Președintele SUA, Donald Trump, a lansat atacul de amploare asupra Iranului după săptămâni de presiuni venite din partea a doi aliați-cheie din Orientul Mijlociu – Israel și Arabia Saudită – scrie The Washington Post.
Potrivit a patru surse familiarizate cu discuțiile, cele două state au făcut lobby intens pe lângă Casa Albă pentru o intervenție militară. Decizia a dus la o campanie aeriană masivă care, încă din prima oră, s-a soldat cu moartea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, și a mai multor oficiali de rang înalt.
Apelurile discrete ale prințului saudit
Prințul moștenitor Mohammed bin Salman l-ar fi sunat de mai multe ori pe Trump în ultima lună, pledând pentru o lovitură americană, în ciuda poziției oficiale pro-diplomație afișate public de Riad. În paralel, emisarul prezidențial Steve Witkoff și Jared Kushner purtau negocieri cu iranienii privind programul nuclear și cel balistic.
Oficial, Arabia Saudită a transmis că nu va permite folosirea spațiului său aerian pentru un atac. În discuții private, însă, liderul saudit avertiza că Iranul va deveni „mai puternic și mai periculos” dacă SUA nu acționează acum.
Netanyahu și argumentul „momentului potrivit”
Premierul israelian Benjamin Netanyahu și-a continuat campania publică pentru lovituri americane împotriva Iranului, pe care îl consideră un inamic existențial. Potrivit Washington Post, în briefinguri clasificate pentru congresmeni, secretarul de stat Marco Rubio ar fi sugerat că momentul și obiectivele misiunii au fost influențate de faptul că Israelul era pregătit să atace oricum, cu sau fără sprijinul Washingtonului.
În acest context, opțiunea Casei Albe s-ar fi redus la a lovi împreună cu Israelul sau a interveni ulterior, după o eventuală ripostă iraniană.
Decizie în pofida evaluărilor serviciilor
Atacul a fost lansat în ciuda unor evaluări ale serviciilor americane potrivit cărora Iranul nu reprezenta o amenințare iminentă pentru teritoriul continental al SUA în următorul deceniu. Agenția de Informații a Apărării nu identifica indicii că Teheranul dezvoltă o rachetă balistică intercontinentală, iar Agenția Internațională pentru Energie Atomică afirma că nu există dovezi privind reluarea îmbogățirii uraniului la nivel militar.
Cu toate acestea, Trump a invocat „amenințări iminente” și a susținut că Iranul urmărea dezvoltarea de rachete capabile să lovească America.
O ruptură față de prudența tradițională
Lovitura de sâmbătă marchează o ruptură față de decenii de prudență americană în ceea ce privește schimbarea de regim într-o țară de peste 90 de milioane de locuitori. Chiar și în comparație cu intervențiile anterioare ale lui Trump, operațiunea are o amploare fără precedent.
Spre deosebire de invazia Irakului din 2003, actuala strategie se bazează exclusiv pe puterea aeriană. Trump a exclus desfășurarea de trupe la sol, mizând pe ideea că bombardamentele pot produce efecte politice interne.
„Niciun președinte nu a făcut ce fac eu”
Într-un mesaj video adresat iranienilor în timp ce bombardamentele erau în desfășurare, Trump a declarat: „Niciun președinte nu a fost dispus să facă ceea ce sunt eu dispus să fac în această seară.”
El le-a cerut iranienilor să „preia controlul” asupra guvernului și a promis „imunitate completă” celor din structurile de securitate care s-ar alătura schimbării. Nu a oferit însă detalii despre mecanismele prin care acest lucru ar putea avea loc.
Critici și întrebări la Washington
Democrații au cerut explicații privind caracterul „iminent” al amenințării invocate. Senatorul Mark Warner, vicepreședinte al Comisiei pentru Informații din Senat, a declarat că nu a văzut nicio evaluare care să justifice punerea trupelor americane „în pericol imediat”.
Vicepreședintele JD Vance, prezent în Situation Room în timpul operațiunii, a susținut că nu există „nicio șansă” ca intervenția să ducă la un război prelungit.
G.P.