Nu m-aș mai obosi să scriu despre vechile, dar actualele năravuri ale vechilor și ponosiților oameni din politică care au apărut acum, înainte de alegerile locale, dacă n-aș avea speranța că în viitorii doi ani lucrurile se pot îndrepta.
Probabil că, la fel ca și mine, mulți oameni sunt plictisiți și scârbiți de cei ce nu înțeleg că, nefăcând mai nimic în politica ultimilor ani, ar trebui să aibă decența să se retragă, precum Tăriceanu, Petre Roman sau Ponta.
Probabil că mulți nu mai pot accepta prezența celor care s-au maculat pășind alături de Dragnea și care ar fi trebuit să plece de pe scena politică odată cu el, precum Iordache, Șerban, Nicolicea, Ștefănescu, Pleșoianu.
Probabil că la fel de mulți nu mai suportă ieșirile unor politicieni care și-au dovedit incompetența, ca Dăncilă, Fifor sau Orlando. Probabil că mulți nu pot înghiți prestațiile unora care au răbufnit în politică ca să se dezumfle imediat ce au ajuns în lumina reflectoarelor, ca Vela, Ciolacu sau Anisie.
Probabil că mulți sunt deziluzionați de politicieni care au promis, dar care nu au atins nivelul scontat, ca Nicușor Dan, Barna sau Cioloș. Și mulți sunt dezamăgiți de pletora ieșită acum fără alt rost la alegeri decât niște bani grași și ușori, ca Iordănescu, Pancu, Lipă, Mitică Dragomir.
Am făcut această lungă, superficială și plicticoasă listă pentru a rememora parte din cei ce ar trebui să fie trimiși pe margine, pentru a sublinia grotescul personajelor care participă sau influențează aceste alegeri.
Am făcut asta pentru a explica de ce prezența la vot, dincolo de situația pandemiei, nu va fi normală, ci scăzută. De ce mulți sunt dacă nu debusolați, măcar obosiți și au o lehamite justificată față de alegerile astea locale.
Situația aceasta însă convine de minune PSD. Grupul său de alegători s-a micșorat după inflația Dragnea, iar scorul din sondaje reflectă o realitate indubitabilă: partidul s-a contractat la nivelul susținătorilor săi fideli și nu mai poate crește, stagnează.
Dar rezultatele în alegeri, la fel ca în 2016, depind de prezența la vot a alegătorilor de dreapta, iar aceștia sunt pretențioși și instabili, numărul lor depinzând de calitatea celor ce vor să se aleagă, de calitatea mesajului transmis.
De neprezența lor la vot depinde salvarea PSD, iar PSD va face tot ce va putea ca această stare de lehamite să continue să existe: moțiune de cenzură aiurea-n tramvai, gălăgie politică cât cuprinde combinată cu atacuri suburbane ca să maculeze adversarul politic, mergând până la amânarea alegerilor parlamentare dacă scorul sondajelor nu le va fi pe plac.
Iar pletora asta de expirați parcă nu are alt rost decât de a plictisi și a descuraja, pletora asta ponosită care cântă în cor cerând de pomană lasă impresia nefastă că dincolo de ei nu mai este nimic. Demobilizatoare această împresie că totul va fi ca înainte, că nimic nou sau bun nu se poate întâmpla.
Deci, dacă Iohannis ar dori să ajute PSD să ,,dispară” de pe scena politică ar trebui să facă ceva să mobilizeze electoratul de dreapta, încă de pe acum. Dacă el și PNL așteaptă perioada de dinainte de alegerile parlamentare, fac o greșeală strategică gravă. PNL și USR ar trebui să facă multă campanie electorală pozitivă și să se desprindă de ideea păguboasă de a promova candidații la primărie doar pe plan local.
Ar trebui să bată televiziunile și ziarele cu proiectele pe care le vor pune în practică dacă vor câștiga parlamentarele, ar trebui să axfisieze alegătorii cu programul prin care vor converti banii europeni în realizări. Ar trebui să fie conștienți că scoaterea alegătorilor din lehamitea aceasta ar trebui să fie principalul lor scop.
A auzit cineva de ceva care să aibă tangență cu cele spuse? Nu. Ce auzim în aceste zile este sarabanda declarațiilor PSD, cu bune cu rele, cu lucruri acceptabile sau inacceptabile. PNL este în defensivă și ar trebui să vină rapid pe piață cu discurs pozitiv care să îndrepte atenția publică asupra a ce trebuie făcut după parlamentare. Este singura modalitate de a scoate alegătorii de dreapta din blocajul de care sunt cuprinși.
Clasa politică veche viermuiește azi și pentru că știe că s-ar putea să fie ultima ei șansă de a ajunge la banii publici. De ce nu spune asta PNL în loc să se piardă în discursul mărunt, în confruntarea neproductivă cu PSD pe tema moțiunii de cenzură? De ce își pierde Ludovic Orban vremea și energia cu această moțiune? De ce nu ridică privirea din mocirlă să arate cu brațul câmpia pe care ar trebui să ajungem?
Să lase în mocirlă România lor și să ne arate România noastră? Să arate România pentru care ar trebui să merite să ieșim din case la vreme de pandemie și să ne riscăm sănătatea ca să mergem la vot? Nu știu.
Ce știu este că dacă va face pași mărunți prin mocirla asta va ajunge să se maculeze ca personaj politic și să maculeze și partidul. Iar alegătorii săi, la fel ca în 2016, se vor înfășura în pătura nepăsării și nu vor merge la vot.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro