Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a murit marți, în spitalul Central din Moscova unde era internat.
Informația a fost anunțată de conducerea spitalului, într-un comunicat în care se preciza că fostul președinte, care avea 91 de ani, „a dus o lungă luptă cu o boală gravă”, potrivit agenției ruse TASS, citată de Bloomberg.
Gorbaciov a fost al 8-lea lider al Uniunii Sovietice, dar singurul care a deținut titulatura de președinte al URSS.
El a rămas prezent în viața publică până recent. Chiar dacă nu a avut o poziție personală în ce privește invazia în Ucraina, mai ales având în vedere sănătatea tot mai șubredă, unul dintre cei mai apropiați prieteni ai săi, jurnalistul Alexei Venediktov, a dezvăluit în iulie că Gorbaciov este consternat de modul în care Putin îi distruge „munca vieții sale”.
Condoleanțe seci de la Putin, mesaj emoționant de la Bruxelles
Putin a transmis, prin purtătorul de cuvânt, un mesaj de condoleanțe.
„Vladimir Putin e profund îndurerat de moartea lui Mihail Gorbaciov. Dimineață va trimite o scrisoare de condoleanțe familiei și prietenilor”, a transmis Dmitri Peskov.
Însă un mesaj mult mai sentimental a venit de la șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
„Mihail Gorbaciov a fost un lider de încredere și respectat. A jucat un rol cheie în sfârșitul Războiului Rece și dărâmării Cortinei de Fier și a pavat calea pentru o Europă liberă”, a scris pe Twitter von der Leyen.
Apreciat în lume, urât de mulți ruși
În 1985 a devenit secretar general al Uniunii Sovietice, în 1989 președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, pentru ca între martie 1990 și decembrie 1991 să fie președinte al Uniunii Sovietice, înainte de destrămare.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990, pentru modul în care a gestionat căderea Cortinei de Fier, fără vărsare de sânge. Gorbaciov a fost cel care a încheiat acorduri de reducere a armamentului cu SUA şi parteneriate cu statele occidentale.
El a va rămâne în istorie ca cel care a introdus pe teritoriul rus libertăți de neconceput până atunci. În plus, nu a trimis armata să reprime violent revoltele din țările blocului sovietic al Europei de Est comuniste în 1989, așa cum făcuseră predecesorii săi în Ungaria, în 1956, şi în Cehoslovacia, în 1968.
Mulţi ruşi nu l-au iertat niciodată pentru turbulenţele pe care le-au declanşat reformele sale, considerând că scăderea ulterioară a nivelului de trai a fost un preţ prea mare de plătit pentru democraţie.