vol. 1–3 (2015–2017; trad. rom. O istorie mondială a comunismului, Humanitas, vol. 1, 2018, vol. 2, 2019), Le négationnisme de gauche, (2019, trad. rom. Negaționismul de stânga, Humanitas 2019).

Ce rol a jucat Gorbaciov în căderea totalitarismului comunist? Fără el, s-ar fi prăbușit oricum comunismul, așa cum era?

Niciun regim politic nu e etern, nici măcar comunismul. Este valabil și pentru China populară, care crede, la fel ca toate sistemele totalitare, că are mii de ani în față.

Cu sau fără Gorbaciov, Uniunea Sovietică era condamnată, Gorbaciov nu a făcut decât să grăbească evenimentele, vrând de fapt să o salveze prin reforme care nu schimbau nimic pe fond, dar care au fragilizat regimul – puțină transparență, glasnost, apoi câteva schimbări politice, perestroika – punând la îndoială monopolul ideologic al partidului, mai ales în media, și atotputerea comuniștilor în politică, cu instaurarea Congresului deputaților poporului fără puteri reale, dar lăsând să se audă, totuși, critici privind funcționarea puterii.

A fost suficient, cât să creeze fisuri care au antrenat dispariția URSS, de Crăciunul lui 1991.

Mi-ați spus, în două interviuri de-ale noastre, că planul lui Gorbaciov a reușit în România mai bine ca în alte părți, în orice caz. Să ne oprim puțin la asta – cum și cu cine a reușit planul Gorbaciov în România?

Pentru a salva Uniunea Sovietică, Gorbaciov avea nevoie de ajutorul financiar și tehnologic al țărilor capitaliste. Este motivul pentru care s-a lansat într-o politică de seducere a acestora, care parțial a funcționat, pentru că Occidentul a cunoscut o veritabilă gorbimanie. Asta nu a fost suficient pentru a obține creditele gigantice de care URSS avea nevoie, mai ales că occidentalii s-au ars în anii relaxării, în deceniul 1970, care a favorizat expansiunea comunismului în lume - Vietnam, Cambodgia, Angola, Mozambic, Etiopia. Așa că nu erau dispuși să ajute cu adevărat Uniunea Sovietică.

În această politică a seducerii, țările din Europa Centrală și de Est trebuiau să joace rolul lor, scopul lui Gorbaciov era acela de a-i înlocui pe vechii aparatciki cu oameni noi, „reformatori” care să fie pe placul Occidentului. Aici, popoarele nu au jucat rolul prevăzut. Aceste țări ocupate din 1945 nu respingeau socialismul cu chip uman, ci respingeau tot socialismul. Și atunci s-au eliberat de jugul sovietic.

Singura țară în care planul lui Gorbaciov a funcționat a fost România, unde cripto-comuniștii, să-i numim astfel, au reușit să confiște revoluția populară care l-a înlăturat pe Ceaușescu. Acest „succes” se datorează, fără îndoială, eficienței Securității care și-a păstrat suficientă putere, pentru a impune această cale.

Acest trecut explică de ce României i-a fost întotdeauna atât de greu să construiască un regim democratic veritabil, debarasat de corupție, în primul rând.

În Occident, Gorbaciov e un personaj mai degrabă pozitiv, în vreme ce o bună parte a rușilor îl detestă, pentru că, pentru ei, Glasnost și Perestroïka nu au îmbunătățit nivelul de trai. Care e portretul just?

URSS era o lume închisă, care le dădea oamenilor iluzia că sunt protejați. De îndată ce porțile s-au deschis, de îndată ce un pic de libertate a putut intra, sovieticii au fost nevoiți să înfrunte realitatea, adică mizeria lor economică, socială, morală, culturală. În acest sens da, Gorbaciov este responsabil pentru ridicarea capacului de pe oală. Dar această confruntare cu realitatea exterioară era inevitabilă.

Nu este Gorbaciov vinovat pentru căderea sistemului, vinovat este comunismul însuși.

Este suficient să ne uităm la Cuba de astăzi: o țară săracă, iar asta nu are legătură cu blocada americană, așa cum se spune prostește, din moment ce insula poate face comerț cu cine vrea, mai puțin cu SUA. Prin urmare, pentru această stare mizeră, vinovat este regimul. China comunistă este o excepție, pentru că a reușit să profite de zeci de miliarde plătite de capitaliștii occidentali pentru a se dezvolta. Dar și ea e condamnată să dispară, la un moment dat.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇