Poziția premierului spaniol Pedro Sánchez față de politica externă a lui Donald Trump poate părea, la prima vedere, o confruntare riscantă.
În realitate, însă, liderul socialist urmărește o strategie politică atent calculată, atât pe plan intern, cât și internațional, scrie The Guardian.
Sánchez și-a intitulat memoriile politice din 2019 A Manual for Resistance, un titlu care reflectă stilul său de leadership: capacitatea de a rezista sub presiune și de a menține o poziție fermă.
Această abordare s-a văzut și recent, când Trump a amenințat Spania cu un embargo comercial după ce guvernul de la Madrid s-a opus bombardamentelor americane și israeliene asupra Iranului.
„Nu vom deveni complici la ceva care este rău pentru lume – și contrar valorilor și intereselor noastre – doar de teama represaliilor”, a declarat Sánchez, care a descris loviturile militare drept „o încălcare a dreptului internațional” și a rezumat poziția guvernului său printr-un mesaj simplu: „nu războiului”.
Un gest rar: limitarea accesului militar al SUA
Poziția Spaniei nu s-a limitat la declarații. Guvernul de la Madrid a refuzat utilizarea de către SUA a bazelor aeriene Naval Base Rota și Morón Air Base, ceea ce a dus la retragerea a 15 aeronave americane din țară.
Un precedent similar există doar în 1986, când guvernul spaniol condus de Felipe González a refuzat utilizarea bazelor pentru atacurile ordonate de Ronald Reagan împotriva Libiei lui Muammar Gaddafi.
Totuși, spre deosebire de acea perioadă, poziția lui Sánchez îl plasează astăzi într-o poziție mai izolată față de alți lideri europeni, care au adoptat poziții mai prudente față de Washington.
Moralitate sau pragmatism?
Deși poziția premierului spaniol este adesea prezentată ca o decizie morală, The Guardian scrie că este mai corect să fie descrisă drept o decizie pragmatică.
Sánchez pare să calculeze că riscurile geopolitice sunt gestionabile, beneficiile electorale pot fi importante, iar alinierea Europei la linia militară promovată de Trump nu va rămâne stabilă.
Un episod relevant a avut loc anul trecut, când Spania a fost singura țară NATO care a refuzat să se angajeze la cheltuieli militare de 5% din PIB, obiectiv susținut de Washington. În acel caz, Madridul a fost protejat de represalii directe deoarece politica comercială este gestionată la nivelul UE.
Calcul politic intern
Strategia lui Sánchez are și o dimensiune politică internă. După alegerile neconcludente din 2023 și pe fondul unui scandal de corupție care afectează Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, premierul are o majoritate parlamentară fragilă.
În acest context, intervențiile sale în politica internațională – de la criticile la adresa Israelului pentru războiul din Gaza până la confruntarea cu Trump – i-au permis să se poziționeze drept un contrapunct progresist la politica Washingtonului și să genereze capital politic pe plan intern.
Sánchez pariază că poziția fermă privind conflictul cu Iranul poate avea ecou în rândul alegătorilor înaintea alegerilor locale de anul viitor, într-o țară unde opinia publică este în general sceptică față de intervențiile militare.
O viziune pentru poziția Europei
Mișcările lui Sánchez nu sunt însă motivate doar de politica internă. Premierul spaniol încearcă și să definească modul în care Uniunea Europeană ar trebui să se poziționeze într-un context geopolitic tot mai tensionat.
El a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai relațiilor comerciale mai strânse cu China, văzute drept un echilibru față de influența SUA. În acest spirit, Sánchez s-a întâlnit cu Xi Jinping în aceeași perioadă în care Trump anunța noi tarife comerciale globale – o decizie criticată dur la Washington.
Premierul spaniol a susținut și acordul de liber schimb EU–Mercosur, considerându-l parte a unei strategii de diversificare a partenerilor comerciali ai Europei într-un context de protecționism american tot mai agresiv.
Un echilibru tot mai dificil
Această strategie de echilibru devine însă tot mai complicată. Uniunea Europeană s-a deplasat în ultimii ani spre poziții mai conservatoare în multe domenii, iar Sánchez riscă să rămână relativ izolat.
Un semn al acestei situații a fost excluderea sa de la o reuniune informală recentă a liderilor europeni, organizată de cancelarul german Friedrich Merz și premierul italian Giorgia Meloni, care au discutat despre o nouă agendă economică pentru UE.
În acest context, poziția fermă a lui Sánchez față de Trump nu este doar un gest de principiu, ci și o încercare de a redefini locul Spaniei și al Europei într-o lume geopolitică tot mai instabilă.