E greu de spus cu certitudine dacă legea prin care parlamentarii au rămas fără pensii speciale a fost minată intenționat de un viciu de constituționalitate care să permită răsturnarea ei sau dacă acest viciu a fost încă una dintre mostrele de incompetență și/sau aroganță “pentru că putem” a/ale clasei politice.
Cert este că trei dintre judecătorii majorității au avut un interes direct în cauză, fiind foști parlamentari beneficiari de pensii speciale, pe lângă salariul de judecător și, pe viitor, de pensia specială de fost judecător.
Potrivit minutei, 6 judecători din CCR reproșează Legislativului faptul că a adoptat legea într-o zi, ceea ce într-adevăr este foarte greu de acceptat în afara unei proceduri de urgență. “Legea criticată a fost adoptată în cadrul procedurii generale într-o singură zi, cu încălcarea tuturor termenelor, ceea ce reprezintă o afectare a procedurii de adoptare în ansamblul său”, se arată în comunicatul Curții.
Aici nu e vorba despre cât de popular este sau nu un demers, cât de necesar este el. Este vorba despre respectul minimal față de regulă, de procedură, de avize. Lipsa lui este una dintre explicațiile pentru haosul, inclusiv legislativ, din România.
Dacă admiți încălcarea regulilor atunci când îți convine subiectul, trebuie să admiți și când nu îți convine. Doar că majoritatea CCR a făcut fix invers.
Când subiectele i-au convenit, judecătorii acum scrupuloși au considerat că încălcările de regulament nu privesc CCR, deci au respins sesizările. Dovadă stau Deciziile 633 și 650 din 2018, privid codurile penal și de procedură penală.
Teza vicierii intenționate pare totuși privilegiată din mai multe motive. Majoritatea membrilor birourilor permanente sunt palamentari cu experiență, care nu aveau cum să nu realizeze ce încălcare de procedură comit.
A mai existat o lege trântită de CCR pe tema pensiilor speciale inclusiv pe motive de procedură, unul fiind că eliminarea pensiilor speciale nu a fost decisă de plenul reunit cum ar fi trebuit. Deci modelul există.
Și, nu în ultimul rând, e drept că trei dintre judecătorii din majoritatea care a admis excepția privind pensiile senatorilor și deputaților sunt beneficiari direcți (Dorneanu, Enache și Attila Varga), dar ceilalți 3 nu sunt. Iar între acești trei, sunt doi propuși de PSD (Deliorga și Stan – judecător raportor) și unul de PNL (Pivniceru).
Mi-e foarte greu să cred că, dacă PSD ținea cu adevărat la legea aceasta, judecătorii propuși de social democrați, mai ales fără a avea un interes personal în cauză, s-ar fi opus. Deci dacă PSD dorea sincer că legea să rămână, majoritatea ar fi fost inversă.
Printre cei mai vehemenți critici ai deciziei CCR - cu urlete și înjurături reciproce (la propriu, cu judecătorul raportor Stan), a fost Daniel Morar.
Dl Morar a țipat ca să audă presa bine de tot și, deși intrase la dezbaterea cauzei, a anunțat că pleacă și nu mai vrea să participe la nimic. Ceea ce reprezintă o abatere disciplinară. Judecătorul se opune prin vot, opinii separate, nu ieșind din judecată.
Decizia a fost luată fără prezența domniei sale, considerându-se că a votat împotrivă. Dl Morar susține că e o hotărâre nulă în aceste condiții. Aștept cu nerăbdare să văd unde va invoca nulitatea unul dintre cei mai înverșunați susținători ai supremației totale și zdrobitoare a CCR.
Daniel Morar a încercat să blocheze adoptarea deciziei până la plecarea sa și a celorlalți doi judecători, ceea ce ar fi dus la repunerea cauzei pe rol și ar fi fost probabil ca noii veniți, sub controlul lui Klaus Iohannis toți, să fi votat pentru respingere, pentru că pe președinte nu îl interesează personal subiectul și ar fi avut nevoie de un pic de popularitate fără efort.
Nici dl Morar mă tem că nu a fost chiar dezinteresat. Cel mai probabil, a încercat ca prin acest scandal să reabiliteze imaginea să publică pe final de mandat.
După toate nenorocirile pe care le-a făcut în complicitate cu majoritatea de acum, dl Morar vrea să reintre lebădă în viață publică, cu intenția destul de evidentă de a rămâne în centrul atenției.
Doar că între dl Morar și dl Dorneanu nu e mare diferență când vine vorba de apărarea intereselor proprii. Când dl Morar era în proces cu Casa de Pensii pentru recunoașterea vechimii la CCR pentru pensia de magistrat, domnia sa nu a avut nicio rezervă să participe la dezbatere, să voteze și să folosească decizia CCR, luată cu propriul vot ca să câștige procesul cu Casa de Pensii. Principial.
Măcar una dintre multele ipocrizii din acest caz se va clarifica repede. Vom vedea dacă a fost un viciu involuntar sau intenționat, în funcție de inițierea și votarea unei noi legi pe acest subiect, cu toate exigențele pe care le va indica motivarea CCR.