Rusia a atacat Ucraina, pe un teren de dezinformare pregătit minuțios, cu luni înainte. Kremlinul a eșuat în primele etape și acum s-a întoars către publicul intern, ceea ce se poate observa din activitatea conturilor de Twitter care promovează narativele Rusiei privind Ucraina.
Urmăreşte LIVE desfăşurarea evenimentelor din Ucraina invadată de trupele lui Putin
Am vorbit cu expertul în combaterea dezinformării Priyank Mathur, fondatorul și președintele Mythos Labs din Ucraina, despre cum arată temele pe care Rusia le alimentează și rostogolește despre conflictul din ţara vecină și cum au reușit Statele Unite să dejoace mizele lui Putin, într-o primă fază.
Cum arată războiul hibrid al Rusiei în Ucraina?
Cercetările noastre au arătat că există pe Twitter o rețea de conturi care acționează într-o manieră coordonată pentru a răspândi dezinformări și propagandă rusească în privința Ucrainei.
Narativele pe care aceste conturi le răspândesc par să fie strâns corelate de punctele cheie ale Kremlinului, folosite inclusiv de președintele Putin, în discursul de acum câteva zile.
Avem motive întemeiate să suspectăm că aceste conturi sunt fie influențate de, fie sprijinite de interesele Rusiei.
L-ați menționat pe Vladimir Putin. Președintele rus a scris acel articol din iulie, cred, în care vorbea despre unitatea rușilor și ucrainenilor. L-am auzit cu toții vorbind luni seară. A fost ceva nou, din acest punct de vedere?
Ceea ce este nou nu e substanța, conținutul, el spune aceste lucruri de ani de zile. Ce e nou este audiența, publicul căruia a decis să îi spună aceste lucruri.
Înainte, Vladimir Putin și cei din jurul lui foloseau aceste teme dominante, cum e Rusia jefuită de Occident, cum Ucraina nu e un stat real și așa mai departe, dar le spuneau unui public intern, rușilor.
Ce a fost nou în discursul de zilele trecute a fost utilizarea unui discurs televizat, despre care știa că va fi urmărit peste tot în lume. A fost aproape o declarație a unei noi ideologii pe care vrea să o spună acum restului lumii, nu atât rușilor care sunt obișnuiți să audă asta. Cui a vrut să se adreseze este elementul mai important și nou decât ce anume a spus.
Care sunt principalele narative legate de Ucraina folosite de Rusia în ultima perioadă?
Sunt câteva. Ce vedem în primul rând este că a crescut dramatic numărul de conturi false care promovează dezinformările și propaganda rusești, în ultimele trei luni.
Între noiembrie și decembrie, a fost o creștere de 3.000 de ori în ceea ce privește volumul de informații pe care le livrează aceste conturi. Dar a crescut și numărul conturilor care fac asta, lună de la lună. Așadar, volumul de informații despre Ucraina rostogolite de aceste conturi a crescut.
Și, a propos, unele dintre aceste conturi transmiteau înainte propagandă pro-rusă despre alte teme din lume, Libia, SUA și acum s-au redirecționat spre Ucraina, ceea ce ne arată că puterea care le controlează a realocat resursele.
A fost un plan.
Principalul narativ este acela care spune că Ucraina este agresorul, nu Rusia. Am văzut asta și în discursul lui Putin.
O altă idee e că NATO nu e de încredere. Interesant, scriu tweet-urile în limbi europene, în franceză, germană, italiană, spaniolă și spun că Statele Unite nu pot fi de încredere.
Un alt narativ folosit este acela prin care se încearcă spargerea unității dintre Statele Unite și Uniunea Europeană.
Altă narațiune pe care o observăm este cea a politizării. Și încearcă să facă asta în Statele Unite, pentru publicul american: dacă ești de stânga, atunci sprijini politica lui Biden și Ucraina. De pildă, am monitorizat tweet-uri de pe conturile pro-ruse, spunând că dacă Trump ar fi fost președinte, asta nu s-ar fi întâmplat. Scopul e să îi polarizeze pe americani.
O altă narațiune majoră pe care am văzut-o declinată constant din ianuarie încoace este aceea că Rusia doar răspunde provocărilor Vestului, că asta nu e ceva ce Rusia vrea să facă, dar e obligată să facă.
Narativele se și schimbă.
Ce am văzut în noiembrie, decembrie a fost orientat mai degrabă spre publicul vorbitor de engleză.
Apoi, în ianuarie, am văzut mai degrabă conținut în germană, franceză, italiană, spaniolă, pentru a încerca să facă unele state europene să nu fie loiale UE.
În ianuarie, narațiunea răspândită era aceea că Germania nu joacă de aceeași parte cu restul Uniunii Europene. Când germanii au refuzat să vândă arme Ucrainei, asta a fost sărbătorit.
Ce începem să vedem acum și mă aștept să vedem mai departe este mai mult conținut pe Twitter în limba rusă și mai multe informații despre cum Ucraina comite un genocid și este violentă, în partea de est a țării. Mesajele se întorc așadar către publicul intern.
Putin a înțeles că fereastra pentru negocieri cu Vestul s-a închis în mare măsură și cum sancțiunile îi vor afecta pe cei din Rusia, trebuie să le explice de ce Rusia poartă acest război. Pentru a face asta, începem să vedem multă informație viralizată despre atacuri ale Ucrainei asupra civililor, pentru a arăta că este un război pe care Rusia trebuie să-l poarte.
Putin nu a convins Europa să acționeze divizat în aceste chestiuni și atunci se întoarce la publicul intern.
În România, una dintre temele mari rostogolite este aceea a politicii din Ucraina față de minorități. E folosită și de Viktor Orban, la Budapesta. Sunt narațiuni diferite pe care Rusia le spune în Est, față de Vest? Avem și altă istorie cu Rusia.
Cred că da, într-o oarecare măsură sunt folosite narative diferite.
De pildă, în Statele Unite, una dintre narațiunile comune în ultimele luni a fost aceea că SUA trebuie să se concentreze pe propria graniță cu Mexicul, nu să se preocupe de Ucraina și Rusia. Adică Rusia a vrut să folosească tema imigranților și să spună că SUA trebuie să își protejeze granițele, să nu se implice în conflictul cu Ucraina.
În estul Europei, unde există altă istorie recentă cu Rusia, nu merge aceeași retorică, dar am observat în ultimele luni cum twet-urile au trecut de la rusă și ucraineană la engleză, ceea ce înseamnă că au schimbat audiența și s-au adresat statelor membre NATO. Acum, când au văzut că toți sunt uniți în ceea ce privește sancțiunile, se întorc la rusă.
Pe de altă parte, cred că vom vedea mai mult focus pe țările est-europene acum decât am văzut înainte.
Cum arată dezinformarea în Ucraina?
Și aici merg pe mai multe direcții. Nu încearcă să convingă oamenii din Kiev și Liov, pentru că știu că nu va funcționa. Dezinformarea se concentrează pe regiunile separatiste, Donețk și Lugansk, unde narațiunea e simplă: aveți o relație etnică și istorică cu Rusia, suntem aici să vă protejăm.
Această narațiune este foarte emoțională în acea parte a țării, pentru că sunt legături culturale, lingvistice strânse cu Rusia.
Așadar, în Ucraina se concentrează să vorbească despre partea de est și despre faptul că Rusia este mai aproape de oamenii de acolo decât este Vestul, în vreme ce Kievul nu e altceva decât o marionetă a Occidentului.
Am văzut tema folosită de Putin, aceea a statului corupt în Ucraina.
Nu cred că e o temă care să fi găsit adepți în Ucraina.
Cred că acea parte a discursului era mai degrabă destinată publicului intern, căruia să îi spună de ce războiul e necesar, precum și terților, cărora li se sugerează să nu se implice. Mă refer la India, la China, țări cărora Putin le spune că nu trebuie să îi urmeze pe liderii vestici.
E interesant de observat în social media conturi pro-ruse care rostogolesc informații despre țări care nu au nimic de-a face cu acest conflict, cum e India, spunând că nu ar trebui să se implice în acest conflict.
Țintesc țări ca Turcia, India, ceea ce e foarte interesant, pentru că arată că Rusia încearcă să obțină un oarecare sprijin internațional pentru invazia Ucrainei. Cred că este un semn periculos, pentru că arată că lucrurile sunt serioase.
Cum faci însă să combați un fake news? A posteriori, e dificil să vii și să spui că tot ceea ce a fost deja auzit este o minciună.
O strategie pe care America o folosește acum cu succes și e diferită de atitudinea din trecut este să vorbească deschis despre tacticile Rusiei, îndată ce le observă.
În trecut, în chestiunea Crimeea, de pildă, multe informații false au fost țintite, dar asta era ținut apoi clasificat, secret. Mi se pare că transparența este un mod eficient de a lupta contra narativelor false. Vii și spui: inamicul meu vrea să facă asta. Procedând astfel, îl pui într-o poziție inconfortabilă, asta arată că îl cunoști bine, că e predictibil pentru tine şi te face să arăți deștept.
Dacă nu faci asta, pare că te-ai speriat.
E o strategie inteligentă cea folosită de SUA. Nu funcționează ca să împiedice Rusia să facă tot ceea ce face, dar ajută să ridice gradul de educație al oamenilor din întreaga lume în ceea ce privește acest conflict.
Dacă America nu ar fi făcut așa, nu ar fi dat informații despre Rusia, mare parte din lume s-ar fi trezit luni că aude pentru prima dată despre criza ucraineană. Și unii ar fi zis că poate are dreptate Rusia, alții că poate are dreptate Ucraina. Acum, oamenii știu că Rusia este agresorul aici.
Chiar și țări ca China, care are înțelegeri prietenești cu Rusia, nu și-au anunțat sprijinul clar pentru ce face Rusia, rămân, cel mult, neutre. Statele din întreaga lume, cu puține excepții, ca Belarus, sunt fie pro-Vest, fie cel mult neutre în această chestiune, nu pro-Rusia.
Dacă America și Vestul nu ar fi adoptat această strategie a transparenței, oamenii nu ar fi fost informați și opinia publică ar fi fost poate mai puțin critică și suspicioasă față de Rusia.
Ați spune că SUA au învățat să folosească tehnicile hibride ale Rusiei?
Cred că lecția pe care au învățat-o e aceea că transparența este cheia, că trăim într-o lume în care e tot mai greu să păstrezi secrete clasificate și că unul dintre lucrurile la care Rusia și Putin au ținut este reputația internațională. Vorbind despre acțiunile rele ale Rusiei, i-au lovit pe ruși unde știau că va conta și asta face America să arate inteligent.
Biden a spus cu săptămâni în urmă că Putin va ataca Ucraina și atunci s-a râs de el, trolii ruși au râs, și acum lumea vede clar care parte a fost transparentă și care nu și asta nu e bine pentru Rusia.
Cred că asta e marea lecție pe care SUA au învățat-o, nu doar din Crimeea, ci și din ultimele alegeri americane.