Moneda euro a crescut brusc miercuri, 6 mai, la nivelul istoric de 5.2688 lei. Criza politică declanșată de PSD s-a transformat prin demiterea Guvernului Bolojan într-o criză guvernamentală, care mai departe pare să se transforme într-o criză a încrederii în leu.
Fenomenul vine pe fondul ”euroizării” economiei și a finanțelor personale din ultimul an, ca urmare a avantajului de până acum al creditelor în euro. Acest avantaj tocmai se topește.
Deprecierea rapidă din ultimele zile indică o panică în piața valutară, în special în rândul populației și companiilor, având în vedere faptul că:
- dobânzile suverane la obligațiunile în lei au fost stabile marți și chiar au scăzut miercuri (ceea ce indică o oprire a ieșirilor de capital);
- dobânzile de piață monetară, atât cele ROBOR, cât și cele pe termen scurt (pentru finanțările pe 1 zi – T/N – și cele overnight – O/N) au rămas stabile, ceea ce arată că băncile sunt în continuare într-o poziție de exces de lichiditate, că nu există activitate speculativă și deci nu au existat intervenții majore ale BNR pentru a drena excesul de bani din piață.
I. Evoluția cursului: Leul a pierdut 3,4% într-o săptămână
Deprecierea cursului, ajunsă acum la -3,4% într-o singură săptămână (de la 5.0937 în 29 aprilie la 5.2688 în 6 mai), este o mișcare necaracteristică pentru cursul euro/leu, având în vedere faptul că BNR îl folosește ca ancoră de stabilitate și îl ține în mod explicit stabil.
Mișcarea actuală, susținută, de depreciere a leului este mai negativă ca cea din mai 2025, când BNR a cheltuit peste 6 miliarde de euro pentru a proteja leul, iar cursul tot a suferit atunci o depreciere de +4 deviații standard.
Presiunea pe depreciere a apărut încă din primele zile ale crizei politice, în condițiile în care analiștii BCR notau că volumul tranzacțiilor de pe piața valutară locală a crescut puternic în ziua de vineri, 15 aprilie. Atunci, volumul tranzacțiilor a urcat peste media săptămânală pe termen lung, iar cele mai multe tranzacții au fost făcute în vinerea respectivă, reprezentând aproximativ 60% din volumul întregii săptămâni.
În contextul materializării crizei politice declanșate de PSD, care s-a aliat cu AUR pentru a-l demite pe premierul Ilie Bolojan, investitorii au început să vândă din deținerile lor de obligațiuni în lei ale României (ceea ce a împins în sus dobânzile suverane) și să își retragă banii din România, ceea ce a pus presiune pe curs din moment ce la retragere leii investitorilor străini se schimbă în valută, iar investitorii străini care rămân pe poziții sau intră la cumpărare trebuie să și le protejeze prin hedge-uri valutare.
BNR pare să fi intervenit de mai multe ori în piață, în ultimele zile, pentru a curma din volatilitatea cursului euro/leu, dar faptul că cursul a spart puternic pragurile apărate anterior de BNR (5,1 lei/euro și 5,2 lei) a arătat că presiunea pe depreciere a fost puternică – ceea ce face o intervenție prea costisitoare în raport cu posibilele beneficii, având în vedere și gradul de supraevaluare al cursului de dinainte de criză.
II. Euroizarea economiei: Deprecierea leului aduce scumpiri majore
În același timp, un grad de euroizare financiară de ~32% – câte credite și depozite bancare sunt denominate în valută față de total – pare modest la prima vedere din perspectiva impactului asupra economiei.
Mai ales că, față de vârful de dinainte de 2015, când creditele în valută depășeau 60% din total, euroizarea pare că a dat înapoi. Dar cifrele privind euroizarea financiară spun mai puțin de jumătate din poveste, pentru că în realitate gradul de euroizare a economiei s-a intensificat în ultimii ani.
Aceasta se manifestă acum mult mai puternic la nivelul economiei reale, chiar dacă creditul și depozitul bancar în euro au scăzut ca pondere în total. Practic, s-a schimbat doar forma în care euroizarea se manifestă: din credite în euro, în prețuri în euro.
Chiriile, prețurile imobiliarelor (o piață de peste 1 trilion de dolari conform anumitor estimări), o parte semnificativă a serviciilor și a echipamentelor industriale sunt cotate în euro – ceea ce înseamnă că o depreciere a leului se transmite direct în costurile de trai și de producție, indiferent dacă gospodăria sau firma respectivă are sau nu credite în valută.
O depreciere de -3-4%, cum a fost cea din ultima săptămână, înseamnă în termeni concreți: chirii, terenuri, apartamente și mașini mai scumpe (mașinile sunt cotate în euro și la plată se face conversia), costuri mai mari pentru importuri, facturi mai mari la serviciile în euro (de ex. telecomunicații, abonamente la Netflix și alte servicii lunare), presiune pe marjele firmelor care cumpără materii prime sau echipamente din import și lista poate continua.
Efectul nu e complet imediat și nici uniform, dar se va acumula și se va vedea în inflație în termen de 1-3 luni, amplificând un puseu inflaționist deja existent ce va eroda puterea de cumpărare a populației, care oricum e sub presiune din cauza măsurilor de ajustare fiscală.
Citeşte integral analiza Criza politică s-a transformat în criza încrederii în leu: Cum și de ce s-a depreciat cu -3,4% moneda națională. Panica populației și a firmelor creează riscul unei aterizări abrupte a economiei pe Curs de Guvernare
