Unu. Cumpănaşu, falsul erou al adolescenţilor de pe Tik Tok ar fi un excelent candidat la orice din partea AUR, poate chiar la Oscar. Impreună cu doamna Şoşoacă ar face un excelent cuplu înaintea căruia ar păli toţi marii noştri actori comici.
Îmi închipui o scenă în care ipochimenul adună 10.000 de profesori şi-i îngrămădeşte pe un stadion ca într-un soi de lagăr, drept răzbunare pentru chinurile suferite de personalitatea lui în procesul de învăţământ anterior.
Iar doamna Şoşoacă, ca o adevărată Napoleoană, comandă foc şi din cele arme air soft pe marea de profesori este vopsit chipul tricolor al tribunului României noastre mai mari decât ne este necesar.
Cumpănaşu l-ar bate pe Charlie Chaplin, pe onoarea mea, parte din populaţia ţărişoarei, aia care e cam analfabetă, deşi funcţională, ar cumpăra bilete şi s-ar îngrămădi pe stadion, la festin, să arunce în bieţii profesori cu ouă stricate şi cu roşii borşite.
Individul ar trebui să repete spectacolul până ce profesorii jură că vor da note de zece tuturor puştanilor care mestecă gumă la ore şi nu ştiu tabla înmulţirii şi tuturor puştoaicelor care cred că, dacă imită botoxatele de pe Antena Star, au mai multe şanse să ajungă dive decât lucrătoare pe centura Bucureştilor.
Bieţii domni profesori. Ar fi mai bine ca domnul Cîmpeanu, şeful lor, dacă tot nu le-a mărit salariile, să se sesizeze, că asta e treaba dumnealui de ministru de învăţământ, ca să oprească imaginile astea de film grotesc în capul Cumpănaşului.
Măcar până nu îl recuperează AUR ca să candideze din partea lor la ceva, la orice, poate chiar la preşedinţie, Doamne fereşte…
Doi. Alt erou de tinichea al naţiei, membru al grupării ministeriale a domnului Orban, este Costel două’ş’două dă tone Alexe, fost ministru de Mediu la vreme de pandemie.
Un individ onest, care a condus Ministerul Mediului cu o mâna de fier, pardon, de tablă. Un individ de la care avem ce învăţa: greutatea unei ştampile pusă pe o foaie nu se calculează cu formula masa ei ori 9,81, pentru că acel 9,81 se aplică numai săracilor Danei Budeanu, nu ministrului Mediului, la el formula se înmulţeşte şi cu viteza luminii de pe fruntea lui luminată de penelist şperţar.
Având în vedere că neşte calcule simple demonstrează că valoarea ştampilei depăşeşte cu mult greutatea tablei pe care DNA îl acuză că a mâşmăşit-o, eu propun să i se dea omului diferenţa de greutate şi să i se retragă acuzaţia, cu condiţia să verse valoarea acesteia la buget.
Nu aşa zice proiectul ăla de lege cu fentatul evaziunii fiscale moşit de pesedişti cu mitralieră tip Rădulescu prin parlamentul trecut?
Slavă Domnului că Orban nu l-a pus trezorier la PNL, că aveam acuma un scandal Drăghici 2 şi iar îl acuza doamna Ioana Ene pe şeful diputăţilor de obiceiuri pesediste mascate.
Câtiva de trei. Leana şi Costel, pardon, Mugur Mihăescu-Garcea şi pretenii anti-mască au reuşit să o acopere pe şefa a ce a mai rămas din TVR, doamna Gradea, cu zoaiele oprobiului public prin numărul lor şucar care a făcut băşcălie de pandemie de a scăzut numărul infectaţilor din cartier.
Trebuie să spun de la început că eu nu sunt de partea ălora cu fineţuri pe creier care s-au simţit jigniţi de conţinutul anti-pandemic al show-ului, mie mi s-a părut că umorul respectivilor, gros şi forţat, n-are nicio treabă cu prestaţiile anterioare comise, care mai aveau şi ceva haz.
Când te-ai ramolit în roluri de James Bond, nu-l mai poţi juca pe Romeo. Când ai fost Garcea, nu mai poţi fi altceva.
Există o barieră în cariera cantautorilor care opreşte producţia de noi melodii la ritmurile vechi, din tinereţe. Nasol, dar aşa merg treburile, orice repetiţie a calului riscă să ajungă gloabă.
Deci doamna Gradea ar trebui pedepsită nu pentru prestaţia lui Garcea – la urma urmei, la ce ne puteam aştepta din partea lui? - ci pentru că este în deplină degringoladă când dă cu Saturday night show în populaţie, ca să-şi apere onoarea pângărită.
Pentru tinichelele vândute în noaptea de Revelion Garcea şi Gradea ar trebui să dea cei cincizeci de mii de euroi îndărăt TVR şi încă pe atât ălora de şi-au pierdut timpul belind ochii la şoul vândut ca aur.
Şi să fie pedepsiţi 365 de zile cu vizionarea show-ului american, ca să înveţe şi dumnealor dracului diferenţa între umor grosier şi umor de calitate.