Inculparea lui Raúl Castro reprezintă o evoluție spectaculoasă în confruntarea de aproape 70 de ani dintre Statele Unite și regimul comunist de la Havana.
Anunțul făcut miercuri — chiar de Ziua Independenței Cubei — marchează și o escaladare semnificativă a presiunii exercitate de administrația Trump. Măsura vine pe fondul blocadei petroliere americane, care a provocat o criză umanitară severă și amenință să destabilizeze complet țara, al intensificării presiunii diplomatice și al unei liste recente de cerințe transmise la Havana de directorul CIA, John Ratcliffe.
Trump amenință Cuba de mai multe săptămâni, afirmând că poate face „orice” dorește cu statul sărac și că ar putea avea „onoarea de a prelua Cuba”. Miercuri, liderul american a declarat că „eliberează” țara.
„Este o națiune falimentară. Se vede asta. Se destramă. Nu au petrol, nu au bani”, le-a spus Trump jurnaliștilor. „Dar noi suntem acolo să ajutăm – suntem acolo să ajutăm familiile, oamenii.”
Dosarul împotriva lui Castro vizează incidentul din 1996, când două avioane civile au fost doborâte, iar patru persoane, inclusiv trei americani, au murit.
Scopul lui Trump
Administrația Trump pare să urmărească un obiectiv dublu: să slăbească și mai mult regimul de la Havana, posibil prin eliminarea unor membri considerați mai pragmatici și deschiși negocierilor, dar și să creeze un posibil pretext pentru o intervenție militară sau pentru o operațiune a forțelor speciale, similară celei care l-a înlăturat pe liderul venezuelean Nicolás Maduro în ianuarie, arată o amplă analiză CNN.
Lee Schlenker, cercetător la Institutul Quincy pentru o Politică Externă Responsabilă, avertizează însă că inculparea ar putea avea efectul opus celui dorit de Casa Albă.
„Cred că aceasta va fi o condamnare la moarte pentru orice posibil acord cu Cuba”, a spus Schlenker.
„Va produce un efect de mobilizare naţională și va întări mentalitatea de cetate asediată a conducerii cubaneze”, a adăugat el.
Cuba nu e Venezuela
Strategia privind Cuba reprezintă cel mai recent test al tacticii administrației Trump de a crește presiunea economică prin blocade și prin amenințarea cu folosirea forței pentru a forța adversarii să cedeze.
Această abordare a funcționat în Venezuela, unde Delcy Rodríguez, o figură importantă a regimului, a devenit președinte interimar și negociază acum cu administrația Trump. Totuși, venezuelenii nu au văzut încă împlinite promisiunile privind democrația. O strategie similară a eșuat însă în Iran, iar Trump ar putea fi nevoit să reia războiul.
Președintele Cubei, Miguel Díaz-Canel, a condamnat inculparea lui Castro, pe care a numit-o o manevră politică ce reflectă „aroganța și frustrarea imperiului american".
Poziția Cubei pune sub semnul întrebării ideea centrală a politicii externe promovate de Trump: convingerea că orice conflict poate fi rezolvat printr-o negociere și că amenințarea cu intervenția militară americană îi poate determina pe adversarii mai mici să cedeze și să își deschidă economia și resursele pentru companiile americane.
În prezent nu există semne ale unor pregătiri militare americane de amploare în apropierea Cubei, așa cum s-a întâmplat înaintea operațiunilor din Venezuela și Iran. Totuși, CNN relatează că zborurile americane de recunoaștere și spionaj în apropierea coastelor cubaneze s-au intensificat. Activități similare au precedat și operațiunile din Iran și Venezuela.
Americanii au alte probleme
Popularitatea în scădere a lui Trump din cauza războiului din Iran îi reduce însă spațiul politic pentru o nouă aventură militară.
Sondaje recente realizate de CNN și New York Times arată că majoritatea americanilor se opun războiului cu Iranul și politicii dure față de Cuba.
O confruntare directă cu Cuba - deși ar putea fi populară în rândul exilaților anticomuniști din Florida - ar reprezenta o provocare uriașă pentru republicani înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului (care vor avea loc în noiembrie).
Chiar și un succes de politică externă în Cuba ar putea conta prea puțin pentru alegătorii preocupați de costurile caselor și alimentelor.
„Poporul american nu cere un nou război. Oamenii vor să ne concentrăm pe construirea de casee în Arizona, nu pe bombardarea locuințelor din Havana”, a declarat senatorul democrat Ruben Gallego.
„Vor să reducem costurile sistemului medical, nu să condamnăm o generație de veterani la o viață întreagă de vizite la spital. Vor ca viața lor să fie mai accesibilă, nu ca banii lor din taxe să fie cheltuiți pe războaie inutile.”
Riscurile unei operațiuni militare
O eventuală operațiune militară americană sau un raid al forțelor speciale ar putea întâmpina o rezistență mult mai mare decât cea din Venezuela și ar putea provoca pierderi importante pentru SUA. Deși armata cubaneză are resurse limitate și echipamente învechite, ea ar putea provoca victime trupelor americane.
Securitatea din jurul lui Raúl Castro este, de asemenea, extrem de strictă pentru a preveni un scenariu de tip „capturare rapidă”, similar celui aplicat în Venezuela.
Lee Schlenker subliniază că doctrina defensivă cubaneză presupune mobilizarea întregii populații în cazul unei invazii străine.
„Asta ar provoca victime americane și ar duce, de asemenea, la moartea a zeci sau chiar sute de civili și membri ai forțelor de securitate cubaneze”, a spus el.
„Nu am vedea o transformare totală a guvernului cubanez. Dacă se va întâmpla ceva, probabil vom vedea mai multă represiune și foarte puțin progres spre democrație și economie liberă.”
Între timp, blocada americană asupra importurilor de petrol către Cuba creează o situație extrem de instabilă, provocând lipsuri severe și riscând prăbușirea societății. Aceasta ar putea genera un exod masiv de refugiați și o nouă criză de imigrație pentru administrația Trump, care a promis să securizeze granițele SUA.
Cu toate acestea, preferința administrației pentru operațiuni militare rapide și decisive — cel puțin până la conflictul din Iran — face ca o acțiune militară împotriva Cubei să nu poată fi exclusă complet.
Trump amintește frecvent, cu admirație, de operațiunea împotriva lui Maduro, iar succesul acelei intervenții ar fi putut să-l facă să creadă că și răsturnarea regimului iranian ar fi simplă.
Trump are nevoie urgentă de o victorie
Administrația Trump consideră că are motive să creadă că poate câștiga confruntarea cu Cuba. Președintele american are nevoie urgentă de o victorie care să revitalizeze o politică externă afectată de eșecul de a opri războiul din Iran, de incapacitatea de a pune capăt conflictului din Ucraina și de blocajul negocierilor privind încetarea focului în Gaza.
Perspectiva de a deveni liderul american care reușește ceea ce predecesorii săi, de la John F. Kennedy încoace, nu au reușit - înlăturarea regimului lui Fidel Castro - reprezintă tipul de recunoaștere istorică pe care Trump îl caută.
Totodată, secretarul de Stat Marco Rubio, fiu al unor imigranți cubanezi, încearcă de mulți ani să submineze regimul de la Havana.
Transformarea Cubei din adversar în stat aliat ar consolida ceea ce unii analiști numesc „Doctrina Donroe” - strategia administrației Trump de a-și extinde controlul asupra întregii emisfere vestice.
Experții ONU au avertizat încă din februarie că blocada petrolieră americană și sancțiunile asociate amenință alimentarea cu energie electrică, sistemele de apă și canalizare, spitalele, transportul public și producția alimentară din Cuba.
Totuși, miercuri, Marco Rubio le-a transmis cubanezilor într-un mesaj video că „adevăratul motiv pentru care nu aveți electricitate, combustibil sau alimente este că cei care controlează țara voastră au jefuit miliarde de dolari”.
„Nimic nu a fost folosit pentru a ajuta poporul”, a adăugat el.
Puțini contestă faptul că regimul cubanez este represiv și autoritar. Același lucru poate fi spus și despre Iran, unde sancțiunile și blocada americană agravează dificultățile populației civile, deja afectată de ani de represiune internă.
Totuși, niciunul dintre aceste regimuri nu s-a prăbușit până acum. Iar metodele dure folosite de Trump pentru a-și consolida locul în istorie riscă să aducă eventuale victorii cu un cost uman și politic foarte ridicat.
B.B.
Liftul care a căzut în gol a fost supus chiar ieri unei revizii majore. Primele măsuri
Mai mulți bani pentru Rabla în 2026. Guvernul spune că vrea să susțină și piața auto, și investițiile de mediu
Ianis Hagi semnează un nou contract
România rămâne țara cu cea mai mare inflație din UE. Prețurile au crescut de aproape trei ori mai mult decât media europeană
