Văzând cât de neclintită este doamna Clotilde Armand, după ce renumărarea voturilor, pe care Antena3 o proclamase deja câștigată, se tot lungește cam sine die, iar bombardamentul cu amenințări dă mereu chix, Marcel Ciolacu a scos la lumină bomba atomică și strânge semnături, pentru un referendum de demitere a primarului.
Nu știu cum de are curajul domnul Ciolacu să vorbească de funie în casa spânzuratului, după ce PSD s-a făcut deja de râs, cu trei referendumuri, ratate toate:
- Referendumul din 2007 pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, respins cu o majoritate zdrobitoare (75,48%) de către un electorat care simpatiza cu președintele de atunci.
- Referendumul din 2012, tot pentru demiterea aceluiași Traian Băsescu, aprobat, nu respins, tot cu o majoritate zdrobitoare (87,52%) de către același electorat, care nu mai simpatiza cu același președinte. Dar, vai pentru PSD, referendumul a fost invalidat de CCR, întrucât prezența la vot (46,24%) era insuficientă față de baremul legal la acea dată de 50%+1.
Nu pot să nu amintesc că eșecul se datora în cea mare parte neghiobiei unor lideri PSD care, convinși avant la lettre de șansele reușitei, n-au acordat atenție unui parametru crucial, respectiv numărul cetățenior cu drept de vot lăsat în zona estimărilor și a confuziilor.
- Referendumul din 2018, cu privire la „familia tradițională”, la care 91.56% din alegători au răspund DA, însă la urne s-a prezentat doar 21.10% din electorat, insuficient pentru validarea rezultatului la BEC.
Să-mi fie iertat, a fost tot din neghiobia liderilor PSD, care au supraestimat interesul românilor pentru o problemă artificială aflată pe agenda liderilor, dar nu și a electoratului. Aidoma astăzi, nu mi se pare că schimbarea primarului din Sectorul 1 ar fi pe agenda electoratului local. Este o problemă exclusiv a câtorva lideri ciolăciști.
Cum le-ar sta, oare, noilor lideri ai aceluiași PSD dacă la un nou referendum alegătorii Sectorului 1 n-ar vota conform agendei PSD sau chiar, dezgustați, nu s-ar prezenta în număr suficient la vot?
Actualul război, declanșat de PSD, mi se pare disproporționat și incorect.
Pe de o parte, doamna Clotilde Armand luptă singură-singurică, de partea cealaltă întreaga cohortă PSD a sunat goarna, Antenele domnului Voiculescu ne bombardează cu filmulețele sale neînteligibile, perdantul Tudorache trage sforile de după perdea, perdanta Gabriela Firea adună de zor semnături anti-Clotilde, iar domnul Ciolacu, reprezentant de prim rang al Legislativului, intră cu bocancii peste puterea judecătorească și dă un ordin, cum n-a mai văzut România, de la Ana Pauker încoace:
”procurorul de serviciu de la DNA” trebuie ”să își facă datoria în această seară” și”să emită mandate de reținere” pe numele primarului Clotilde Armand și soțului acesteia.
Așadar, ultimatum către procurorul de serviciu: chiar în această seară și nu mai târziu, trebuie să-și facă datoria, adică să execute fără crâcnire ordinul lui Ciolacu (na, că era să zic Dragnea!).
Rămâi ca la dentist, când te gândești că nea Marcel ăsta, care vorbește de la tribună ca țațele adunate la portiță, se laudă în CV că-i licențiat în Drept, nu în altceva, la o universitate ecologică unde a studiat o grămadă de discipline principale:
- drept civil,
- drept penal,
- drept bancar și valutar,
- drept comercial,
- criminalistică,
- drept administrativ.
Așa scrie în CV, nu-i născocirea mea! Să vezi, însă, ce chestie: domnu’ Ciolacu a studiat o grămadă de drepturi, dar n-a prea profesat cam niciunul. Tot CV arată că, timp de zece ani de la absolvire, n-a fost angajat nicăieri, ca să-i folosească la ceva grămada de drepturi studiate.
În termeni populari, timp de zece ani bătuți pe muchie, junele Marcelică a tăiat frunze la câini. Apoi, s-a pomenit deodată prefect, director executiv, viceprimar, membru în tot felul de „comitete și comiții”, deputat și viceprim ministru – mâna dreaptă a vestitului premier Dăncilă, în prezent pe post de materie cenușie la BNR.
Pe parcurs, a mai făcut și studii postuniversitare, pe tema ”Securitate şi buna guvernare”, iar mai apoi s-a trezit dând masteratul, cu tema „ Bazele sectorului public. Managementul finanţelor publice”.
Iar acum, specialistul securității și bunei guvernări, profesionistul managementului finanțelor publice și cunoscătorul a nu mai puțin de șase drepturi de tot felul se bagă peste procurorul de serviciu de la DNA, pentru ca acesta să emită mandate de reținere – sub presiunea domniei sale – și s-o încătușeze nu numai pe doamna Clotilde, dar și pe soțul acesteia. Șo pe ei, amândoi!
Să mă tai și n-am să cred că șeful Opoziției declanșează atâta tămbălău doar de dragul dreptății, ca să-i dea șanse la revanșă celui care, de aproape un an, luptă să demonstreze că ar fi câștigat ceea ce a pierdut.
Intuiția îmi spune că mizele sunt cu totul altele decât ceea ce se observă la prima ochire.
De ce credeți că se amestecă şi Gabriela Firea în ciorba de la Sectorul 1? Pentru că, în cazul unui referendum câștigat la sector, poate face și dânsa un referendum mai mare, pe București, ca să-și spele pata cu care a rămas pe obraz, după duelul cu Nicușor Dan. Dar i-ar crește, mai apoi, și șansele la Cotroceni, de ce nu?
Opinez că gândurile doamnei Firea ar putea fi cu totul altceva decât gândurile domnului Ciolacu. Stilul cum s-a lansat în apărarea obrazului lui Tudorache mă face să cred că partidul însuși are obligații față de el.
Ce fel de obligații, nu știu. Dar gândul mă duce, ca simplă comparație, la cazul Rovanei Plumb, care cotizase cu 800.000 de lei, ca să ocupe poziția nr. 1 la europarlamentare. Mă mai duce tot gândul și la cazurile de corupție care au trimis la zdup lideri de seamă ai PSD, inclusiv un fost trezorier recent condamnat definitiv.
Să mă ierte Cerul dacă gândesc cu păcat, dar îmi vine să mă întreb: cu cât o fi cotizat Tudorache la partid, pentru ca să câștige alegerile pe care le-a pierdut și mai apoi să ajungă senator, în ciuda unui greu dosar penal, unde are deja calitatea de inculpat și cu care trage zdravăn spre fund onoarea partidului?
Din punctul meu de vedere, asemenea cazuri dovedesc că PSD este ca proverbialul stup cu miere, perfect ca să se lingă pe degete oricine trece pe lângă.
Nu am probe, nu pot să susțin nimic dar intuiția mea, care rareori mă dezamăgește, îmi spune că cine susține cu atâta înfocare cauza lui Tudorache în conflictul cu Armand ori încă se mai linge pe degete după ce trecuse mai demult pe lângă stup, ori așteaptă să-l conducă tot Tudorache exact la stupul doldora de miere. I se pare oare cuiva altfel?
Poate n-aș puncta atât de insistent bănuielile mele, dacă n-aș fi observat cum același domn Ciolacu exacerbează războiul Clotilde/Tudorache, încercând să-l atragă și pe președintele țării în mocirlele sale:
“Preşedintele României să intervină pentru că este un pericol la democraţia României. Să intervină şi să ceară public, să facă şedinţă de CSAT, este nepermis aşa ceva”.
Auzi, să fie convocat CSAT, pentru că domnului Ciolacu i s-a părut că umbra unei fotografii neclare ar putea aparține unei anumite persoane! Iar bănuiala nu este nici măcar a unui expert, numit să se pronunțe sau a unui investigator care ar cerceta dosarul. Este părerea unuia care, în raport cu legea, este un simplu nea Cutare.
Stimate domnule Marcel Ciolacu, problema mi se pare mult mai simplă. Calea de a o rezolva nu trece nici pe la CSAT, nici pe la referendum sau Piața Victoriei. Este numai instanța, dacă aveți încredere în statul de drept. Instanța va cântări atât insinuările PSD-Tudorache-Antena 3, cât și replicile simple și ferme ale doamnei Clotilde.
După ce instanța va soluționa cazul, hotărând vinovații în conflictul legat de umbrele din camera filmată, bucureștenii își vor face o imagine corectă despre beligeranții în cauză și puteți face câte referendumuri doriți, pe seama oricui.
Dacă însă ocoliți instanța, forțând rezolvarea prin jocuri politice a unui caz de drept, despre care v-ați și lămurit că nu are șanse de câștig pe cale juridică, atunci înțeleg că v-a pierit încrederea în statul de drept, în instanțe, în imparțialitatea magistraților și în valorile aflate la baza democrației însăși.
Iar, dacă-i așa, cine credeți că este adevăratul pericol la democrația României, pentru care cereți cu ardoare ședința CSAT? Ghici, ciupercă!
Să ne reamintim câteva dintre cele mai importante aspecte legate de scandalul voturilor date pentru Primăria Sectorului 1:
