România are nevoie și de o gândire pozitivă de mărire a plăcintei, cum se spune câteodată în relațiile internaționale și în politică, și nu doar de una de tăiere a unei plăcinte deja existente.
Pentru asta, e nevoie ca patru partide de la guvernare să nu se certe, măcar primele luni: că o întoarcere la rețeta veche a PSD-ului – “hai să-i lăsăm pe ceilalți să arate că sunt mai slabi ca noi și după aceea lumea ne vrea înapoi pe noi” – nu este foarte sănătoasă.
- Coaliția a semnat protocolul de guvernare: „Ne așteaptă decizii grele, care vor însemna și durere”/ „Avem o formulă care ne mulțumește și ne nemulțumește pe toți în aceeași măsură” (Video)
- Premierul PSD vine în aprilie 2027. Cum poate Bolojan să revoce miniștrii
- Kelemen Hunor țintește un „stat mai subțire” și anunță măsuri fiscale din toamnă: Va fi o cură de slăbire
- PSD și UDMR confirmă taxarea pensiilor peste 4.000 de lei
- Planul Bolojan pentru un stat eficient – ce propune pentru Justiție, Educație, Poliție, spitale și companii de stat
Deci rămâne de văzut cum se va reinventa și PSD și cum va ieși și PNL din zona de președinte mesianic, afirmă analistul politic Radu Magdin, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Formarea Guvernului s-a făcut în jurul necesității de a face o reformă economică. Totuși, ultimele scrutine au arătat că electoratul își dorește o reformă (și) politică. Se împacă cele două?
Categoric se împacă cele două și se completează, în sensul în care reforma economică are nevoie de o reformă politică.
În oglindă cu 2010 poți spune că în momentul de față nu ai de implementat neapărat o austeritate, ci mai degrabă un element de optimizare, ca să găsim un alt cuvânt pozitiv.
Deci poți în momentul de față să marchezi un element de reformă politică prin stil. De exemplu, dacă domnul Bolojan clamează eficiență, dar folosește elemente de empatie în comunicarea publică, viața sa politică și popularitatea lui se vor extinde.
Să nu uităm că din această perspectivă, Băsescu, care a jucat mai în forță cu dihotomia omul gras versus omul slab în momentul 2010, a pierdut foarte mult capital politic și chiar a fost urât pentru o perioadă de către o parte din români, regenerându-se doar un deceniu mai târziu în sondaje, pe fondul deziluziei față de succesor.
România are nevoie, apropo de reformă economică, de o gândire pozitivă de mărire a plăcintei, cum se spune câteodată în relațiile internaționale și în politică, și nu doar de una de tăiere a unei plăcinte deja existente.
Cred că unul dintre cele mai bune mesaje în ultimele săptămâni au fost date de către domnul Nazare, cât încă nu era nominalizat ca ministru la Finanțe, și anume faptul că România are nevoie de un plan de relansare economică.
Asta ar însemna o reformă economică și de relansare economică. Trebuie să ne uităm mai cu atenție inclusiv la regimul atașaților economici, o parte dintre ei, care sunt foarte buni, dar nu au întotdeauna, prin diferitele structuri așa cum au fost ele gândite, energia maximă și vântul maxim în pupă.
Deci trebuie o gândire-ecosistem care să unească politic, economic, diplomatic și, de ce nu, și inteligență, acolo unde o informație îți poate aduce prosperitatea pe masă, în special în lumea în dezvoltare.
Deci pentru noi această perspectivă de reformă economică înseamnă din nou să gândim dincolo de potențial, de austeritate, cum creștem această economie, cum atragem mai multe investiții, cum exportăm mai mult, în felul ăsta compensând, aducând mai mulți la bani la buget, ajutând și la combaterea deficitului bugetar.
Cum arată împărțirea ministerelor? Care sunt cele cu greutate, din acest punct de vedere și din perspectiva contextului mare, internațional, geopolitic?
Categoric, Ministerul Apărării este foarte important într-o perioadă cu crize acute de securitate atât în regiune, cât și în plan global.
Separat de acest lucru, domeniul energiei rămâne unul foarte important pentru România, ca și domeniul agriculturii. Deci energie, agricultură și apărare sunt acolo.
Ministerul Digitalizării și Economiei iarăși este important din perspectiva unei alte industrii cheie în România, și anume industria IT, dar și din perspectiva unui narativ mai puternic și mai organizat de fabricat în România, inclusiv pentru industria auto, care are o resetare în plan global.
Din punctul meu de vedere, ministere cheie nu sunt doar cele clasice, în sensul în care și am văzut această discuție în România: de exemplu, energia este importantă și strategic, în momentul de față.
Și aici aș face o completare la întrebarea asta, că m-ați întrebat și cum arată împărțirea ministerelor.
Eu zic că acest cabinet arată mult mai bine decât părea iniţial, decât ne așteptam. Poate este un pic surprinzător numărul foarte mare de vicepremieri fără portofoliu, pentru că s-a vrut probabil să aibă fiecare câte un reprezentant, câte un emisar acolo.
Dar dincolo de acest aspect eu sunt surprins plăcut de componența actualului cabinet și cred că este un cabinet care, dacă are maturitatea să nu se certe cel puțin primele șase luni și să arate o reformă politică, inclusiv în sensul echilibrului și respect pentru colegii de coaliție, s-ar putea să aibă mult mai mult succes decât ideea setată încă din start de cabinet de sacrificiu.
Cum vedeți prioritățile de politică externă? Sunt poziționări pe care România ar trebui să le corecteze, să le întărească?
Eu cred că trebuie să ieșim din zona veche, de anii 1990 – 2000, în care politica noastră externă este blocată ca discurs, lucru pe care l-am văzut în discursurile lui Iohannis și nu numai, la întâlnirile reuniunii anuale a Diplomației Române.
De exemplu, acel triunghi de aur al politicii externe românești UE, SUA și NATO.
În primul rând, trebuie să ne spălăm cu apă rece pe față și să înțelegem că o politică externă ambițioasă înseamnă o privire spre viitor. Or, viitorul României nu poate fi decât global.
Asta presupune mai multe cercuri de interes, un cerc regional pe care este bine să-l umplem încet-încet, pe măsură ce ne revenim, de substanță. Să nu uităm că noi am afirmat arogant anterior, că suntem lider regional. Dar într-adevăr există potențial de lider și atât de nișă în CEE, unde Polonia rămâne lider nedisputat, cât și în SEE, în sud-estul Europei.
După aceea ai componenta europeană a României, care este principalul nostru pilon de prosperitate și care poate fi umplut și mai mult de conținut de către România. Avem parteneriatul nostru cu SUA și NATO, ca legătură securitară, transatlantică.
Dar dincolo de aceste elemente deja bifate, de umplerea de conținut a triunghiului de aur al politicii externe, România trebuie să semnaleze, inclusiv discursiv, în perioada următoare, faptul că înțelege lumea în care trăim. Și că, apropo de SUA și Europa, să ne uităm și numai cu atenție la secolul asiatic, la dezvoltarea africană și să ne reînnoim relațiile cu flancul latin, din America de Sud.
Deci o Românie globală în care, într-adevăr, să avem o componentă de prosperitate, o componentă de securitate și o componentă mai mare, să spun așa, de soft power, de dezvoltare de soft power și de reînnoire a legăturii românești cu lumea în dezvoltare, unde se află sursele creșterii globale în momentul în momentul de față.
Care sunt vulnerabilitățile Guvernului? Vedeți pietre de moară în alcătuirea noului cabinet?
Nu văd atât de multe pietre de moară. Ca vulnerabilități, aș spune tentația de a ne întoarce la aceeași politică falimentară a criticii în coaliție.
Cu cât mai mult coaliția se coordonează în formatele de coaliție sau între lideri de partid și miniștrii se respectă între ei, cu atât vor da sentimentul că au înțeles semnalul dat de români pentru o politică civilizată și eficientă.
Deci cred că trebuie să depășim logica de mexican standoff, provocare mexicană în care cele patru partide, ca un fel de patru șerifi, patru cowboy care se uită în ochii celorlați, să vadă cine trage primul.
Eu cred că din această perspectivă inclusiv vom avea surprize plăcute de la USR, care s-a ars data trecută în 2021, fiind partenerul mai critic în coaliție, și cred că USR-ul, dacă își dorește să fie patru ani la guvernare și să fie un partid prezidențial, mai ales că gestionează politica externă și apărarea, este important să arate, la propriu, cum le-a spus sloganul la congres, că sunt pregătiți de guvernare.
Deci eu sunt optimist în ceea ce privește USR-ul, cred că și-a învățat lecțiile din 2021.
PSD-ul trebuie să se reînnoiască, să fie un partid nu doar disciplinat, dar și din ce în ce mai profesionist, pentru că și ei se află sub presiune ideologică, din partea AUR, a lui Ponta, dar și a concurenței, în percepția publică în ceea ce privește eficiența ministerială.
Cred că o întoarcere la rețeta veche a PSD-ului: hai să-i lăsăm pe ceilalți să arate că sunt mai slabi ca noi și după aceea lumea ne vrea înapoi pe noi, nu știu dacă este neapărat foarte, foarte sănătoasă. Deci rămâne de văzut cum se va reinventa și PSD-ul.
PNL e un partid care a mizat foarte mult în ultimii ani pe ideea unui conducător mesianic. Multe din viitorul PNL se agață de imaginea lui Bolojan, dar cred că și ei trebuie să se gândească foarte clar ce înseamnă liberalismul, ce înseamnă să se reinventeze ca partid și să se organizeze. Dacă fac asta, cu siguranță pot recupera teren pe viitor.
În ceea ce privește UDMR, nu-mi fac griji, pentru că e partidul cel mai profesionist din România, în momentul de față.
La câteva săptămâni de mandat, cum arată instituția prezidențială? Ce fel de mandat prezidențial proiectează Nicușor Dan?
Pe de o parte, este inevitabil ca în perioada următoare să dezamăgească un pic, pentru simplul motiv că s-au proiectat, ca și la Obama, ca și la alte persoane care au fost alese pe un anumit val de speranță și optimism poate foarte multe calități pe dumnealui.
Şi inevitabil orice candidată pe care se proiectează prea multe calități dezamăgește inclusiv din perspectiva managementului zilnic al puterii, iar pe de altă parte cred că surprinde bine prin faptul că se implică în temele mari, importante ale țării și, clar, formarea unui guvern mai amplu, care să reformeze îi poate fi atribuită, ca victorie.
Cred că, dacă dumnealui nu trecea de PSD ca să-l aducă înapoi în guvernare și nu încerca să discute cu liderii de partid, încât să se găsească o soluție atât reformistă, cât și stabilă, nu se ajungea la soluția actuală.
Separat de acest lucru, cred că este esențial ca în perioada următoare să-și formeze echipa cât mai repede, pentru că s-a văzut inclusiv într-o poză recentă că a obosit și este normal să fii obosit când faci singur foarte multe lucruri. Deci cred că în perioada imediat următoare își va finaliza echipa de consilieri.
Cred că este sub o presiune mult mai mare decât a fost la primărie, pentru că e președintele țării. Pe de o parte, trebuie să fie mult mai prezent decât Iohannis, iar pe de altă parte, trebuie, din punctul meu de vedere, să aibă o agendă strategică.