Rusia are o poziție maximalistă și vrea să câștige mai mult decât îi este potențialul, de aceea cum vor arăta trupele de menținere a păcii este crucial: să ne asigurăm că nu vom repeta greșelile pe care le-am făcut în Bosnia și Herțegovina în anii ‘90 și că aceste trupe nu vor fi doar un format de trupe de menținere a păcii de genul formatului ONU, al căștilor albastre care practic nu au nicio putere de descurajare în cazul unui atac.
Rușii vor să aibă acces la Odesa și vor să rupă accesul Ucrainei la Marea Neagră. Vor să transforme Marea Neagră într-un lac rusesc, vor probabil să creeze instabilitate în Republica Moldova și vor clar să creeze instabilitate la granița NATO din sud-estul Europei, argumentează Ionela Ciolan, cercetătoare în politica externă și de securitate a UE la Centrul pentru Studii Europene Wilfried Martens din Bruxelles, într-un interviu pentru spotmedia.ro.
Trebuie să punem pe masa de negocieri și să ne asigurăm că Marea Neagră nu se va transforma într-un lac rusesc, avertizează aceasta.
Rușii își doresc menținerea controlului asupra Crimeii și dacă vor reuși să creeze această Novorusia, în care practic preiau sudul teritoriului ucrainean, atunci este o problemă de securitate națională pentru România și clar o problemă de securitate națională pentru Republica Moldova. Deci trebuie să explicăm partenerilor toate aceste chestiuni.
Iată că avem foarte multe vești care vin din Statele Unite. Un telefon foarte lung între Donald Trump și Vladimir Putin. Un telefon mult mai scurt între Trump și Zelenski. Ne putem da seama după aceste două convorbiri, ce anume vrea Donald Trump de la pacea din Ucraina? Ce vrea să obțină, în primul rând?
Știm că președintele Trump își dorește să încheie războiul din Ucraina cât mai repede. Chiar în perioada campaniei electorale, el a promis că va fi președintele american care va încheia războiul într-o zi. Se dovedește faptul că acest război este destul de complicat și complex, încât nu poate fi încheiat chiar de pe o zi pe alta.
Președintele Trump își dorește să încheie războiul din Ucraina, pe de o parte, pe de altă parte își dorește o reluare a relațiilor între Statele Unite și Rusia, pentru că el consideră că, la momentul actual, Rusia este un partener junior al Chinei și și-ar dori să rupă cumva această prietenie dintre chinezi și ruși. Nu știm exact dacă se poate și cât de realistă este această ambiție.
De asemenea, își dorește mutarea interesului politicii externe americane practic doar pe zona indo-pacifică și pe tot ce înseamnă pericolul acestei ascensiuni globale a Chinei.
Evident că, pentru acest lucru, administrația Trump își dorește de asemenea ca europenii să devină garanți ai securității convenționale din Europa. Deci nu mai putem vorbi, pe viitor, despre o susținere necondiționată din partea partenerilor americani pentru a oferi umbrela de securitate pentru continentul european.
Vedem practic o transformare a relațiilor transatlantice și o nouă percepție a relațiilor transatlantice, care se construiește acum. Va fi o relație bazată mai mult pe interese comune, câteodată interese tranzacționale. Va fi și o relație care n-o să mai fie la fel de unitară sau fără limite, precum am văzut în ultimii 80 de ani.
Vedem așadar o schimbare a relațiilor transatlantice, pe fondul faptului că și lumea se schimbă - avem această tranziție de la sistemul liberal internațional, de la ordinea mondială liberală către această ordine mondială bazată pe multipolaritate, practic pe sfere de influență și pe ideea că statele puternice pot să aibă un cuvânt de spus în regiunea lor.
Este o schimbare de dinamică și în relațiile internaționale. Practic, președintele Trump își dorește un sfârșit al războiului în Ucraina cât se poate de repede și lucrul acesta a creat foarte multă nesiguranță în Europa, la Bruxelles în special, pentru că pe de o parte vedem o schimbare a dinamicii și relației între americani și europeni - europenii și-ar dori să fie parte din aceste procese de negociere, dar până la acest moment nu au loc la această masă a negocierilor.
Pe de altă parte, vedem și o tentativă de împăciuire din partea administrației Trump către președintele Putin. Iar de partea cealaltă, vedem că Rusia are o poziție maximalistă în ceea ce privește războiul din Ucraina. Rusia nu este pregătită pentru pace.
Rușii zic în discuțiile cu administrația Trump că ar fi pregătiți pentru pace și că ar fi de acord cu toate aceste idei, cu o încheiere a conflictului pentru 30 de zile și începerea procesului de negociere, dar în realitate vedem că nu sunt pregătiți pentru că ei continuă să atace infrastructura critică, dar și orașele din Ucraina.
Deci nu ne putem baza pe cuvântul dat de către ruși și prin această poziție maximalistă a Rusiei mă refer la faptul că ei și-ar dori să iasă din aceste negocieri ca un stat învingător deși, în mod realist, Rusia nu a învins în războiul din Ucraina. Rusia și-a propus să aibă o campanie de 3 zile care s-a transformat într-un război de 3 ani. Rusia, în această perioadă, cu costuri militare, financiare, umane imense, a înaintat destul de greu.
La începutul invaziei din 2022, Rusia ocupa 7% din teritoriu ucrainean, în urma anexării Crimeii în 2014 și a ocupării unei părți din regiunea Donbass. La momentul actual, Rusia ocupă între 18 și 20% din teritoriul ucrainean.
Practic vedem că Rusia nu a avansat extrem de mult și că suntem într-un război de atriție, suntem într-un impas al luptei în războiul din Ucraina. Deci clar Rusia nu poate să aibă această pretenție că ar fi un stat învingător în acest război, pentru că nu este, dar ei continuă să aibă acest narativ al statului care a învins și încearcă să forțeze mâna ucrainenilor, pe de o parte și chiar a administrației americane.
Deci să câștige la masa verde, practic?
Da, adică să obțină cât se poate de mult. Ei vor să obțină recunoașterea anexării Crimeii și a celor patru republici din sud-estul Ucrainei ca fiind teritorii rusești, deși din punct de vedere al ocupării teritoriului, Rusia nu ocupă spațiul respectiv integral.
De asemenea, ei vor să obțină o schimbare de regim la Kiev și de aceea forțează foarte mult, în perioada aceasta, includerea ideii că Ucraina trebuie să realizeze alegeri și în special alegeri prezidențiale. Din punct de vedere al constituției ucrainene, Ucraina nu poate să facă lucrul acesta, în timp ce este sub mandat de stare de război, la momentul actual.
Și apoi cum poți să organizezi alegeri libere într-un stat este în război, stat care are 7 milioane de cetățeni prin Europa și, la nivel intern, câteva milioane care sunt, practic, strămutați din regiunile lor în alte regiuni mai sigure din Ucraina.
Apoi se pune problema: cum putem organiza alegeri libere, corecte, democratice în teritoriile ocupate? De aceea consider că acest subiect este un subiect fals pe care președintele Putin încearcă să-l pună.
Dar pe care l-a preluat și președintele Donald Trump. Preia direct Donald Trump temele lui Vladimir Putin sau e o coincidență? Pentru că și Donald Trump cere alegeri libere, mai ales după episodul întâlnirii cu scântei de la Casa Albă.
Nu știm exact dacă administrația Trump preia aceste subiecte și crede în ele, sau dacă doar sunt anumite tactici pe care le folosesc în negociere. Pe de o parte, să-i convingă pe ruși să vină la masa negocierilor, pe partea cealaltă să-i convingă și pe ucraineni să înceapă procesul de negociere. Nu știm exact cât de mult este preluat în mod real sau sunt doar anumite tactici din acea schemă a „cum să faci business”, a acelor abordări de business ale președintelui Trump.
Aș mai aduce în discuție și cum văd ucrainenii, pentru că rușii vor cât se poate de mult - la final rușii vor practic dispariția statului ucrainean. Vedem că în ultimele zile tot încep să aibă cât mai multe cerințe. Deja acum vor să primească și teritoriile din sudul Ucrainei, teritorii care nu sunt ocupate.
Și care ne-ar face nouă mari probleme, pentru că înseamnă deschiderea la gurile Dunării.
Practic ei vor să aibă acces la Odesa și vor să rupă accesul Ucrainei la Marea Neagră. Vor să transforme Marea Neagră într-un lac rusesc, vor probabil să creeze instabilitate în Republica Moldova și vor clar să creeze instabilitate la granița NATO din sud-estul Europei, pentru că la momentul actual zona aceasta - regiunea Mării Negre - este singura regiune de conflict activ pe care îl avem în ultimii trei ani.
Dar ce își doresc ucrainenii? Aici este și perspectiva europenilor, pentru că europenii încearcă să susțină cât se poate de mult perspectiva ucrainenilor. Este foarte important, din perspectiva Ucrainei și a Uniunii Europene, ca să nu existe un cadru de pace fără implicarea Ucrainei.
Este important ca Kievul să decidă ce este acceptabil și când să pună capăt conflictului și că această pace în Ucraina nu poate să fie impusă - pentru că dacă ne dorim să avem o pace justă și durabilă, avem nevoie de implicare viziunii ucrainenilor, dar și a europenilor în menținerea acestei păci.
Apoi, trebuie să ne asigurăm că la toate aceste negocieri de pace, Europa este parte a discuțiilor, pentru că europenii vor fi cei care vor se vor asigura că se respectă pacea după încheierea acestui conflict și care vor susține integritatea teritorială a Ucrainei.
Principiile de drept internațional trebuie să fie salvate, pentru că altfel am putea deschide o cutie a Pandorei și crea anumite precedente care pot să fie periculoase nu doar în Europa, dar și în alte zone din lume. Și aici mă refer la Taiwan și la faptul că China se uită cu atenție la ce se întâmplă în Ucraina, la cum evoluează lucrurile și care este perspectiva țărilor occidentale.
De asemenea, europenii nu sunt de acord cu recunoașterea ocupației și cu nicio împărțire. Ei zic că ucrainenii sunt cei care decid dacă sunt de acord să renunțe sau nu și dacă teritoriile respective, care sunt ocupate, vor fi la un moment dat negociate pentru a fi restituite Ucrainei.
De asemenea, ucrainenii - și nici europenii - nu sunt de acord cu ideea rușilor de a diminua armata ucraineană. Pentru ucraineni și europeni este important să păstrăm armata ucraineană puternică, fără niciun fel de restricții. Și este și o garanție de securitate care poate fi oferită ucrainenilor - faptul că ei au dreptul să-și păstreze capacitățile actuale ale forțelor sale armate.
Din perspectiva europeană, trebuie să menținem sancțiunile chiar și în momentul în care avem un acord de pace și aceste sancțiuni împotriva Rusiei trebuie menținute până în momentul în care rușii își vor opri economia de război.
Pentru că nu suntem convinși - sau mulți în Europa nu sunt convinși - dacă această armistițiu și aceste negocieri de pace vor duce în la o pace sustenabilă, lungă sau va fi doar un mic respiro pentru ruși pentru a se regrupa și a încerca din nou să atace Ucraina. Sau să atace chiar teritoriul flancului estic, pentru că există și acest scenariu de care discutăm.
Apoi, trebuie să înțelegem foarte clar că în aceste negocieri de pace nu avem de-a face cu doi actori egali. Avem de-a face cu un actor agresiv, Rusia, care a încălcat suveranitatea și integritatea teritorială a unui stat și cu un actor victimă, Ucraina.
Deci este important ca atunci când vorbim despre negocierile de pace să menținem înghețarea activelor rusești, până se va ajunge la un acord privind despăgubirile Rusiei față de Ucraina. Pentru că trebuie să ne gândim în aceste negocieri juste și la reconstrucția Ucrainei, la cum rușii vor contribui la reconstrucția Ucrainei, pentru că sunt ei sunt cei care au creat situația actuală.
Este important, de asemenea, să discutăm despre garanții puternice de securitate. Aici, evident, există diferite perspective între americani și europeni. Știm, pe de o parte, că americanii nu își doresc să se implice în trupele de menținere a păcii în Ucraina.
De asemenea, nu sunt de acord cu discutarea integrării Ucrainei în NATO, ca un argument în aceste negocieri de pace, deși ucrainenii consideră că integrarea în NATO ar fi cea mai puternică garanție de securitate. Știm și că americanii zic că aceste forțe europene sau non-europene care vor menține pacea în Ucraina nu vor fi acoperite de articolul cinci al NATO.
Avem, practic, anumite întrebări privind credibilitatea acestor trupe din Ucraina și cum putem să ne asigurăm că aceste trupe nu vor fi doar un format de trupe de menținere a păcii de genul formatului ONU, al căștilor albastre, care practic nu au nicio putere de descurajare în cazul unui atac.
Să ne asigurăm că nu vom repeta greșelile pe care le-am avut în Bosnia și Herțegovina din anii ‘90. Cred că este important să învățăm lucrul acesta când vorbim despre trupele de menținere a păcii, europene sau non-europene, pentru că sunt și alte state interesate de această idee.
Aici o să aduc în discuție faptul că chinezii sunt interesați să fie parte din acest proces de trupe de menținere a păcii în Ucraina și au propus o variantă de trupe chineze și indiene care să fie staționate practic în zona demilitarizată, pentru a menține pacea sub forma unui mandat ONU.
Nu știm exact în ce măsură Ucraina va fi de acord cu această variantă, pentru că știm că China ajută Rusia indirect în război.
Este un joc duplicitar al Chinei, care joacă la două capete până vede cum se modifică ceea ce noi numim ordinea mondială și ce rol va avea?
Într-adevăr. Și apoi în ceea ce privește europenii, sunt mai multe discuții sau scenarii privind aceste trupe de menținere a păcii și la momentul actual încă se duc discuții privind mandatul acestor trupe, formatul lor, fie că vorbim de trupe de menținere a păcii într-un format restrâns, de 10.000 de soldați - președintele Zelenski vorbea de ideea de a avea în jur de 100-150.000 - fie că vorbim de ideea ca aceștia să fie staționați în prima linie, în zona de demarcație sau în linia a 2-a, după trupele ucrainene.
Apoi se pune problema rolului lor de descurajare în mod real. În cazul în care Rusia va testa practic aceste trupe, vor avea acestea capacitatea să reacționeze la un atac armat sau nu?
Sunt foarte multe chestiuni care sunt sensibile. Din punct de vedere politic, este foarte dificil politicienilor europeni să vândă această idee cetățenilor din spațiul european, dar este important să-i educăm pe cetățeni să înțeleagă de ce vom avea nevoie de aceste trupe și de ce aceste trupe de menținere păcii trebuie să aibă și o postură de descurajare.
România trebuie să fie acolo sau nu, pentru că avem această dilemă: țările vecine Ucrainei ar trebui să trimită trupe de menținere a păcii sau nu?
Sunt mai multe ipoteze în acest scenariu, pentru că, așa cum zic și polonezii, țările vecine Ucrainei poate nu ar trebui să fie implicate direct, prin trimiterea de soldați în aceste trupe de menținere a păcii, pentru a nu se crea ideea că ar fi un fel de invadare din partea altui stat de la graniță.
În schimb, sunt și alte moduri de a privi această situație, sunt experți care vorbesc despre faptul că și statele de la graniță se pot implica, pentru că practic ar întări mai mult ideea de bună vecinătate și faptul că Ucraina se poate baza pe vecinii săi pentru a-și asigura securitatea și stabilitatea teritoriului.
Dar în mod clar România trebuie implicată în toate aceste procese, în întâlniri și dialoguri, în acest schimb de idei. România clar trebuie să fie implicată în toate procesele care țin de trupele de menținere a păcii, pentru că pe lângă partea de soldați care vor fi propriu-zis staționați în Ucraina, există și restul de componente de suport pentru aceste misiuni, unde putem să contribuim.
Clar, din punct de vedere al ideilor, România trebuie să vină cu perspectiva sa, să explice partenerilor europeni modul în care vedem noi securitatea în zona noastră din flancul estic, pentru că noi înțelegem mai bine dinamica din regiunea Mării Negre.
La fel, trebuie să punem pe masa de negocieri faptul că trebuie să ne asigurăm că Marea Neagră nu se va transforma într-un lac rusesc. Pentru că rușii își doresc menținerea controlului asupra Crimeii și dacă vor reuși să creeze această Novorusia, în care practic preiau sudul teritoriului ucrainean, atunci este o problemă de securitate națională pentru România și clar o problemă de securitate națională pentru Republica Moldova. Deci trebuie să explicăm partenerilor toate aceste chestiuni.
De asemenea, trebuie să explicăm partenerilor că modul în care conflictul din Ucraina va fi încheiat va afecta foarte mult stabilitatea și securitatea Republicii Moldova. Este important ca prin vocea României, vocea Moldovei să fie auzită în aceste negocieri cu capitalele europene și la Bruxelles.
Totuși, vedem că România este absentă din multe. Mă uit la Polonia și la țările baltice care, de pildă, ar vrea să se retragă din acordul internațional de interzicere a minelor antipersonal, ca măsură de descurajare. România însă e complet absentă de peste tot. Este ea absentă din motive electorale sau este absentă pentru că nu e capabilă să propună propria strategie?
Cred că la momentul actual, România este absentă pentru că toată energia forțelor politice și intelectuale din România se axează în special pe dinamica relațiilor interne și în special a alegerilor prezidențiale. Am avut parte de acest război informațional, acest atac al ingerințelor externe și domestice asupra democrației din România și asta ne-a vulnerabilizat substanțial și, practic, acum energia principală merge în această direcție.
Aș mai aduce în atenție faptul că pentru țările baltice, Polonia, dar și țările nordice, lor le este mai ușor să discute despre aceste subiecte, pentru că ele au deja formate mini-laterale. Practic, ele deja se coordonează de mulți ani în aceste formate regionale, în care își împărtășesc idei, colaborează pe diverse domenii, ceea ce, din perspectiva mea, nu se întâmplă și în regiunea noastră, pentru că România este într-o regiune mai vulnerabilă, cea a flancului estic.
Vedem pe de o parte că avem un vecin precum Ungaria, care are o perspectivă mai apropiată și mai împăciuitoare față de Rusia. Serbia, la fel, a avut o perspectivă destul de împăciuitoare față de președintele Putin. Bulgaria - un vecin care are o criză politică de câțiva ani și le este și lor foarte greu să aibă inițiative pe plan extern.
Și apoi este Turcia, care are o poziție în care încearcă să își respecte angajamentele NATO, dar în același timp ei au și o dependență economică față de Rusia și prin urmare, încearcă să balanseze între interesele economice și cele de politică de apărare.
Lucrurile acestea fac regiunea noastră să fie mai complexă și e mai dificil să ajungem la aceste formate mini-laterale pe care balticii, polonezii și nordicii le au, pentru că ei au lucrat pentru a-și construi respectivele formate și apoi ei au o viziune asemănătoare, aproape identică, privind amenințarea agresiunii rusești.
Au viziuni aproape identice privind modul în care statele respective ar trebui să reacționeze vizavi de Ucraina. Și atunci e mult mai simplu ca să ajungă la un interes comun. Aș mai aduce încă o idee în plus: ele sunt și state în care politica de securitate și de apărare este predominantă în societățile respective, pentru că - cu toate că țările baltice și Polonia fac parte din NATO și acum recent avem și integrarea Finlandei și a Suediei - ele au alocat un interes mai mare pericolului rus și poate că au înțeles pericolul rusesc mult mai repede decât l-am înțeles noi în România, așa că au acționat în această direcție.
De ce înarmarea înseamnă de fapt pace? Pentru că este acest narativ fals: de ce să ne mai înarmăm, când vrem pace?
Dacă ne-am uita la acel proverb latin: „dacă vrei pace, pregătește-te pentru război”, am înțelege faptul că acesta este motivul pentru care noi, în Europa, trebuie să investim mai mult în capabilitățile noastre de apărare.
Pentru că trăim într-o lume din ce în ce mai instabilă, trăim într-o regiune în care Rusia își dorește să devină o mare putere globală și pentru asta își dorește recrearea sferelor de influență în Europa și deja se visează într-un format „Ialta 2”, în care recâștigă influența asupra statelor din Europa Centrală și de Est, în care își dorește dispariția sau vulnerabilizarea NATO și încearcă să ducă și la erodarea coeziunii în cadrul Uniunii Europene.
Practic, toate aceste elemente arată faptul că noi, Uniunea Europeană, trebuie să ne consolidăm propria noastră apărare și trebuie să ne asigurăm că suntem capabili să ne apărăm.
Pentru a fi capabili să ne apărăm, pe de o parte trebuie să vedem ce goluri strategice avem în apărarea noastră, din moment ce o să vedem o retragere parțială sau completă a ajutorului militar american de pe continent european.
Și apoi trebuie să ne asigurăm că apărarea noastră este suficient de credibilă pentru a-i face pe ruși să se gândească de două ori înainte să atace teritoriul european. Ei deja o fac, prin tot felul de campanii de dezinformare, toate ingerințele în procesele democratice din Europa - nu doar în România - , prin susținerea mișcărilor de extremă dreapta sau stânga, prin tot felul de atacuri hibride asupra infrastructurii critice, prin atacuri cibernetice.
Vedem cazurile de spionaj care apar în presă și tot felul de alte elemente care intră în acest tip de război informațional și de război hibrid. Rușii deja duc un război hibrid împotriva statelor din estul Europei și parțial și asupra restului continentului.
Trebuie să ne asigurăm că rușii nu vor fi încurajați și că nu li se va da posibilitatea să exploateze vulnerabilitatea noastră și vulnerabilitatea sistemului de apărare european pentru un atac convențional.